Obligațiunile bancare pe termen scurt sunt un tip de titluri de creanță emise de bănci și alte instituții financiare. Aceste obligațiuni au o perioadă de scadență de un an sau mai puțin, ceea ce le face o alegere populară pentru investitorii care doresc să își parcheze banii pentru o perioadă scurtă de timp. Obligațiunile bancare pe termen scurt sunt de obicei emise cu o reducere față de valoarea lor nominală și plătesc o rată fixă a dobânzii.
Obligațiunile bancare pe termen scurt sunt considerate o opțiune de investiție relativ sigură, deoarece sunt susținute de solvabilitatea băncii emitente. Aceasta înseamnă că, în cazul în care banca emitentă nu reușește să plătească dobânda sau principalul, investitorul poate cere rambursarea fondurilor sale. Cu toate acestea, este important de reținut că obligațiunile bancare pe termen scurt nu sunt asigurate de FDIC și, prin urmare, prezintă un anumit grad de risc.
Un avantaj al investiției în obligațiuni bancare pe termen scurt este că acestea oferă randamente mai mari decât alte titluri de creanță pe termen scurt, cum ar fi bonurile de trezorerie. Acest lucru se datorează faptului că banca emitentă trebuie să compenseze investitorii pentru riscul pe care și-l asumă investind în aceste obligațiuni. Obligațiunile bancare pe termen scurt oferă, de asemenea, investitorilor o mai mare flexibilitate, deoarece pot fi cumpărate și vândute cu ușurință pe piața secundară.
Investitorii pot cumpăra obligațiuni bancare pe termen scurt prin intermediul brokerului lor sau direct de la banca emitentă. De asemenea, ei pot alege să investească într-un portofoliu de obligațiuni bancare pe termen scurt prin intermediul unui fond mutual sau al unui fond tranzacționat la bursă (ETF). Este important ca investitorii să analizeze cu atenție solvabilitatea băncii emitente și condițiile biletului înainte de a investi.
În concluzie, bancnotele pe termen scurt reprezintă o opțiune de investiție populară pentru cei care doresc să își parcheze banii pentru o perioadă scurtă de timp. Ele oferă randamente mai mari decât alte titluri de creanță pe termen scurt și sunt considerate investiții relativ sigure. Cu toate acestea, ca în cazul oricărei investiții, este important să se analizeze cu atenție riscurile și beneficiile înainte de a investi în bancnote pe termen scurt.
Efectele de plătit pe termen scurt sunt tipuri de datorii sau obligații pe care le datorează o companie sau o persoană fizică și care se așteaptă să fie plătite în termen de un an sau mai puțin. Aceste efecte de comerț sunt adesea folosite pentru a finanța activitățile operaționale sau pentru a cumpăra stocuri. Exemple de efecte de plată pe termen scurt includ:
1. Împrumuturi bancare: Acestea sunt împrumuturi obținute de la bănci sau de la alte instituții financiare și au, de obicei, o dată de scadență mai mică de un an.
2. Creditul comercial: Acesta se referă la creditul acordat de furnizori întreprinderilor. Este o practică obișnuită în multe industrii în care furnizorii le permit clienților lor să achiziționeze bunuri sau servicii pe credit, cu plata așteptată într-o perioadă scurtă, de obicei între 30 și 60 de zile.
3. Acte comerciale: Acestea sunt instrumente de datorie pe termen scurt care sunt emise de întreprinderi pentru a obține fonduri. Ele au o perioadă de scadență mai mică de un an și sunt vândute, de obicei, investitorilor instituționali.
4. Cheltuieli angajate: Acestea sunt cheltuieli pe care o întreprindere le-a efectuat, dar pe care nu le-a plătit încă. Ele pot include lucruri precum salariile, chiria, utilitățile și impozitele.
5. Linii de credit: Acestea sunt acorduri între o întreprindere și o instituție financiară care permit întreprinderii să împrumute fonduri până la o anumită limită. Fondurile pot fi împrumutate și rambursate în funcție de necesități, fiind percepută o dobândă doar pentru suma împrumutată.
În general, efectele de plată pe termen scurt reprezintă o parte esențială a finanțării afacerilor și pot ajuta companiile să își gestioneze fluxul de numerar și să își îndeplinească obligațiile financiare.
Efectele de plătit pe termen scurt se referă la datoriile sau împrumuturile care trebuie plătite în termen de un an sau mai puțin. Aceste datorii sunt luate, de obicei, în scopul finanțării nevoilor de capital de lucru, cum ar fi plata stocurilor, achitarea obligațiilor pe termen scurt sau finanțarea operațiunilor zilnice. Obligațiunile de plată pe termen scurt sunt considerate, de obicei, mai puțin riscante decât cele pe termen lung, deoarece sunt mai puțin expuse la modificările ratelor dobânzii și ale condițiilor de piață.
Pe de altă parte, efectele de plătit pe termen lung sunt datorii sau împrumuturi care trebuie plătite pe o perioadă mai mare de un an. Aceste datorii sunt contractate, de obicei, în scopul finanțării investițiilor de capital, cum ar fi achiziționarea de noi echipamente, achiziționarea de terenuri sau finanțarea unor proiecte mari. Efectele de plătit pe termen lung prezintă un risc mai mare decât efectele de plătit pe termen scurt, deoarece sunt expuse la fluctuațiile ratelor dobânzii și ale condițiilor de piață pe o perioadă mai lungă de timp.
Pe scurt, principala diferență între efectele de plătit pe termen scurt și cele pe termen lung este durata de timp în care acestea trebuie rambursate. Efectele de plătit pe termen scurt sunt scadente în termen de un an sau mai puțin și sunt luate pentru nevoile de capital de lucru, în timp ce efectele de plătit pe termen lung sunt scadente pe o perioadă mai mare de un an și sunt luate pentru investiții de capital.
Efectele pot fi pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de perioada de scadență. Efectele pe termen scurt au, de obicei, o perioadă de scadență mai mică de un an, în timp ce efectele pe termen lung au o perioadă de scadență mai mare de un an.
Biletele pe termen scurt sunt adesea utilizate pentru a satisface cerințele imediate de flux de numerar sau pentru a finanța proiecte pe termen scurt. Ele sunt de obicei emise de companii, bănci sau guverne în diverse scopuri, inclusiv pentru capital de lucru, finanțarea stocurilor și împrumuturi punte.
Pe de altă parte, obligațiunile pe termen lung sunt utilizate de obicei pentru a finanța cheltuieli de capital mari, cum ar fi construcția unei noi fabrici sau achiziționarea unui activ important. Ele sunt adesea emise de către corporații sau guverne și pot avea o perioadă de scadență de până la 30 de ani sau mai mult.
Pe scurt, termenul "bilete la ordin" se poate referi atât la instrumentele financiare pe termen scurt, cât și la cele pe termen lung, în funcție de perioada de scadență și de scopul pentru care sunt emise.