Gestionarea exactă a inventarului este un aspect crucial pentru conducerea unei afaceri de succes. Nu numai că ajută la optimizarea operațiunilor, dar joacă, de asemenea, un rol major în planificarea și conformitatea fiscală. În calitate de proprietar de afacere, trebuie să fiți conștient de diferitele metode de calcul al inventarului și de modul în care acestea au impact asupra impozitelor dumneavoastră.
Internal Revenue Service (IRS) solicită întreprinderilor să raporteze valoarea de inventar la sfârșitul fiecărui an fiscal. Această valoare este utilizată pentru a calcula costul bunurilor vândute (COGS), care se scade din venituri pentru a determina profitul brut. Profitul brut este apoi utilizat pentru a calcula profitul sau pierderea netă în scopuri fiscale.
Există trei metode principale de calculare a stocurilor: Prima intrare, prima ieșire (FIFO), ultima intrare, prima ieșire (LIFO) și costul mediu ponderat. În metoda FIFO, cele mai vechi articole din inventar sunt vândute primele, în timp ce în LIFO, cele mai noi articole sunt vândute primele. Metoda costului mediu ponderat ia în considerare costul mediu al tuturor articolelor din stoc.
Este important de reținut că, odată aleasă o metodă, aceasta trebuie să fie utilizată în mod consecvent în perioadele următoare. Schimbarea metodelor se poate face, dar necesită aprobarea IRS și poate duce la taxe suplimentare.
Pentru a calcula valoarea de inventar, trebuie mai întâi să determinați costul fiecărui articol. Acesta include prețul de achiziție, costurile de transport și orice costuri suplimentare suportate pentru a aduce articolul la locația sa actuală. Se calculează apoi costul total al tuturor articolelor din inventar și se raportează în bilanț.
Se recomandă ca întreprinderile să efectueze o numărătoare fizică a inventarului cel puțin o dată pe an pentru a asigura acuratețea. Această numărătoare ar trebui să includă toate articolele disponibile, indiferent de starea lor sau de gradul de utilizare.
În concluzie, gestionarea exactă a inventarului este crucială pentru planificarea și conformitatea fiscală. Întreprinderile trebuie să aleagă o metodă de calcul al inventarului și să o folosească în mod consecvent în perioadele următoare. Numărătorile fizice ale inventarului trebuie efectuate în mod regulat pentru a asigura acuratețea. Urmând aceste orientări, întreprinderile pot evita penalitățile și pot asigura conformitatea cu reglementările IRS.
Calcularea inventarului este o parte esențială a oricărei afaceri care se ocupă cu produse fizice. Există diferite metode de calculare a inventarului, dar cele mai comune sunt metodele primul intrat-primul ieșit (FIFO), ultimul intrat-primul ieșit (LIFO) și costul mediu ponderat.
1. Metoda FIFO: Această metodă pornește de la premisa că primele articole achiziționate sunt primele care vor fi vândute. Pentru a calcula costul bunurilor vândute (COGS), se ia mai întâi costul celui mai vechi inventar și se urcă până la cel mai recent inventar. Formula de calcul a stocurilor prin metoda FIFO este următoarea:
Costul stocurilor = (Numărul de unități vândute x costul celui mai vechi stoc) + (Numărul de unități vândute x costul celui mai vechi stoc următor) + ... + (Numărul de unități vândute x costul celui mai recent stoc)
2. Metoda LIFO: Această metodă presupune că ultimele articole achiziționate sunt primele care se vând. Pentru a calcula costurile de producție, se ia mai întâi costul celui mai recent inventar și se revine la cel mai vechi inventar. Formula de calcul a inventarului prin metoda LIFO este următoarea:
Costul stocului = (Numărul de unități vândute x costul celui mai recent stoc) + (Numărul de unități vândute x costul următorului stoc recent) + ... + (Numărul de unități vândute x costul celui mai vechi stoc)
3. Metoda costului mediu ponderat: Această metodă calculează costul mediu al tuturor unităților din inventar. Formula de calcul a inventarului prin metoda costului mediu ponderat este următoarea: Costul mediu ponderat:
Costul stocurilor = Costul total al bunurilor disponibile pentru vânzare / Totalul unităților disponibile pentru vânzare
Indiferent de metoda utilizată, este important să se țină o evidență exactă a achizițiilor și vânzărilor de stocuri pentru a se asigura că stocurile și costurile de producție sunt calculate corect.
Da, este necesar să se deprecieze inventarul în scopuri fiscale. Inventarul este unul dintre cele mai importante active ale unei întreprinderi și este esențial să se țină evidența acestuia pentru a determina costul bunurilor vândute (COGS). Fiscul solicită întreprinderilor să utilizeze o metodă de contabilizare a stocurilor pentru a calcula COGS și pentru a-l raporta în declarația de impozit. Există două metode de contabilizare a stocurilor: sistemul de inventariere periodică și sistemul de inventariere permanentă.
Sistemul de inventariere periodică presupune numărarea fizică a stocurilor la începutul și la sfârșitul fiecărei perioade contabile și ajustarea corespunzătoare a contului de inventar. Această metodă este potrivită pentru întreprinderile mici cu un volum redus de vânzări și de stocuri.
Pe de altă parte, sistemul de inventariere permanentă presupune urmărirea continuă a nivelurilor de inventar folosind un sistem de punct de vânzare sau un alt software de gestionare a inventarului. Această metodă este potrivită pentru întreprinderile cu volume mari de vânzări și nevoi complexe de urmărire a stocurilor.
Indiferent de metoda de contabilizare a inventarului, este esențial să se țină o evidență exactă a inventarului în scopuri fiscale. Menținerea unor înregistrări detaliate ale achizițiilor, vânzărilor și ajustărilor de stocuri va contribui la asigurarea unor calcule exacte ale costurilor de producție, precum și a unei raportări fiscale corespunzătoare.
Inventarul în declarația privind impozitul pe venit se referă la valoarea bunurilor sau a produselor pe care o întreprindere le are la dispoziție și care sunt disponibile pentru vânzare. Acesta este considerat o parte a costului bunurilor vândute (COGS) și este deductibil în scopuri de impozit pe venit.
Valoarea de inventar se calculează luând valoarea inventarului inițial, adăugând orice achiziții efectuate în cursul anului și scăzând valoarea inventarului final. Valoarea inventarului final se determină prin numărarea fizică a inventarului la sfârșitul anului fiscal.
IRS solicită întreprinderilor să utilizeze una dintre cele două metode de evaluare a stocurilor: metoda costului sau metoda costului sau a valorii de piață (LCM), cea mai mică. Conform metodei costului, inventarul este evaluat la costul său real, inclusiv costul materialelor, al forței de muncă și al cheltuielilor generale. Conform metodei LCM, stocul este evaluat la valoarea cea mai mică dintre costul său sau valoarea sa de piață (prețul la care ar putea fi vândut).
Este important ca întreprinderile să își contabilizeze corect stocurile în declarația de impozit pe profit, deoarece acestea pot avea un impact semnificativ asupra venitului impozabil și, în cele din urmă, asupra obligațiilor fiscale. Ținerea exactă a evidenței și respectarea orientărilor IRS pot contribui la asigurarea conformității și la evitarea unor penalități costisitoare.