Calcularea ratei cheltuielilor generale la nivelul întregii fabrici este crucială în determinarea costului de producție într-o fabrică. Rata cheltuielilor generale la nivelul întregii uzine se referă la costurile indirecte de producție care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs, cum ar fi costul utilităților, chiria și întreținerea. Aceste costuri sunt suportate pentru a menține uzina de producție în funcțiune și sunt esențiale pentru procesul de fabricație. Prin urmare, este esențial să se calculeze cu exactitate ratele de cheltuieli generale la nivelul întregii uzine pentru a asigura rentabilitatea unității de producție.
Pentru a calcula rata cheltuielilor generale la nivelul întregii uzine, trebuie să adunați toate costurile indirecte suportate în uzina de producție pentru o anumită perioadă și să le împărțiți la numărul total de ore de muncă directă lucrate în uzină în aceeași perioadă. Formula de calcul a ratei cheltuielilor generale la nivelul întregii uzine este următoarea:
Costurile indirecte includ chiria, utilitățile, costurile de întreținere și alte cheltuieli care nu sunt direct legate de producția unui anumit produs. Orele de muncă directă se referă la numărul de ore lucrate de angajații care sunt direct implicați în procesul de producție.
De exemplu, dacă o unitate de producție înregistrează costuri indirecte în valoare de 100.000 de dolari într-o anumită perioadă, iar angajații lucrează un total de 10.000 de ore de muncă directă în aceeași perioadă, rata de cheltuieli generale la nivelul întregii unități de producție va fi calculată după cum urmează:
Utilizarea ratei costurilor indirecte la nivelul întregii fabrici
După ce ați calculat rata costurilor indirecte la nivelul întregii fabrici, o puteți utiliza pentru a aloca costurile indirecte unor produse specifice. Pentru a aloca costurile indirecte unui produs, trebuie să înmulțiți rata costurilor indirecte la nivelul întregii fabrici cu numărul de ore de muncă directă utilizate pentru producerea produsului respectiv. Rezultatul este costul indirect al producerii acelui produs.
De exemplu, dacă un produs necesită 50 de ore de muncă directă pentru a fi produs, iar rata costurilor indirecte la nivelul întregii fabrici este de 10 USD pe oră de muncă directă, costul indirect al producerii acelui produs ar fi:
În concluzie, calcularea ratei de cheltuieli generale la nivelul întregii uzine este esențială pentru determinarea costului real de producție într-o uzină de producție. Acest calcul ajută la alocarea costurilor indirecte unor produse specifice, asigurând astfel stabilirea corectă a prețurilor și a rentabilității. Prin utilizarea acestei metode, fabricile de producție pot rămâne competitive pe piață și pot continua să producă produse de înaltă calitate la prețuri rezonabile.
Rata predeterminată a costurilor indirecte se calculează pentru a estima costurile indirecte care vor fi suportate pe parcursul unei anumite perioade contabile. Ea se calculează prin împărțirea costurilor generale totale estimate pentru perioada respectivă la un nivel de activitate estimat pentru perioada respectivă, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină.
Formula de calcul a ratei predeterminate a cheltuielilor generale este următoarea:
Rata de cheltuieli generale predeterminată = Costuri generale estimate / Nivel de activitate estimat
Pentru a determina costurile generale estimate, o companie trebuie mai întâi să identifice toate costurile generale care vor fi suportate în timpul perioadei contabile. Aceste costuri pot include elemente precum chiria, utilitățile, asigurările și amortizarea.
După ce au fost determinate costurile de regie estimate, o societate trebuie să estimeze nivelul de activitate pentru perioada respectivă. Acest lucru implică identificarea numărului de ore de muncă directă sau de ore de utilaj care vor fi necesare pentru a finaliza activitatea în timpul perioadei.
De exemplu, să spunem că o companie estimează că va suporta costuri generale de 100 000 USD în perioada contabilă următoare. De asemenea, estimează că va avea nevoie de 10 000 de ore de muncă directă în aceeași perioadă. Pentru a calcula rata de cheltuieli generale predeterminată, societatea va împărți costurile generale estimate la nivelul de activitate estimat, după cum urmează:
Rata predeterminată a cheltuielilor generale = 100 000 USD / 10 000 de ore de muncă directă
Rata predeterminată a cheltuielilor generale = 10 USD pe oră de muncă directă
Aceasta înseamnă că societatea se poate aștepta să suporte 10 USD de cheltuieli generale pentru fiecare oră de muncă directă efectuată în cursul perioadei contabile. Utilizând această rată predeterminată a cheltuielilor generale, societatea poate apoi să aloce cheltuielile generale pentru fiecare lucrare sau produs în parte, pe baza numărului de ore de muncă directă sau de ore de mașină necesare pentru a le produce.
Metoda la nivelul întregii uzine este o tehnică de calculație a costurilor utilizată în contabilitatea managerială pentru a aloca costurile indirecte la produse sau servicii. În această metodă, costurile indirecte totale ale unei companii sunt combinate într-un singur grup de costuri și apoi alocate produselor sau serviciilor pe baza unui singur factor de cost. Acest factor de cost este, de obicei, o oră de muncă directă, o oră de mașină sau un cost material direct.
Metoda la nivelul întregii uzine este simplă și ușor de implementat, ceea ce o face o alegere populară pentru întreprinderile mici cu resurse limitate. Cu toate acestea, este posibil să nu aloce cu exactitate costurile pe produse sau servicii, deoarece presupune că toate produsele sau serviciile consumă costuri indirecte în aceeași proporție. Este posibil ca această ipoteză să nu fie valabilă în cazul întreprinderilor cu diverse linii de produse sau cu procese de producție complexe.
Pentru a aborda această limitare, întreprinderile pot utiliza tehnici mai sofisticate de calculație a costurilor, cum ar fi calculația costurilor pe activități (ABC), care identifică mai mulți factori de cost și alocă costurile indirecte produselor sau serviciilor pe baza utilizării specifice a acestor factori de cost. În general, alegerea metodei de calculație a costurilor depinde de natura operațiunilor întreprinderii și de nevoia de precizie în calcularea costurilor produselor sau serviciilor.