Diferențele temporare se referă la diferențele dintre venitul contabil impozabil și cel înainte de impozitare, care apar ca urmare a diferențelor în momentul recunoașterii veniturilor și cheltuielilor în scopuri fiscale și de raportare financiară. Aceste diferențe sunt de natură temporară, deoarece ele se inversează în cele din urmă în timp. Diferențele temporare au un impact semnificativ asupra situațiilor financiare și a ratei efective de impozitare ale unei societăți.
Diferențele temporare apar atunci când o societate utilizează metode diferite de contabilizare în scopuri fiscale și de raportare financiară. De exemplu, o societate poate utiliza contabilitatea de casă în scopuri fiscale, în timp ce utilizează contabilitatea de angajamente în scopuri de raportare financiară. Acest lucru poate avea ca rezultat diferențe în ceea ce privește momentul recunoașterii veniturilor și cheltuielilor, ceea ce duce la diferențe temporare.
Diferențele temporare pot fi fie impozabile, fie deductibile. Diferențele temporare impozabile măresc venitul impozabil în viitor, în timp ce diferențele temporare deductibile scad venitul impozabil în viitor. De exemplu, dacă o societate are o datorie de garanție care este deductibilă din punct de vedere fiscal atunci când datoria este plătită, dar nu este deductibilă în scopuri de raportare financiară până când garanția este efectiv exercitată, apare o diferență temporară deductibilă.
Diferențele temporare afectează situațiile financiare ale unei societăți în mai multe moduri. Ele afectează bilanțul prin crearea de active și pasive privind impozitul amânat. Un activ privind impozitul amânat apare atunci când o societate are diferențe temporare deductibile care vor avea ca rezultat un beneficiu fiscal în viitor. În schimb, o datorie privind impozitul amânat apare atunci când o societate are diferențe temporare impozabile care vor avea ca rezultat o datorie fiscală în viitor. Aceste active și pasive fiscale amânate sunt raportate în bilanț.
Diferențele temporare afectează, de asemenea, contul de profit și pierdere al unei societăți prin crearea unei cheltuieli sau a unui beneficiu fiscal amânat. O cheltuială cu impozitul amânat apare atunci când o societate are diferențe temporare impozabile care vor crește venitul impozabil în viitor, rezultând o datorie fiscală. În schimb, un beneficiu fiscal amânat apare atunci când o societate are diferențe temporare deductibile care vor diminua venitul impozabil în viitor, rezultând un beneficiu fiscal. Aceste cheltuieli sau beneficii fiscale amânate sunt raportate în contul de profit și pierdere.
În concluzie, diferențele temporare între venitul contabil impozabil și cel înainte de impozitare au un impact semnificativ asupra situațiilor financiare și a ratei efective de impozitare ale unei societăți. Ele afectează bilanțul prin crearea de active și pasive fiscale amânate, precum și contul de profit și pierdere prin crearea de cheltuieli sau beneficii fiscale amânate. Este important ca societățile să își gestioneze cu atenție diferențele temporare pentru a asigura o raportare financiară exactă și o planificare fiscală eficientă.
Diferențele temporare între contabilitatea fiscală și contabilitatea financiară apar din cauza diferențelor dintre momentul recunoașterii anumitor elemente sau tranzacții în scopuri fiscale și cel al recunoașterii în situațiile financiare. Aceste diferențe apar deoarece legislația fiscală și standardele de contabilitate financiară au reguli și criterii diferite pentru determinarea momentului în care trebuie recunoscute veniturile sau cheltuielile.
De exemplu, legislația fiscală poate permite amortizarea accelerată a unui activ, ceea ce înseamnă că deducerea fiscală a costului activului este efectuată pe o perioadă mai scurtă decât durata de viață utilă a activului. Cu toate acestea, standardele financiar-contabile impun ca activul să fie amortizat pe durata sa de viață utilă, ceea ce duce la o recunoaștere mai lentă a cheltuielilor cu amortizarea.
Un alt exemplu ar putea fi tratamentul veniturilor amânate. În scopuri fiscale, veniturile amânate pot fi recunoscute ca venit imediat, în timp ce, în scopuri financiar-contabile, este posibil ca acestea să nu fie recunoscute ca venit până când bunurile sau serviciile aferente nu au fost livrate sau prestate.
Aceste diferențe temporare pot avea ca rezultat valori diferite ale venitului impozabil și ale venitului financiar, ceea ce poate duce la diferențe în ceea ce privește valoarea impozitelor datorate și raportate în situațiile financiare. Prin urmare, societățile trebuie să mențină conturi de impozit amânat pentru a înregistra aceste diferențe temporare și să își ajusteze situațiile financiare și declarațiile fiscale în consecință.
Diferențele temporare impozabile se referă la diferențele dintre valoarea contabilă a unui activ sau a unui pasiv din situațiile financiare ale unei companii și baza sa fiscală. Aceste diferențe apar din cauza diferențelor dintre normele contabile și reglementările fiscale.
Diferențele temporare sunt clasificate fie ca fiind impozabile, fie ca fiind deductibile. Diferențele temporare impozabile apar atunci când baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este mai mare decât valoarea sa contabilă din situațiile financiare ale unei societăți. Acest lucru înseamnă că societatea va trebui să plătească mai multe impozite în viitor atunci când va recupera activul sau va deconta pasivul.
Exemple de diferențe temporare impozabile includ amortizarea activelor într-un ritm mai rapid în scopuri fiscale decât în scopuri de raportare financiară sau recunoașterea veniturilor în scopuri fiscale înainte de a fi recunoscute în scopuri de raportare financiară.
Societățile au obligația de a-și prezenta diferențele temporare în situațiile financiare și de a calcula datoria fiscală amânată asociată diferențelor temporare impozabile. Datoria privind impozitul amânat reprezintă impozitele suplimentare pe care societatea va trebui să le plătească în viitor din cauza acestor diferențe.