Când vine vorba de gestionarea activelor, determinarea valorii de salvare a unui activ este la fel de importantă ca și calcularea costului inițial al acestuia. Valoarea de salvare se referă la valoarea estimată pe care o va avea un activ la sfârșitul duratei sale de viață utilă. Această valoare este utilizată pentru a calcula amortizarea, ceea ce este esențial pentru o raportare financiară precisă și în scopuri fiscale. Există diferite metode contabile pentru a determina valoarea de recuperare, iar fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale.
Prima metodă este metoda liniară, care presupune că un activ se amortizează în mod egal de-a lungul duratei sale de viață utilă. Pentru a determina valoarea de recuperare folosind această metodă, se scade amortizarea acumulată din costul inițial al activului. De exemplu, dacă un activ a fost achiziționat pentru 10 000 USD și are o durată de viață utilă de 10 ani, cu o valoare de recuperare de 1 000 USD, amortizarea anuală ar fi de 900 USD. Amortizarea acumulată după cinci ani ar fi de 4 500 USD (900 USD x 5), iar valoarea de recuperare ar fi de 5 500 USD (10 000 USD - 4 500 USD - 1 000 USD).
A doua metodă este metoda soldului descrescător, care presupune că un activ se amortizează mai mult în primii ani ai duratei sale de viață utilă și mai puțin în ultimii ani. Pentru a determina valoarea de recuperare folosind această metodă, mai întâi se calculează rata de depreciere, care reprezintă un procent din valoarea activului. De exemplu, dacă un activ are o rată de amortizare de 20%, cheltuiala cu amortizarea pentru primul an ar fi de 2.000 de dolari (10.000 de dolari x 20%). Valoarea de recuperare ar fi calculată prin scăderea deprecierii acumulate din costul inițial al activului, la fel ca în cazul metodei liniare.
A treia metodă este metoda sumei cifrelor pe ani, care presupune, de asemenea, că un activ se amortizează mai mult în primii ani ai duratei sale de viață utilă. Pentru a determina valoarea de recuperare folosind această metodă, se calculează mai întâi suma cifrelor anilor, care este suma cifrelor de la 1 până la durata de viață utilă a activului. De exemplu, dacă un activ are o durată de viață utilă de 5 ani, suma cifrelor anilor ar fi 15 (1 + 2 + 3 + 4 + 5). Cheltuiala cu amortizarea pentru primul an ar fi de 3 000 USD (10 000 USD x 5/15), iar valoarea de recuperare ar fi calculată prin scăderea amortizării acumulate din costul inițial al activului.
Metoda contabilă utilizată pentru a determina valoarea de recuperare depinde de tipul de activ și de durata de viață utilă a acestuia. Este important să se aleagă cea mai potrivită metodă pentru a asigura o raportare financiară corectă și respectarea obligațiilor fiscale. O valoare de recuperare mai mare înseamnă cheltuieli de amortizare mai mici, ceea ce poate îmbunătăți profitabilitatea unei companii. Cu toate acestea, este important să fiți realist atunci când estimați valoarea de salvare, deoarece supraestimarea acesteia poate duce la supraestimarea valorii activelor din bilanț.
Metoda salvării este o tehnică utilizată în contabilitate pentru a calcula valoarea unui activ la sfârșitul duratei sale de viață utilă. Ea se aplică în mod obișnuit activelor fixe, cum ar fi clădirile, echipamentele și utilajele, care se preconizează că vor avea o durată de viață limitată.
În cadrul metodei de recuperare, valoarea de recuperare a activului este estimată la momentul achiziției sau la începutul duratei sale de viață utilă. Valoarea de recuperare este suma estimată pe care activul o valorează la sfârșitul duratei sale de viață utilă. Această sumă este scăzută din costul inițial al activului pentru a determina cheltuiala totală cu amortizarea pe durata de viață utilă a activului.
De exemplu, să presupunem că o companie achiziționează un utilaj pentru 100 000 de dolari și estimează că valoarea de recuperare a acestuia va fi de 10 000 de dolari la sfârșitul duratei sale de viață utilă. Durata de viață utilă a mașinii este estimată la 10 ani. Utilizând metoda recuperării, societatea ar calcula cheltuielile de amortizare după cum urmează:
Cheltuieli de amortizare = (Costul inițial - Valoarea de recuperare) / Durata de viață utilă
Cheltuieli de amortizare = (100 000 USD - 10 000 USD) / 10
Cheltuieli de amortizare = 9 000 USD pe an
În fiecare an, compania ar înregistra o cheltuială de amortizare de 9 000 USD până la sfârșitul duratei de viață utilă a mașinii, moment în care mașina ar fi vândută sau cedată, iar valoarea de recuperare ar fi realizată.
În general, metoda recuperării este o tehnică contabilă utilă pentru a se asigura că cheltuiala cu amortizarea reflectă cu exactitate pierderea treptată de valoare a unui activ fix pe parcursul duratei sale de viață utilă.
Da, sistemul MACRS (Modified Accelerated Cost Recovery System) utilizează valoarea de salvare la calcularea amortizării în scopuri fiscale. Valoarea de recuperare este valoarea estimată a unui activ la sfârșitul duratei sale de viață utilă sau suma pentru care activul poate fi vândut la sfârșitul duratei sale de viață utilă. În cadrul MACRS, valoarea de recuperare este utilizată ca factor de determinare a bazei amortizabile a unui activ. Aceasta se scade din baza de cost a activului pentru a se obține baza amortizabilă. Baza amortizabilă este apoi înmulțită cu o rată de amortizare pentru a determina deducerea anuală a amortizării în scopuri fiscale. Prin urmare, valoarea de recuperare este un element important în determinarea consecințelor fiscale ale unei achiziții sau vânzări de active.
Metoda de amortizare care ignoră valoarea de salvare este metoda de amortizare liniară. Această metodă este o tehnică de amortizare utilizată în mod obișnuit în contabilitate și în evidența contabilă. În cadrul acestei metode, costul activului fix este distribuit în mod egal pe durata de viață utilă a acestuia. Durata de viață utilă este estimată pe baza duratei de viață preconizate a activului și a utilizării preconizate.
În metoda de amortizare liniară, valoarea de recuperare a unui activ nu este luată în considerare. Valoarea de recuperare se referă la valoarea estimată a activului la sfârșitul duratei sale de viață utilă. Acest lucru se datorează faptului că metoda de amortizare liniară presupune că activul nu va avea nicio valoare reziduală la sfârșitul duratei sale de viață utilă.
Pentru a calcula cheltuiala cu amortizarea prin metoda liniară, se utilizează următoarea formulă:
Cheltuieli de amortizare = (Costul activului - Valoarea de recuperare) / Durata de viață utilă
Prin ignorarea valorii de recuperare, metoda de amortizare liniară are ca rezultat o cheltuială de amortizare mai mare în primii ani ai duratei de viață utilă a activului și o cheltuială de amortizare mai mică în ultimii ani. Acest lucru se datorează faptului că costul activului este repartizat uniform pe durata sa de viață utilă, indiferent de valoarea sa reziduală estimată.
În concluzie, metoda de amortizare liniară este o tehnică de amortizare simplă și utilizată pe scară largă în contabilitate și în evidența contabilă. Aceasta ignoră valoarea de recuperare a unui activ și distribuie costul activului în mod egal pe durata sa de viață utilă.