Relația dintre productivitatea marginală și cea medie este un concept crucial în analiza economică. De fapt, înțelegerea modului în care aceste două variabile interacționează poate ajuta întreprinderile și factorii de decizie politică să ia decizii informate cu privire la producție și alocarea resurselor.
Pentru început, productivitatea medie reprezintă producția totală a unui proces de producție împărțită la numărul de intrări utilizate pentru a genera această producție. De exemplu, dacă o fabrică produce 1000 de unități dintr-un produs folosind 10 lucrători, productivitatea medie a fiecărui lucrător ar fi de 100 de unități. Pe de altă parte, productivitatea marginală reprezintă producția suplimentară generată prin adăugarea unei unități suplimentare de intrare în procesul de producție. De exemplu, dacă aceeași fabrică angajează încă un muncitor și produce 150 de unități suplimentare de produs, productivitatea marginală a acelui muncitor ar fi de 150 de unități.
Relația dintre productivitatea marginală și productivitatea medie este un concept economic important, deoarece poate ajuta firmele să maximizeze profiturile. În general, firmele vor angaja lucrători până când productivitatea marginală a ultimului lucrător este egală cu rata salariului lor. Acest lucru se datorează faptului că angajarea de lucrători suplimentari dincolo de acest punct ar duce la scăderea productivității medii și, prin urmare, la scăderea profiturilor. Dimpotrivă, dacă o firmă are resurse în exces, va continua să angajeze mai mulți lucrători până când productivitatea marginală a ultimului lucrător va scădea sub rata salariului, ceea ce ar duce la o scădere a profiturilor.
În plus, înțelegerea relației dintre productivitatea marginală și productivitatea medie poate ajuta factorii de decizie politică să ia decizii informate cu privire la alocarea resurselor. De exemplu, dacă un guvern dorește să crească productivitatea globală a unei economii, poate stimula firmele să investească în noi tehnologii sau să angajeze lucrători suplimentari. Cu toate acestea, dacă productivitatea marginală a acestor resurse este mai mică decât productivitatea medie, atunci este posibil ca aceste investiții să nu ducă la o creștere semnificativă a producției. Prin urmare, factorii de decizie politică trebuie să ia în considerare atât productivitatea marginală, cât și productivitatea medie a resurselor atunci când iau decizii privind politica economică.
În concluzie, relația dintre productivitatea marginală și productivitatea medie este un concept crucial în analiza economică. Înțelegerea modului în care aceste două variabile interacționează poate ajuta firmele să maximizeze profiturile și factorii de decizie politică să ia decizii informate cu privire la alocarea resurselor. În timp ce productivitatea medie măsoară producția totală generată de un proces de producție, productivitatea marginală reprezintă producția suplimentară generată prin adăugarea unei unități suplimentare de input la acel proces. Prin luarea în considerare a ambelor variabile, întreprinderile și factorii de decizie politică pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la producție și alocarea resurselor.
MPL și APL sunt ambele măsuri de productivitate utilizate în contextul gestionării angajaților. MPL reprezintă produsul marginal al muncii, în timp ce APL reprezintă produsul mediu al muncii.
MPL măsoară modificarea producției produse prin adăugarea unei unități suplimentare de muncă în procesul de producție, menținând toți ceilalți factori constanți. Este, în esență, producția suplimentară care este generată prin angajarea unui lucrător în plus. MPL este o măsură utilă pentru managerii care doresc să își optimizeze procesul de producție prin determinarea numărului ideal de lucrători necesar pentru a produce producția dorită.
Pe de altă parte, APL măsoară producția medie produsă de fiecare lucrător din procesul de producție. Aceasta se calculează prin împărțirea producției totale la numărul de lucrători angajați. APL este util pentru managerii care doresc să evalueze productivitatea forței de muncă în ansamblu și să identifice domeniile în care aceasta poate fi îmbunătățită.
Relația dintre MPL și APL poate fi utilizată pentru a determina productivitatea globală a forței de muncă. Atunci când MPL este mai mare decât APL, înseamnă că fiecare lucrător suplimentar adaugă mai multă producție decât lucrătorul mediu, ceea ce indică faptul că procesul de producție nu este încă pe deplin optimizat. Atunci când MPL este mai mică decât APL, înseamnă că fiecare lucrător suplimentar adaugă mai puțină producție decât lucrătorul mediu, ceea ce indică faptul că procesul de producție poate fi supradimensionat și că productivitatea ar putea fi îmbunătățită prin reducerea numărului de lucrători.
În concluzie, în timp ce MPL și APL sunt ambele măsuri de productivitate utilizate în gestionarea angajaților, ele servesc unor scopuri diferite. Relația dintre cele două măsuri poate fi utilizată pentru a optimiza procesul de producție și pentru a îmbunătăți productivitatea generală.
Atât curba productivității marginale, cât și curba productivității medii se referă la randamentul de producție al unei firme. Curba productivității marginale indică producția suplimentară care poate fi obținută prin adăugarea unei unități de input, în timp ce curba productivității medii indică producția medie pe unitate de input.
Pe de altă parte, atât curba costului variabil marginal, cât și curba costului variabil mediu se referă la costurile de producție. Curba costului variabil marginal arată costul suplimentar al producerii unei unități suplimentare de producție, în timp ce curba costului variabil mediu arată costul mediu pe unitate de producție.
Relația dintre aceste curbe este aceea că nivelul optim de producție are loc acolo unde curba productivității marginale se intersectează cu curba costului variabil marginal. Acest lucru se datorează faptului că, în acest punct, producția suplimentară obținută prin adăugarea unei unități suplimentare de input este egală cu costul suplimentar de producere a producției respective.
În mod similar, nivelul optim de producție apare în punctul în care curba productivității medii se intersectează cu curba costului variabil mediu. Acest lucru se datorează faptului că, în acest punct, producția medie pe unitate de input este egală cu costul mediu pe unitate de producție.
În concluzie, curbele productivității marginale și medii sunt legate de producția de producție, în timp ce curbele costurilor variabile marginale și medii sunt legate de costurile de producere a acestei producții. Nivelul optim de producție apare acolo unde curba productivității marginale se intersectează cu curba costului variabil marginal și unde curba productivității medii se intersectează cu curba costului variabil mediu.