Salarizarea este o parte esențială a fiecărei afaceri și afectează diverse conturi din ecuația contabilă. Ecuația contabilă este un principiu fundamental al contabilității care afirmă că activele sunt egale cu pasivele plus capitalurile proprii. Salarizarea afectează atât secțiunea activelor, cât și cea a capitalurilor proprii din ecuația contabilă.
Unul dintre conturile principale pe care le afectează salariile este contul de numerar. Ori de câte ori o companie își plătește angajații, numerarul se reduce în contul de numerar. Această reducere a numerarului reprezintă o scădere a secțiunii de active a ecuației contabile. În schimb, dacă o societate reține impozite sau contribuții din salariile angajaților săi, contul de numerar crește. Creșterea numerarului reprezintă o creștere în secțiunea de active a ecuației contabile.
Un alt cont pe care salariile îl afectează este contul de pasiv. Companiile sunt obligate să rețină impozite și alte contribuții din salariile angajaților lor. Aceste rețineri sunt înregistrate în contul de pasiv până când sunt plătite autorităților competente. Impozitele și contribuțiile salariale sunt considerate un pasiv al companiei și sunt deduse din salariul brut al angajatului înainte ca acesta să primească salariul net. Prin urmare, contul de pasiv crește atunci când impozitele și contribuțiile salariale sunt reținute din salariile angajaților.
Salariile afectează, de asemenea, secțiunea de capitaluri proprii a ecuației contabile. Salariile angajaților sunt înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, ceea ce reduce venitul net al companiei. Venitul net este apoi transferat în secțiunea de capitaluri proprii a ecuației contabile, unde apare ca rezultat reportat. În cazul în care o societate are un venit net negativ sau o pierdere netă, contul de profit nerepartizat scade, ceea ce reduce secțiunea de capitaluri proprii a ecuației contabile.
În concluzie, salariile afectează mai multe conturi din ecuația contabilă. Contul de numerar se reduce atunci când angajații sunt plătiți și crește atunci când sunt reținute impozitele și contribuțiile. Contul de pasiv crește atunci când impozitele și contribuțiile sunt reținute, iar secțiunea de capitaluri proprii scade atunci când cheltuielile sunt înregistrate în contul de profit și pierdere. Proprietarii de afaceri și contabilii ar trebui să fie conștienți de aceste efecte și să păstreze înregistrări exacte pentru a se asigura că ecuația contabilă rămâne echilibrată.
Salariile pot fi atât un activ, cât și un pasiv, în funcție de circumstanțele specifice.
În general, salariile sunt considerate un pasiv deoarece reprezintă o obligație pe care o are o companie de a-și plăti angajații pentru munca lor. Valoarea acestei datorii este, de obicei, înregistrată în bilanțul contabil al companiei la rubrica "Salarii acumulate" sau "Salarii de plătit". Această datorie va fi decontată la un moment ulterior, de obicei atunci când compania emite cecuri de plată sau depozite directe către angajații săi.
Cu toate acestea, există, de asemenea, anumite situații în care salariile pot fi considerate un activ. De exemplu, dacă o companie a plătit în plus un angajat sau a reținut prea mulți bani pentru impozite sau alte deduceri, fondurile în exces pot fi considerate un activ de salarizare. În plus, dacă o companie și-a plătit în avans angajații pentru lucrări care nu au fost încă finalizate, acest lucru poate fi considerat, de asemenea, un activ de salarizare.
Pe scurt, în timp ce salariile sunt considerate de obicei un pasiv, există anumite circumstanțe în care pot fi clasificate ca activ. Este important ca societățile să urmărească cu exactitate obligațiile și activele salariale pentru a-și gestiona în mod corespunzător finanțele și pentru a menține situații financiare exacte.
Salarizarea afectează bilanțul în mai multe moduri. În primul rând, afectează secțiunea de pasive a bilanțului. Acest lucru se datorează faptului că cheltuielile cu salariile sunt considerate un pasiv pe care compania îl datorează angajaților săi. Acest pasiv este înregistrat în secțiunea de datorii a bilanțului până când salariile sunt plătite efectiv.
În al doilea rând, cheltuielile cu salariile afectează secțiunea de active a bilanțului. Acest lucru se datorează faptului că angajații sunt considerați active pentru companie. Salariile și plățile plătite angajaților sunt înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, ceea ce, la rândul său, reduce venitul net al societății. Această reducere a venitului net diminuează profitul nerepartizat al societății.
În al treilea rând, salariile afectează secțiunea de capitaluri proprii din bilanț. Acest lucru se datorează faptului că salariile și retribuțiile plătite angajaților reduc capitalul propriu al societății. Această reducere a capitalurilor proprii poate afecta sănătatea financiară generală a societății.
În concluzie, salariile afectează bilanțul prin creșterea secțiunii de pasive și scăderea secțiunii de capitaluri proprii. De asemenea, afectează indirect secțiunea de active prin reducerea venitului net al societății. Este important ca societățile să își gestioneze bine cheltuielile cu salariile pentru a menține un bilanț sănătos.
Salarizarea este un pasiv curent, deoarece reprezintă suma datorată de companie angajaților săi pentru perioada de plată curentă. Suma de salarizare include salariile, sporurile, primele, comisioanele și orice alte compensații câștigate de angajați. Datoria salarială este înregistrată în bilanț ca o datorie curentă până când este plătită angajaților. Odată ce salariul este plătit, acesta este înregistrat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Pe scurt, salariile sunt înregistrate inițial ca datorie curentă și apoi sunt înregistrate ulterior ca o cheltuială atunci când sunt plătite angajaților.