Amortizarea este un termen utilizat în contabilitate pentru a se referi la reducerea treptată a valorii unei imobilizări necorporale de-a lungul timpului. Este un proces de expunere a costului unei imobilizări necorporale de-a lungul unei perioade de timp, de obicei durata sa de viață utilă. Activele necorporale, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor și fondul comercial sunt exemple de active care sunt amortizate. Amortizarea afectează bilanțul unei companii în mai multe moduri, inclusiv activele, pasivele și capitalurile proprii.
Amortizarea este o cheltuială fără numerar, ceea ce înseamnă că nu implică nicio cheltuială reală de numerar. Cu toate acestea, ea reduce valoarea activului în timp, ceea ce se reflectă în bilanț. Atunci când un activ este amortizat, valoarea sa contabilă scade, ceea ce, la rândul său, afectează activele totale ale companiei. De exemplu, dacă o companie are un brevet în valoare de 100.000 de dolari și durata de viață utilă a brevetului este de 10 ani, compania va amortiza brevetul pe o perioadă de 10 ani, cheltuind 10.000 de dolari pe an. Acest lucru înseamnă că, după primul an, valoarea contabilă a brevetului va fi de 90 000 de dolari, iar această sumă va fi reflectată în bilanț ca o scădere a activelor totale.
Amortizarea afectează, de asemenea, datoriile și capitalurile proprii ale unei companii. Atunci când se achiziționează o imobilizare necorporală, aceasta este de obicei finanțată printr-un împrumut sau o altă formă de datorie. Amortizarea activului reduce valoarea activului, ceea ce, la rândul său, reduce valoarea garanției care asigură împrumutul. Acest lucru înseamnă că, pe măsură ce activul este amortizat, pasivele societății scad, ceea ce, la rândul său, crește capitalul propriu al societății. De exemplu, dacă o companie se împrumută cu 100 000 de dolari pentru a achiziționa un brevet, iar brevetul este amortizat pe o perioadă de 10 ani, pasivul companiei va scădea cu 10 000 de dolari pe an, iar capitalul propriu va crește cu aceeași sumă.
Un alt mod în care amortizarea afectează bilanțul este prin intermediul venitului net al companiei. Deoarece amortizarea este o cheltuială fără numerar, aceasta este adăugată din nou la venitul net al companiei atunci când se calculează fluxul de numerar. Aceasta înseamnă că, deși amortizarea reduce valoarea contabilă a unui activ și diminuează venitul net al societății, nu are niciun efect asupra fluxului de numerar al societății. Acest lucru este important pentru investitorii și creditorii care utilizează fluxul de numerar pentru a evalua sănătatea financiară a unei companii.
În concluzie, amortizarea este un instrument contabil important care afectează bilanțul unei companii în mai multe moduri. Acesta reduce valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale în timp, ceea ce diminuează activele totale ale societății. De asemenea, afectează pasivele și capitalurile proprii ale societății prin reducerea valorii garanției care asigură împrumutul utilizat pentru achiziționarea activului. În cele din urmă, amortizarea este o cheltuială fără numerar care se adaugă din nou la venitul net al societății la calcularea fluxului de numerar. Înțelegerea modului în care amortizarea afectează bilanțul unei companii este importantă pentru investitorii și creditorii care utilizează aceste informații pentru a evalua sănătatea financiară a unei companii.
Amortizarea și deprecierea sunt concepte contabile utilizate pentru a repartiza costul unui activ pe durata sa de viață utilă. Impactul deprecierii și al amortizării asupra bilanțului constă în faptul că acestea reduc valoarea activului în timp.
Atunci când un activ este achiziționat, costul activului este înregistrat în bilanț ca activ. Cu toate acestea, în timp, activul își pierde din valoare din cauza uzurii, a utilizării sau a obsolescenței. Pentru a reflecta această scădere a valorii, activul este depreciat sau amortizat pe durata sa de viață utilă.
Deprecierea și amortizarea reduc valoarea activului din bilanț, ceea ce, la rândul său, reduce activele totale ale societății. Această reducere a activelor este compensată de o creștere a contului de depreciere sau de amortizare acumulată, care este un cont de contra-activ. Contul de depreciere sau de amortizare acumulată este utilizat pentru a urmări valoarea totală a deprecierii sau a amortizării care a fost înregistrată pentru activ de-a lungul duratei sale de viață utilă.
Impactul deprecierii și amortizării asupra bilanțului poate afecta, de asemenea, alți indicatori și indicatori financiari. De exemplu, scăderea activelor totale poate avea un impact asupra raportului datorii/capitaluri proprii, a rentabilității activelor și a altor indicatori de performanță financiară.
Pe scurt, impactul deprecierii și al amortizării asupra bilanțului constă în faptul că acestea reduc valoarea activului în timp și scad activele totale ale societății. Această reducere este compensată de o creștere a contului de depreciere sau de amortizare acumulată, care este un cont de contra-activ.
Amortizarea nu este nici un pasiv, nici un activ. În schimb, este o metodă utilizată în contabilitate pentru a repartiza costul unei imobilizări necorporale pe durata sa de viață utilă. Imobilizările necorporale, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor, nu pot fi atinse fizic sau văzute, dar ele oferă valoare companiei.
Atunci când o companie achiziționează o imobilizare necorporală, aceasta înregistrează costul activului ca activ în bilanțul său. Apoi, societatea utilizează amortizarea pentru a repartiza costul activului pe durata sa de viață utilă, reducând în fiecare an valoarea activului din bilanț.
De exemplu, dacă o companie achiziționează un brevet pentru 100 000 de dolari, cu o durată de viață utilă de 10 ani, aceasta va înregistra brevetul ca activ în bilanțul său la valoarea de 100 000 de dolari. În fiecare an, compania ar înregistra cheltuieli de amortizare de 10 000 USD, care ar reduce valoarea brevetului în bilanț până când aceasta ajunge la zero la sfârșitul duratei sale de viață utilă.
Pe scurt, deși amortizarea nu este un pasiv sau un activ în sine, este o metodă utilizată pentru a aloca costul activelor necorporale și pentru a reduce valoarea acestora în bilanț în timp.