Companiile de producție trebuie să aibă o înțelegere clară a stocului de produse finite pentru a funcționa eficient și a maximiza profiturile. Calcularea exactă a inventarului ajută companiile să ia decizii informate cu privire la producție, vânzări și prețuri. În acest articol, vom discuta despre importanța calculării inventarului de produse finite și despre cum să o faceți corect.
Calcularea precisă a inventarului de produse finite este crucială pentru companiile de producție din următoarele motive:
1. Luarea deciziilor: Calcularea inventarului ajută companiile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la producție, prețuri și vânzări. Cu date de inventar precise, companiile pot determina cât de mult stoc trebuie să producă pentru a satisface cererea, când să refacă stocurile și când să reducă producția.
2. Controlul costurilor: Calcularea precisă a stocurilor ajută companiile să controleze costurile prin reducerea cantității de stocuri pe care le dețin. Deținerea unui stoc prea mare blochează capitalul și crește costurile de depozitare, în timp ce deținerea unui stoc prea mic poate duce la pierderea unor oportunități de vânzare.
3. Situații financiare precise: Calcularea exactă a stocurilor este esențială pentru întocmirea unor situații financiare exacte. Datele de inventariere incorecte pot conduce la bilanțuri, declarații de venit și declarații de flux de numerar incorecte, ceea ce poate duce la o raportare financiară inexactă și la potențiale probleme juridice.
Există mai multe metode de calculare a stocului de produse finite pentru companiile de producție, inclusiv:
1. Numărarea fizică a inventarului: Numărarea fizică a inventarului presupune numărarea tuturor produselor finite prezente fizic în depozit sau magazin. Această metodă necesită mult timp, dar oferă cele mai exacte date de inventariere.
2. Metoda costului mediu ponderat: Metoda costului mediu ponderat calculează costul mediu al bunurilor pe baza costului total al bunurilor disponibile pentru vânzare în timpul perioadei. Costul este împărțit la numărul total de unități disponibile pentru vânzare pentru a obține costul mediu ponderat pe unitate.
3. Metoda FIFO (First-In, First-Out): Metoda FIFO presupune că primele bunuri produse sau achiziționate sunt primele care se vând. Această metodă este deosebit de utilă pentru companiile care produc bunuri perisabile sau bunuri care au un termen de valabilitate scurt.
4. Metoda LIFO (Last-In, First-Out): Metoda LIFO presupune că ultimele bunuri produse sau achiziționate sunt primele care se vând. Această metodă este utilă pentru companiile care produc bunuri care au un termen de valabilitate lung, deoarece le ajută să evite păstrarea stocurilor vechi.
Calcularea precisă a stocurilor de produse finite este esențială pentru ca societățile de producție să funcționeze eficient și să maximizeze profiturile. Companiile pot utiliza diverse metode pentru a-și calcula inventarul, inclusiv numărătoarea fizică a stocurilor, costul mediu ponderat, metodele FIFO și LIFO. Prin utilizarea unor date exacte privind inventarul, companiile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la producție, vânzări și prețuri, ceea ce duce în cele din urmă la creșterea profitabilității.
Evaluarea stocurilor în producție poate fi un proces complex, deoarece implică calcularea costului materiilor prime, al forței de muncă și al cheltuielilor generale care sunt folosite pentru a produce produsele finite. Există mai multe metode care pot fi utilizate pentru a evalua stocul în producție, inclusiv:
1. Metoda First-In, First-Out (FIFO): Această metodă presupune că primele articole primite sunt primele articole vândute și, prin urmare, costul celui mai vechi stoc este utilizat pentru a evalua articolele vândute.
2. Metoda LIFO (Last-In, First-Out): Această metodă presupune că ultimele articole primite sunt primele articole vândute și, prin urmare, costul celui mai nou inventar este utilizat pentru a evalua articolele vândute.
3. Metoda mediei ponderate: Această metodă calculează costul mediu al tuturor elementelor de inventar, pe baza costurilor individuale ale acestora și a numărului de unități vândute.
4. Metoda identificării specifice: Această metodă atribuie un cost specific fiecărei unități de inventar, pe baza caracteristicilor sale unice sau a costurilor de producție.
Metoda aleasă va depinde de factori precum natura produsului, mărimea și complexitatea procesului de fabricație și implicațiile fiscale ale fiecărei metode. Este important ca întreprinderile să își evalueze cu atenție metodele de evaluare a stocurilor pentru a asigura o raportare financiară corectă și conformitatea cu standardele contabile.
Calcularea stocului final de produse finite presupune determinarea valorii produselor finite care rămân nevândute la sfârșitul unei perioade contabile. Acest lucru se poate face folosind o formulă simplă care ia în considerare costul bunurilor vândute (COGS) și valoarea stocului inițial de produse finite.
Formula de calcul a stocului final de produse finite este următoarea:
Stocul final de produse finite = Stocul inițial de produse finite + Costul produselor fabricate - Costul produselor vândute
Pentru a ajunge la costul produselor fabricate, trebuie să adunați toate costurile suportate pentru producerea produselor finite în cursul perioadei, inclusiv materialele directe, forța de muncă directă și cheltuielile generale de producție. Astfel veți obține costul total al bunurilor fabricate (COGM).
După ce ați calculat costurile de producție, puteți scădea din acestea costul bunurilor vândute (COGS). COGS reprezintă costul bunurilor care au fost vândute în cursul perioadei și include materialele directe, forța de muncă directă și costurile generale de producție.
În cele din urmă, se adaugă stocul inițial de produse finite la costurile de producție minus costurile de producție pentru a obține valoarea finală a stocului de produse finite.
Este important de reținut că acest calcul reprezintă doar o parte a gestionării stocurilor de produse finite. De asemenea, proprietarii de afaceri ar trebui să urmărească ratele de rotație a stocurilor, să monitorizeze previziunile de vânzări și să ajusteze programele de producție, după cum este necesar, pentru a se asigura că dispun în permanență de cantitatea potrivită de stocuri pentru a satisface cererea clienților.