Gestionarea stocurilor este un aspect crucial al oricărei afaceri care se ocupă cu bunuri și produse. Una dintre componentele cheie în gestionarea stocurilor este prognoza cererii, care ajută întreprinderile să își planifice și să își optimizeze nivelul stocurilor. În prognoza cererii, există două tipuri de cerere: cererea dependentă și cererea independentă. Este important ca întreprinderile să înțeleagă diferența dintre aceste două tipuri de cerere pentru a-și gestiona eficient stocurile și pentru a evita epuizarea stocurilor sau stocarea excesivă.
Cererea independentă se referă la cererea de produse finite care sunt vândute clienților. Acest tip de cerere nu este influențat de cererea pentru alte produse sau componente din stoc. De exemplu, cererea de cămăși a unui magazin de îmbrăcăminte este independentă, deoarece se bazează pe preferințele clienților și pe cererea de pe piață. Pentru a prognoza cererea independentă, întreprinderile utilizează datele istorice privind vânzările, tendințele pieței și cunoștințele clienților pentru a prezice cererea viitoare.
Pe de altă parte, cererea dependentă se referă la cererea de componente sau materii prime care sunt necesare pentru a produce produse finite. Acest tip de cerere depinde de cererea pentru produsul finit. De exemplu, cererea de motoare a unui producător de automobile este dependentă, deoarece se bazează pe cererea de automobile. Pentru a prognoza cererea dependentă, întreprinderile utilizează lista de materiale (BOM) pentru a calcula cantitatea necesară de componente sau materii prime necesare pentru a produce produsul finit.
Gestionarea cererii dependente este mai complexă decât gestionarea cererii independente, deoarece necesită ca întreprinderile să gestioneze nivelurile stocurilor atât de produse finite, cât și de componente sau materii prime. Întreprinderile trebuie să se asigure că au suficiente stocuri de componente sau materii prime pentru a satisface cererea de produse finite. Stocarea excesivă sau insuficientă a componentelor sau a materiilor prime poate duce la întârzieri de producție, la epuizări de stocuri și la creșterea costurilor.
Pentru a gestiona în mod eficient cererea dependentă, întreprinderile pot utiliza diverse tehnici de gestionare a stocurilor, cum ar fi inventarul just-in-time (JIT), cantitatea economică de comandă (EOQ) și planificarea necesarului de materiale (MRP). Inventarul JIT presupune comandarea de componente sau materii prime numai atunci când acestea sunt necesare în procesul de producție. EOQ ajută întreprinderile să determine cantitatea optimă de componente sau materii prime care trebuie comandate pentru a minimiza costurile. MRP este un sistem care utilizează BOM și previziunile de vânzări pentru a calcula cantitatea necesară de componente sau materii prime necesare pentru a produce produsul finit.
În concluzie, înțelegerea diferenței dintre cererea dependentă și cererea independentă este crucială în gestionarea eficientă a stocurilor. Întreprinderile trebuie să utilizeze tehnici și instrumente adecvate pentru a gestiona ambele tipuri de cerere pentru a se asigura că au suficiente stocuri pentru a satisface cererea clienților, minimizând în același timp costurile și evitând epuizarea stocurilor. Procedând astfel, întreprinderile își pot îmbunătăți eficiența, reduce risipa și crește profitabilitatea.
Cererea dependentă este o cerere pentru un produs care este dependentă de cererea pentru un alt produs. Cu alte cuvinte, este cererea pentru o componentă sau o materie primă care este necesară pentru a produce un produs finit.
De exemplu, dacă o companie produce biciclete, cererea de cadre de bicicletă, anvelope, frâne și alte componente este considerată cerere dependentă. Acest lucru se datorează faptului că cererea pentru aceste componente este direct dependentă de cererea de biciclete.
Dacă cererea de biciclete crește, crește și cererea de cadre, anvelope, frâne și alte componente. În schimb, dacă cererea de biciclete scade, scade și cererea pentru aceste componente.
Gestionarea cererii dependente poate fi o provocare pentru întreprinderi, deoarece acestea trebuie să se asigure că au la dispoziție cantitatea potrivită de componente și materii prime pentru a satisface cererea de produse finite. Acest lucru poate implica previzionarea cererii, gestionarea nivelului stocurilor și stabilirea unor practici eficiente de gestionare a lanțului de aprovizionare.
Articolele din cererea dependentă se referă la produsele sau materialele care sunt necesare pentru a produce un alt produs sau pentru a satisface o cerere pentru un serviciu. Aceste articole nu sunt solicitate direct de către clienți, dar sunt necesare pentru a satisface cerințele de producție sau de servicii.
De exemplu, dacă o companie produce mașini, anvelopele, motoarele, scaunele și alte piese de mașină pot fi considerate elemente ale cererii dependente. Cererea pentru aceste articole depinde de cerințele de producție ale mașinii. Dacă cererea de mașini crește, va crește și cererea pentru aceste piese.
Gestionarea elementelor cererii dependente este crucială pentru a asigura buna funcționare a unei întreprinderi. Companiile trebuie să prevadă cu exactitate cererea pentru aceste articole și să își planifice programele de producție în consecință. Eșecul în gestionarea articolelor care depind de cerere poate duce la întârzieri de producție, lipsuri și costuri mai mari.
În concluzie, articolele care depind de cerere sunt componente esențiale care sunt necesare pentru a produce un produs sau a furniza un serviciu. Înțelegerea și gestionarea acestor elemente poate ajuta întreprinderile să își optimizeze procesele de producție și să își îmbunătățească rezultatele financiare.
În domeniul economiei, există două tipuri de cerere:
1. Cererea elastică: Acest tip de cerere se caracterizează printr-un grad ridicat de receptivitate la modificările de preț. Cu alte cuvinte, atunci când prețul unui produs sau serviciu crește sau scade, se produce o modificare semnificativă a cantității cerute. De exemplu, dacă prețul unei mașini de lux crește, consumatorii pot alege să cumpere în schimb o mașină mai ieftină. În mod similar, dacă prețul unui produs scade, consumatorii își pot crește cererea pentru acesta.
2. Cerere inelastică: Acest tip de cerere se caracterizează printr-un grad scăzut de receptivitate la modificările de preț. Cu alte cuvinte, chiar dacă prețul unui produs sau serviciu crește sau scade, există o schimbare relativ mică a cantității cerute. Printre exemplele de produse cu cerere inelastică se numără medicamentele, benzina și produsele de primă necesitate, cum ar fi alimentele și apa. Consumatorii sunt adesea dispuși să plătească un preț mai mare pentru aceste produse, deoarece sunt esențiale și au puțini înlocuitori.