În calitate de investitor sau proprietar de afacere, înțelegerea sănătății financiare a unei companii este crucială pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Una dintre situațiile financiare cheie care oferă o perspectivă asupra sănătății financiare a unei companii este bilanțul. Un bilanț prezintă activele, pasivele și capitalurile proprii ale unei companii la un anumit moment dat. În acest articol, ne vom concentra pe modul de citire a unui bilanț în ceea ce privește totalul pasivelor și al capitalurilor proprii.
Pasivele totale includ toate datoriile și obligațiile pe care o companie le are față de creditorii și creditorii săi. Acesta include datoriile pe termen scurt, cum ar fi conturile de plătit, și datoriile pe termen lung, cum ar fi obligațiunile de plătit. Înțelegerea pasivelor totale ale unei companii este importantă, deoarece indică nivelul de îndatorare și obligațiile financiare pe care le are compania. Un nivel ridicat al pasivelor totale poate fi un motiv de îngrijorare, deoarece înseamnă că societatea ar putea avea dificultăți în a-și îndeplini obligațiile financiare în viitor.
Pe de altă parte, capitalul propriu reprezintă interesul rezidual în activele unei societăți după deducerea pasivelor. Acesta include acțiunile ordinare, capitalul social vărsat suplimentar, profitul nerepartizat și alte elemente ale rezultatului global. Capitalul propriu reprezintă interesul de proprietate în cadrul societății și este important pentru investitori, deoarece reprezintă partea din societate pe care aceștia o dețin. Înțelegerea capitalului propriu al unei companii este importantă deoarece indică nivelul de proprietate asupra activelor companiei.
Pentru a citi un bilanț în ceea ce privește totalul pasivelor și al capitalurilor proprii, începeți prin a privi secțiunea de pasive. Identificați diferitele tipuri de datorii și sumele acestora. Căutați orice tendințe sau modificări ale nivelului pasivelor de-a lungul timpului. O creștere semnificativă a pasivelor poate indica faptul că societatea își asumă mai multe datorii, ceea ce ar putea avea un impact asupra sănătății sale financiare.
În continuare, treceți la secțiunea de capitaluri proprii a bilanțului. Identificați diferitele componente ale capitalurilor proprii și valorile acestora. Căutați orice tendințe sau modificări ale nivelului capitalului propriu de-a lungul timpului. O scădere semnificativă a capitalurilor proprii poate indica faptul că societatea se confruntă cu dificultăți financiare, în timp ce o creștere a capitalurilor proprii poate indica faptul că societatea are performanțe bune.
În concluzie, înțelegerea sănătății financiare a unei companii este crucială pentru a lua decizii în cunoștință de cauză în calitate de investitor sau proprietar de afacere. Citirea unui bilanț pentru totalul pasivelor și capitalurilor proprii este un pas important în înțelegerea sănătății financiare a unei companii. Identificând diferitele componente ale pasivelor și ale capitalurilor proprii, puteți obține o perspectivă asupra nivelului de îndatorare, a obligațiilor financiare și a intereselor de proprietate ale unei companii.
Un bilanț este o situație financiară care oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Pasivele sunt o componentă cheie a unui bilanț, reprezentând datoriile sau obligațiile pe care o companie le are față de alții. Iată care sunt pașii pentru a citi secțiunea de pasive a unui bilanț:
1. Identificați secțiunea de pasive: Secțiunea de pasive este situată, de obicei, în partea dreaptă a bilanțului, sub secțiunea de active.
2. Treceți în revistă pasivele curente: Pasivele curente sunt datorii care sunt scadente în termen de un an. Exemplele includ conturile de plătit, cheltuielile angajate și împrumuturile pe termen scurt. Acestea ar trebui să fie enumerate în ordinea datei de scadență, cu cele mai urgente datorii enumerate primele.
3. Treceți în revistă datoriile pe termen lung: Datoriile pe termen lung sunt datorii care sunt scadente în mai mult de un an. Printre exemple se numără împrumuturile pe termen lung, obligațiunile de plătit și datoriile privind impozitul amânat. Acestea ar trebui să fie enumerate în ordinea scadenței lor, cu datoriile care sunt scadente cel mai curând enumerate primele.
4. Calculați totalul pasivelor: Adunați toate datoriile enumerate în bilanț pentru a obține valoarea totală a datoriilor datorate de companie.
5. Analizați raportul dintre datorii și capitaluri proprii: Raportul datorii/capital propriu compară datoriile totale ale unei companii cu capitalul propriu al acționarilor. Un nivel ridicat al raportului datorii/capitaluri proprii indică faptul că o companie depinde în mare măsură de finanțarea prin datorii, ceea ce poate fi riscant. Un nivel scăzut al raportului datorii/capitaluri proprii indică faptul că o societate este stabilă din punct de vedere financiar și are o poziție solidă a capitalurilor proprii.
6. Comparați cu perioadele anterioare: Examinarea secțiunii de datorii a unui bilanț de-a lungul timpului poate ajuta la identificarea tendințelor în ceea ce privește nivelul de îndatorare și poziția financiară a unei companii. Căutați modificări în ceea ce privește valoarea sau compoziția pasivelor, precum și modificări ale raportului datorii/capitaluri proprii.
Atunci când citiți situațiile financiare ale unei companii, este important să înțelegeți cum se citește bilanțul, care prezintă activele, pasivele și capitalurile proprii ale companiei.
Activele sunt resursele pe care le deține o companie, care pot fi tangibile sau intangibile. Activele corporale sunt active fizice, cum ar fi numerar, stocuri, proprietăți și echipamente. Activele necorporale sunt active nemateriale, cum ar fi brevetele, drepturile de autor și mărcile comerciale.
Pasivele sunt obligațiile pe care o societate le are față de alții. Acestea pot fi curente sau pe termen lung. Datoriile curente sunt cele care sunt scadente în termen de un an, cum ar fi conturile de plătit, cheltuielile angajate și împrumuturile pe termen scurt. Datoriile pe termen lung sunt cele scadente peste un an, cum ar fi împrumuturile și obligațiunile pe termen lung.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual în activele societății după deducerea pasivelor. Acesta poate fi împărțit în două categorii: capital social și profituri nerepartizate. Capitalul adus reprezintă suma de bani pe care acționarii au investit-o în companie prin cumpărarea de acțiuni. Profiturile nerepartizate reprezintă profiturile pe care compania le-a obținut și le-a reinvestit în afacere.
La citirea unui bilanț, activele sunt enumerate mai întâi, urmate de pasive și apoi de capitalurile proprii. Totalul activelor ar trebui să fie întotdeauna egal cu totalul pasivelor și capitalurilor proprii, deoarece este un principiu contabil de bază conform căruia ceea ce deține o companie trebuie să fie echilibrat de ceea ce datorează. Prin urmare, bilanțul este o imagine instantanee a sănătății financiare a unei companii la un moment dat.