Înțelegerea activelor pe termen lung în contabilitate: Un ghid cuprinzător

În contabilitate, activele pe termen lung se referă la imobilizările corporale și necorporale care se preconizează că vor aduce beneficii economice unei întreprinderi după un an. Aceste active sunt importante deoarece ajută o afacere să genereze venituri și profituri pe o perioadă extinsă de timp. Acest articol prezintă câteva exemple de active pe termen lung în contabilitate.

1. Imobilizări corporale (PP&E)

PP&E este unul dintre cele mai comune exemple de active pe termen lung în contabilitate. Această categorie include clădiri, utilaje, terenuri și alte active fixe pe care o afacere le utilizează pentru a genera venituri. Aceste active nu sunt destinate vânzării și se așteaptă să dureze mulți ani. O companie poate deprecia costul acestor active în timp și poate reflecta valoarea redusă în bilanțul său.

2. Fondul comercial

Fondul comercial este o imobilizare necorporală care apare atunci când o companie achiziționează o altă companie pentru un preț care depășește valoarea de piață corectă a activelor sale. Acesta reprezintă valoarea reputației companiei achiziționate, a bazei de clienți și a altor factori necorporali care contribuie la profitabilitatea acesteia. Fondul comercial nu face obiectul amortizării și este testat anual pentru depreciere.

3. Brevete, mărci comerciale și drepturi de autor

Brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor sunt exemple de active necorporale pe care o întreprindere le poate utiliza pentru a genera venituri pe o perioadă lungă de timp. Aceste active oferă protecție juridică pentru proprietatea intelectuală a unei întreprinderi și pot fi licențiate sau vândute altor întreprinderi. Costul acestor active este amortizat pe durata lor de viață utilă, care este, de obicei, de 20 de ani pentru brevete și nedeterminată pentru mărci comerciale și drepturi de autor.

4. Investiții

Investițiile în acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare sunt considerate active pe termen lung în cazul în care o societate intenționează să le păstreze mai mult de un an. Aceste active pot genera venituri pentru o întreprindere prin dividende, dobânzi sau câștiguri de capital. Investițiile sunt raportate în bilanțul unei întreprinderi la valoarea lor justă de piață.

În concluzie, activele pe termen lung sunt un element important al sănătății financiare a unei companii. Ele reprezintă capacitatea unei companii de a genera venituri și profituri pe o perioadă extinsă de timp. Proprietățile imobiliare, instalațiile și echipamentele, fondul comercial, brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor și investițiile sunt doar câteva exemple de active pe termen lung. Înțelegerea acestor active și a tratamentului contabil al acestora este esențială pentru un management financiar eficient.

FAQ
Ce nu este un activ pe termen lung?

Un activ pe termen lung se referă la un activ care se preconizează că va fi deținut sau utilizat pentru mai mult de un an sau pentru un ciclu complet de funcționare a întreprinderii. Exemple de active pe termen lung includ imobilizări corporale, investiții, imobilizări necorporale și alte active care au o durată de viață utilă mai mare de un an.

Pe de altă parte, activele pe termen scurt sunt acele active care se preconizează că vor fi convertite în numerar sau utilizate în decurs de un an sau de un ciclu operațional al întreprinderii. Printre exemplele de active pe termen scurt se numără numerarul și echivalentele de numerar, creanțele, stocurile și cheltuielile plătite în avans.

Prin urmare, ceea ce nu este un activ pe termen lung este orice activ care se preconizează a fi utilizat sau transformat în numerar în decurs de un an sau în decursul unui ciclu de exploatare al întreprinderii. Aceste active includ, printre altele, numerarul și echivalentele de numerar, creanțele, stocurile și cheltuielile plătite în avans.

Ce sunt activele pe termen lung în bilanț?

Activele pe termen lung sunt active pe care o companie le folosește pentru a genera venituri pe o perioadă mai mare de un an. Aceste active sunt raportate în bilanț, care este o situație financiară ce prezintă poziția financiară a unei companii la un anumit moment dat. Exemple de active pe termen lung includ imobilizările corporale (cunoscute și sub denumirea de PP&E), investițiile pe termen lung, activele necorporale și fondul comercial.

PP&E sunt active fizice pe care o societate le deține și le utilizează pentru a genera venituri, cum ar fi clădiri, echipamente și vehicule. Investițiile pe termen lung sunt titluri de valoare pe care o societate le deține și pe care intenționează să le păstreze mai mult de un an, cum ar fi acțiunile și obligațiunile. Imobilizările necorporale sunt active nemateriale pe care le deține o societate, cum ar fi brevetele, drepturile de autor și mărcile comerciale. Fondul comercial este un activ necorporal care reprezintă valoarea mărcii, a reputației și a relațiilor cu clienții unei companii.

Activele pe termen lung sunt importante pentru o companie, deoarece reprezintă o investiție semnificativă în creșterea și profitabilitatea viitoare a companiei. Cu toate acestea, este important ca o companie să gestioneze cu atenție aceste active pentru a se asigura că sunt utilizate în mod eficient și eficace. Acest lucru poate implica întreținerea și modernizarea periodică a PP&E, monitorizarea performanței investițiilor pe termen lung și protejarea proprietății intelectuale a companiei prin intermediul brevetelor și mărcilor comerciale.

Care sunt categoriile de active pe termen lung?

Activele pe termen lung sunt resurse pe care o companie le deține și le utilizează în cadrul operațiunilor sale pentru mai mult de un an. Aceste active pot fi încadrate în mai multe categorii în scopuri contabile și de raportare. În cele ce urmează sunt prezentate categoriile de active pe termen lung:

1. Proprietăți, instalații și echipamente (PP&E): Acestea sunt active corporale, cum ar fi terenuri, clădiri, utilaje și vehicule, pe care o companie le utilizează pentru a-și produce produsele sau serviciile.

2. Imobilizări necorporale: Acestea sunt active nemateriale, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor și fondul comercial, pe care o societate le utilizează pentru a genera venituri.

3. Investiții: Acestea sunt investiții pe termen lung pe care o societate le face în alte societăți sau entități, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și bunuri imobiliare.

4. Cheltuieli amânate: Acestea sunt costuri pe care o societate le suportă înainte de a primi beneficii, cum ar fi cheltuielile plătite în avans, activele fiscale amânate și costurile de finanțare amânate.

5. Alte active pe termen lung: Acestea sunt active pe termen lung care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de mai sus, cum ar fi creanțele pe termen lung, cheltuielile plătite în avans pe termen lung și depozitele pe termen lung.

Este important ca societățile să își clasifice corect activele pe termen lung, deoarece fiecare categorie are cerințe contabile și de raportare diferite. Procedând astfel, companiile pot reflecta cu acuratețe poziția și performanța lor financiară în situațiile lor financiare.