Gestionarea precisă și consecventă a stocurilor este esențială pentru întreprinderile de toate dimensiunile. O contabilitate incorectă a stocurilor poate duce la probleme financiare și operaționale semnificative, inclusiv la luarea unor decizii proaste, la o raportare financiară inexactă și chiar la probleme juridice. Pentru a asigura o contabilitate exactă a stocurilor, este esențial să se respecte principiile contabile general acceptate (GAAP) legate în mod specific de gestionarea stocurilor.
GAAP este un set de principii, standarde și proceduri contabile pe care toate societățile cotate la bursă din Statele Unite trebuie să le respecte atunci când întocmesc situațiile financiare. Aceste principii asigură consecvența în raportarea financiară și oferă investitorilor și părților interesate informații fiabile pentru a lua decizii de afaceri în cunoștință de cauză.
Unul dintre principiile GAAP legate de gestionarea stocurilor este utilizarea unei metode adecvate de inventariere. Cele trei metode de inventariere cel mai frecvent utilizate sunt primul intrat-primul ieșit (FIFO), ultimul intrat-primul ieșit (LIFO) și media ponderată. Metoda aleasă determină modul în care sunt calculate costurile de inventariere și modul în care acestea afectează situațiile financiare ale unei companii.
FIFO presupune că primele articole cumpărate sunt primele vândute, în timp ce LIFO presupune că ultimele articole cumpărate sunt primele vândute. Media ponderată calculează costul mediu al tuturor obiectelor de inventar. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar metoda aleasă depinde de natura afacerii, de tipul de inventar și de obiectivele financiare ale întreprinderii.
Un alt principiu GAAP legat de gestionarea stocurilor este aplicarea consecventă a metodei de inventariere alese. Consecvența este esențială pentru a se asigura că situațiile financiare sunt comparabile între diferite perioade contabile. Schimbarea metodei de inventariere poate afecta în mod semnificativ situațiile financiare, ceea ce îngreunează luarea unor decizii în cunoștință de cauză de către investitori și părțile interesate.
Pe lângă metoda de inventariere adecvată și aplicarea consecventă, GAAP impune companiilor să efectueze periodic inventarieri fizice pentru a se asigura că inventarul raportat în situațiile financiare este corect. Numărătorile fizice ajută la identificarea oricăror discrepanțe între inventarul real disponibil și ceea ce este înregistrat în registrele contabile ale companiei.
În concluzie, respectarea principiilor GAAP legate de gestionarea stocurilor este esențială pentru o raportare financiară precisă și consecventă. Alegerea unei metode adecvate de inventariere, aplicarea consecventă și efectuarea periodică a inventarierii fizice asigură informații financiare fiabile pentru investitori și părțile interesate. Prin aderarea la GAAP, companiile pot evita erorile costisitoare și pot lua decizii în cunoștință de cauză pe baza unor date financiare exacte.
Există trei metode de calcul al costurilor de inventariere care au fost aprobate de principiile contabile general acceptate (GAAP):
1. Prima intrare, prima ieșire (FIFO): Această metodă presupune că primele articole cumpărate sunt primele articole vândute. Cu alte cuvinte, cele mai vechi articole de inventar sunt vândute primele. Această metodă este utilizată în mod obișnuit atunci când articolele de inventar sunt perisabile sau au un termen de valabilitate limitat.
2. Ultima intrare, prima ieșire (LIFO): Această metodă presupune că ultimele articole achiziționate sunt primele articole vândute. Cu alte cuvinte, cele mai noi articole de inventar sunt vândute primele. Această metodă este utilizată de obicei atunci când articolele de inventar nu sunt perisabile și au o durată de valabilitate mai lungă.
3. Costul mediu ponderat: Această metodă calculează costul mediu al tuturor articolelor de inventar și atribuie acest cost fiecărei unități vândute. Această metodă este utilizată de obicei atunci când articolele de inventar au un cost constant și nu este necesar să se urmărească articolele individuale.
Este important de reținut că, deși GAAP aprobă aceste trei metode, o companie trebuie să aleagă metoda care se potrivește cel mai bine nevoilor sale de afaceri și să aplice în mod consecvent acea metodă. În plus, societățile trebuie să prezinte în situațiile lor financiare metoda de calcul a costului stocurilor aleasă.
GAAP (Generally Accepted Accounting Principles) nu preferă LIFO (Last In, First Out) sau FIFO (First In, First Out) ca metodă specifică de evaluare a stocurilor. În schimb, GAAP cere companiilor să aleagă o metodă coerentă de evaluare a stocurilor și să o aplice în mod consecvent în toate perioadele de raportare.
În cadrul LIFO, costul celor mai recent achiziționate sau produse articole este atribuit la costul bunurilor vândute, ceea ce duce la un cost al bunurilor vândute mai mare și la un venit net mai mic. Această metodă este adesea utilizată în perioadele de inflație pentru a reduce venitul impozabil.
În cadrul metodei FIFO, costul celor mai vechi articole din stoc este atribuit la costul bunurilor vândute, ceea ce duce la un cost al bunurilor vândute mai mic și la un venit net mai mare. Această metodă este adesea utilizată în perioadele de deflație pentru a crește venitul impozabil.
În cele din urmă, alegerea între LIFO și FIFO depinde de circumstanțele comerciale și de obiectivele specifice ale companiei. Ambele metode au avantajele și dezavantajele lor și este important ca întreprinderile să analizeze cu atenție care dintre ele este cea mai potrivită pentru nevoile lor individuale.
Cele 5 principii contabile general acceptate sunt următoarele:
1) Principiul regularității - Acest principiu impune companiilor să respecte legile, reglementările și standardele contabile stabilite de guvern și de organismele de reglementare.
2) Principiul consecvenței - Acest principiu impune companiilor să utilizeze metode și principii contabile consecvente de la o perioadă la alta.
3) Principiul sincerității - Acest principiu impune societăților comerciale să raporteze informațiile financiare în mod veridic și exact, fără nicio prejudecată sau denaturare.
4) Principiul permanenței metodelor - Acest principiu impune companiilor să utilizeze aceleași metode și principii contabile în mod consecvent de-a lungul timpului, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a le schimba.
5) Principiul prudenței - Acest principiu impune societăților comerciale să dea dovadă de prudență și să își folosească raționamentul atunci când fac estimări și evaluări contabile, pentru a evita supraevaluarea activelor sau a veniturilor și subevaluarea pasivelor sau a cheltuielilor.