Cheltuielile amânate, cunoscute și sub numele de cheltuieli plătite în avans, sunt costuri care au fost plătite în avans, dar care nu au fost încă consumate sau utilizate în totalitate. Aceste cheltuieli sunt de obicei înregistrate în bilanț ca active și sunt recunoscute treptat ca cheltuieli în timp, pe măsură ce sunt utilizate. Clasificarea corectă a cheltuielilor amânate în bilanț este crucială pentru o raportare și o analiză financiară precise.
Clasificarea cheltuielilor amânate în bilanț depinde de natura cheltuielilor și de perioada de timp în care acestea vor fi consumate. În cazul în care cheltuiala va fi consumată în decurs de un an, aceasta este clasificată ca activ curent. Exemple de cheltuieli curente amânate includ chiria plătită în avans, primele de asigurare și consumabilele. Pe de altă parte, dacă cheltuiala va fi consumată pe o perioadă mai mare de un an, ea este clasificată ca activ pe termen lung. Printre exemplele de cheltuieli amânate pe termen lung se numără chiria plătită în avans pentru un contract de leasing care se extinde peste un an sau publicitatea plătită în avans pentru o campanie multianuală.
Cheltuielile amânate sunt înregistrate în bilanț ca active și sunt recunoscute treptat ca și cheltuieli de-a lungul timpului. Acest lucru se face printr-un proces numit amortizare sau depreciere. Amortizarea este procesul prin care o cheltuială amânată este trecută treptat pe durata sa de viață utilă sau pe perioada în care va fi consumată. Deprecierea, pe de altă parte, este procesul de amortizare treptată a unei cheltuieli amânate care este un activ fix pe durata sa de viață utilă.
De exemplu, dacă o companie plătește 12 000 de dolari în avans pentru o poliță de asigurare pe un an, aceasta ar înregistra acest lucru ca activ curent în bilanț. În fiecare lună, compania ar recunoaște cheltuieli de asigurare de 1.000 USD (12.000/12) până când polița este consumată în totalitate. În mod similar, dacă o companie plătește 24 000 de dolari în avans pentru un contract de leasing pe doi ani, aceasta ar înregistra acest lucru ca activ pe termen lung în bilanț. În fiecare lună, compania ar recunoaște 1.000 de dolari drept cheltuieli cu chiria (24.000/24) până când contractul de leasing este consumat în totalitate.
În concluzie, cheltuielile amânate sunt active importante care trebuie clasificate în mod corespunzător în bilanț pentru a reflecta cu exactitate poziția financiară a unei companii. Înțelegerea naturii cheltuielilor amânate și a perioadei în care acestea vor fi consumate este crucială pentru a determina clasificarea corectă a acestora ca active curente sau pe termen lung. Prin intermediul procesului de amortizare sau de depreciere, cheltuielile amânate sunt recunoscute treptat ca fiind cheltuieli în timp și joacă un rol semnificativ în raportarea și analiza financiară a unei companii.
Cheltuiala amânată este un tip de cont care se încadrează în categoria activelor circulante în contabilitate și în evidența contabilă. Este cunoscut și sub denumirea de cheltuieli plătite în avans sau cheltuieli amânate. Cheltuielile amânate se referă la costurile pe care o companie le-a plătit în avans pentru bunuri sau servicii pe care le va primi în viitor. Aceste cheltuieli sunt tratate ca active în bilanț până când bunurile sau serviciile sunt primite.
Cheltuielile amânate apar, de obicei, atunci când o companie face o plată în avans pentru chirie, asigurare sau alte servicii. De exemplu, dacă o companie plătește chirie pentru un depozit pentru următoarele șase luni, suma plătită va fi înregistrată ca o cheltuială amânată în bilanț. Pe măsură ce trece fiecare lună, compania va recunoaște o parte din suma plătită în avans ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Pe scurt, cheltuiala amânată este un tip de cont de activ care reflectă plata în avans făcută de o companie pentru bunuri sau servicii pe care le va primi în viitor. Pe măsură ce bunurile sau serviciile sunt primite, suma este recunoscută treptat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Costurile amânate în bilanț se referă la costurile pe care o companie le-a plătit în avans, dar care nu au fost încă recunoscute drept cheltuieli. Aceste costuri sunt înregistrate ca active în bilanț și sunt recunoscute drept cheltuieli atunci când beneficiile viitoare aferente sunt primite.
Costurile amânate pot include cheltuieli precum asigurările plătite în avans, chiriile plătite în avans, publicitatea plătită în avans și salariile plătite în avans. De exemplu, dacă o societate plătește în avans pentru un an întreg de asigurare, costul acestei asigurări va fi înregistrat ca activ în bilanț și recunoscut ca o cheltuială pe parcursul anului.
Costurile amânate sunt, de asemenea, denumite cheltuieli plătite în avans sau cheltuieli amânate și pot fi pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de intervalul de timp preconizat pentru recunoașterea cheltuielilor. Costurile amânate pe termen scurt sunt, de obicei, recunoscute în decurs de un an, în timp ce costurile amânate pe termen lung se pot prelungi peste un an.
În general, costurile amânate reprezintă un concept în contabilitate și în evidența contabilă în care anumite cheltuieli sunt recunoscute ca active până la realizarea beneficiului aferent, moment în care sunt recunoscute ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere.
Amânările sunt un tip de înregistrare contabilă care implică recunoașterea veniturilor sau a cheltuielilor într-o perioadă contabilă ulterioară. Amânările pot fi fie active, fie pasive, în funcție de tipul de amânare.
În cazul unei cheltuieli amânate, amânarea este recunoscută ca un pasiv. Acest lucru se datorează faptului că societatea a primit beneficiul cheltuielii, dar nu a plătit încă pentru aceasta. Cheltuiala amânată reprezintă o datorie pe care societatea o are și pe care trebuie să o plătească în viitor. Printre exemplele de cheltuieli amânate se numără chiria plătită în avans, asigurarea plătită în avans și impozitele amânate.
Pe de altă parte, în cazul unei venituri amânate, amânarea este recunoscută ca un activ. Acest lucru se datorează faptului că societatea a primit o plată pentru un produs sau un serviciu pe care nu l-a livrat încă. Venitul amânat reprezintă o obligație viitoare de a livra produsul sau serviciul, iar până când această obligație este îndeplinită, plata primită este considerată un pasiv. Exemple de venituri amânate includ veniturile neîncasate, plățile în avans și depozitele primite.
Pe scurt, amânările pot fi fie active, fie pasive, în funcție de natura amânării. Cheltuielile amânate sunt recunoscute ca pasive, în timp ce veniturile amânate sunt recunoscute ca active.