În lumea afacerilor de astăzi, inovația și dezvoltarea de noi produse sunt esențiale pentru a rămâne competitivi și pentru a satisface nevoile clienților. Cu toate acestea, întrebarea dacă trebuie să cheltuiți sau să capitalizați costurile de dezvoltare a noilor produse poate fi o sursă de confuzie pentru multe companii.
Decizia de a trece la cheltuieli sau de a capitaliza costurile de dezvoltare a noilor produse depinde de mai mulți factori, inclusiv de stadiul de dezvoltare, de nivelul de incertitudine din jurul proiectului și de politicile contabile ale companiei. În general, costurile suportate în timpul fazei de cercetare și dezvoltare sunt trecute pe cheltuieli, în timp ce costurile suportate în timpul fazelor de producție și comercializare sunt capitalizate.
Cheltuielile cu costurile de dezvoltare a noilor produse înseamnă că acestea sunt imediat deduse din contul de profit și pierdere al companiei ca o cheltuială comercială. Acest lucru poate reduce venitul impozabil al companiei și îi poate îmbunătăți fluxul de numerar pe termen scurt. Cu toate acestea, poate face, de asemenea, ca situațiile financiare ale societății să fie mai puțin atractive pentru investitori, deoarece reduce veniturile raportate ale societății.
Capitalizarea costurilor de dezvoltare a noilor produse înseamnă că acestea sunt înregistrate ca un activ în bilanțul companiei și sunt amortizate pe durata de viață preconizată a produsului. Acest lucru poate îmbunătăți câștigurile raportate de companie și poate face ca situațiile sale financiare să fie mai atractive pentru investitori. Cu toate acestea, aceasta înseamnă, de asemenea, că fluxul de numerar al societății va fi redus pe termen scurt, deoarece costurile nu sunt trecute imediat pe cheltuieli.
Decizia de a trece pe cheltuieli sau de a capitaliza costurile de dezvoltare a noilor produse nu este doar o decizie contabilă; ea are, de asemenea, implicații importante pentru planificarea strategică și managementul financiar al companiei. Contabilizarea corectă a costurilor de dezvoltare a noilor produse poate ajuta companiile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la proiectele pe care să le urmărească, să evalueze potențialul randament al investiției și să aloce resursele mai eficient.
În concluzie, decizia de a trece în cheltuieli sau de a capitaliza costurile de dezvoltare a noilor produse depinde de mai mulți factori și ar trebui luată în urma consultării cu profesioniștii în contabilitate și finanțe ai companiei. Contabilizarea corectă a costurilor de dezvoltare a noilor produse este esențială pentru a se asigura că întreprinderile pot inova și rămâne competitive, gestionându-și în același timp resursele financiare în mod eficient.
Dezvoltarea de produse poate fi clasificată ca o cheltuială de capital, dar aceasta depinde de natura dezvoltării produsului și de politicile contabile ale organizației.
În general, o cheltuială de capital este un cost suportat pentru achiziționarea sau îmbunătățirea activelor pe termen lung, cum ar fi proprietățile, instalațiile și echipamentele. Astfel de costuri sunt capitalizate, ceea ce înseamnă că sunt înregistrate ca un activ în bilanț și amortizate pe durata de viață utilă a activului.
Dezvoltarea produselor poate fi considerată o cheltuială de capital dacă implică o investiție semnificativă în active pe termen lung, cum ar fi dezvoltarea unei noi linii de produse sau achiziționarea de noi tehnologii sau echipamente. În astfel de cazuri, costurile suportate sunt capitalizate și amortizate pe durata de viață utilă a activului.
Pe de altă parte, în cazul în care costurile de dezvoltare a produselor sunt suportate pentru proiecte pe termen scurt sau pentru cercetare și dezvoltare în curs de desfășurare, acestea sunt, în general, tratate ca și cheltuieli de exploatare și sunt trecute pe cheltuieli în perioada în care sunt suportate.
Pe scurt, faptul că dezvoltarea de produse este sau nu o cheltuială de capital depinde de circumstanțele specifice ale proiectului și de politicile contabile ale organizației.
Cheltuielile de cercetare și dezvoltare (R&D) sunt suportate de o companie pentru a dezvolta noi produse, procese sau servicii. Tratamentul contabil al cheltuielilor de cercetare și dezvoltare poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare și a indicatorilor de performanță ai unei companii.
În conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP), cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt, de obicei, înregistrate la cheltuieli pe măsură ce sunt suportate. Acest lucru înseamnă că cheltuielile sunt recunoscute imediat în contul de profit și pierdere și reduc venitul net al companiei. Acest tratament este adecvat deoarece cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt, de obicei, de natură incertă și speculativă, iar beneficiile cercetării pot fi realizate abia peste mulți ani.
Cu toate acestea, în anumite cazuri, cheltuielile de cercetare și dezvoltare pot îndeplini criteriile de capitalizare. Acest lucru înseamnă că cheltuielile sunt înregistrate ca un activ în bilanț și amortizate pe o perioadă de timp. Pentru a se califica pentru capitalizare, cheltuielile de cercetare și dezvoltare trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv:
1. Proiectul are un obiectiv clar și definibil.
2. Se poate demonstra fezabilitatea tehnică a proiectului.
3. Costurile proiectului pot fi măsurate în mod fiabil.
4. Beneficiile economice viitoare ale proiectului pot fi estimate în mod rezonabil.
În cazul în care cheltuielile de cercetare și dezvoltare îndeplinesc aceste criterii, ele pot fi capitalizate și amortizate pe durata de viață utilă a activului. Acest tratament poate duce la creșterea profitului raportat pe termen scurt, dar la scăderea profitului raportat pe termen lung, pe măsură ce activul este amortizat.
În concluzie, dacă cheltuielile de cercetare și dezvoltare ar trebui să fie capitalizate sau trecute pe cheltuieli depinde de circumstanțele specifice ale proiectului și de politicile contabile ale companiei. Companiile ar trebui să se consulte cu contabilii și auditorii lor pentru a determina tratamentul contabil adecvat pentru cheltuielile lor de cercetare și dezvoltare.
Dezvoltarea de produse se încadrează de obicei în cheltuielile de exploatare din categoria Publicitate și marketing. Cheltuielile de exploatare sunt costurile asociate cu funcționarea unei afaceri, inclusiv cheltuielile legate de dezvoltarea, producția și comercializarea bunurilor sau serviciilor. Dezvoltarea produselor este o parte importantă a procesului de marketing, deoarece implică cercetarea, proiectarea și testarea de noi produse sau îmbunătățirea celor existente pentru a satisface nevoile și preferințele clienților. Aceste cheltuieli sunt clasificate, de obicei, drept cheltuieli de cercetare și dezvoltare (R&D), care reprezintă un subset al cheltuielilor de exploatare. Cheltuielile de cercetare și dezvoltare pot include costuri legate de salarii și indemnizații, echipamente și consumabile, precum și alte cheltuieli asociate cu dezvoltarea de noi produse sau cu îmbunătățirea celor existente. Este important ca întreprinderile să investească în aceste cheltuieli, deoarece acestea pot duce la creșterea vânzărilor și a cotei de piață în timp.