În prezent, multe organizații adoptă din ce în ce mai multe scheme de compensare bazate pe performanță ca mijloc de motivare a angajaților și de obținere a unor rezultate mai bune în afaceri. Deși stimulentele de remunerare a meritelor și remunerarea în funcție de performanță sunt ambele forme de remunerare bazată pe performanță, ele diferă în mai multe moduri esențiale.
Stimulentele de remunerare a meritelor sunt acordate, de obicei, pe baza performanțelor profesionale ale unui angajat, a vechimii sau a altor criterii predefinite. De exemplu, un angajat poate primi o creștere a salariului de merit pe baza evaluării anuale a performanțelor sale, în cadrul căreia superiorul său îl evaluează în funcție de diverse competențe legate de locul de muncă. Creșterile salariale de merit pot fi, de asemenea, acordate pentru vechime, în cazul în care angajații primesc o creștere salarială în funcție de numărul de ani în care au lucrat pentru companie.
Pe de altă parte, remunerarea în funcție de performanță este un model de remunerare care leagă recompensele de rezultatele reale ale performanței. În acest model, angajații sunt recompensați în funcție de capacitatea lor de a atinge sau de a depăși obiective de performanță specifice. De exemplu, un vânzător poate primi un bonus pentru atingerea unui anumit obiectiv de vânzări, sau un inginer poate primi un bonus pentru finalizarea unui proiect complex înainte de termen.
Principala diferență între remunerarea pe merit și remunerarea în funcție de performanță este că prima se bazează pe criterii prestabilite, în timp ce a doua se bazează pe rezultatele reale ale performanței. Stimulentele de remunerare a meritelor sunt adesea văzute ca o formă de recunoaștere a muncii bune, în timp ce remunerarea în funcție de performanță este concepută pentru a stimula comportamente și rezultate specifice.
O altă diferență esențială între cele două modele este că stimulentele de remunerare a meritelor sunt de obicei fixe și pot fi ajustate doar o dată pe an, în timp ce remunerarea în funcție de performanță poate fi ajustată în timp real, pe baza rezultatelor reale ale performanței. Acest lucru înseamnă că remunerarea în funcție de performanță poate fi mai receptivă la schimbările în condițiile de afaceri și poate ajuta organizațiile să se adapteze mai rapid la condițiile de piață în schimbare.
În cele din urmă, merită menționat faptul că atât remunerarea pe merit, cât și remunerarea în funcție de performanță pot fi instrumente eficiente pentru a motiva angajații și pentru a obține rezultate de afaceri mai bune. Cheia este să înțelegeți diferențele dintre cele două modele și să îl alegeți pe cel care se potrivește cel mai bine nevoilor și obiectivelor organizației dumneavoastră. În cele din urmă, modelul de remunerare potrivit va depinde de o serie de factori, inclusiv de natura muncii efectuate, de obiectivele organizației și de preferințele angajaților.
Remunerarea stimulativă și remunerarea în funcție de performanță sunt concepte înrudite, dar nu sunt același lucru. Remunerarea stimulativă se referă la o formă de compensație care este acordată unui angajat în plus față de salariul sau plata obișnuită. De obicei, aceasta este oferită ca o recompensă pentru atingerea unor scopuri sau obiective specifice, cum ar fi atingerea obiectivelor de vânzări sau finalizarea unui proiect la timp. Remunerarea stimulativă poate lua mai multe forme, inclusiv bonusuri, comisioane, planuri de participare la profit și opțiuni pe acțiuni.
Plata pentru performanță, pe de altă parte, este un concept mai larg care cuprinde toate formele de compensare care sunt legate de performanța unui angajat. Acesta include remunerarea prin stimulente, dar și alte tipuri de remunerare, cum ar fi creșterile de merit și promovările. Principala diferență între remunerarea în funcție de performanță și remunerarea prin stimulente este că remunerarea în funcție de performanță este un proces continuu care recompensează angajații pentru contribuțiile lor continue la organizație, în timp ce remunerarea prin stimulente este oferită, de obicei, pentru atingerea unor obiective specifice, pe termen scurt.
Pe scurt, în timp ce plata stimulentelor este o formă de remunerare în funcție de performanță, remunerarea în funcție de performanță este un concept mai larg care include toate formele de remunerare care sunt legate de performanța unui angajat.
Nu, meritul și performanța nu sunt aceleași concepte.
Performanța se referă la capacitatea unui angajat de a-și îndeplini sarcinile de serviciu în mod eficient și eficace. De obicei, este măsurată în raport cu un set de obiective sau standarde prestabilite și se bazează pe parametri observabili și cuantificabili, cum ar fi productivitatea, calitatea muncii și satisfacția clienților. Performanța este adesea evaluată prin revizuiri periodice ale performanței și sesiuni de feedback.
Pe de altă parte, meritul se referă la valoarea sau valoarea unui angajat pentru organizație. Acesta ia în considerare nu numai performanța acestora, ci și potențialul, abilitățile, experiența și contribuțiile lor la echipă sau la cultura companiei. Deciziile bazate pe merit sunt utilizate de obicei pentru a determina promovările, bonusurile și alte forme de recunoaștere sau recompense.
În timp ce performanța este un factor important în determinarea meritului unui angajat, nu este singurul factor luat în considerare. Pot fi luați în considerare și alți factori, cum ar fi potențialul de conducere, munca în echipă și inovarea. Pe scurt, performanța este un subansamblu al meritului, dar meritul cuprinde o gamă mai largă de factori dincolo de performanță.
Remunerarea în funcție de merit este un tip specific de structură de remunerare bazată pe performanță care se diferențiază de alte tipuri de structuri de remunerare bazate pe performanță în mai multe moduri.
În primul rând, remunerarea pe merit se bazează pe performanța individuală, în timp ce alte tipuri de structuri de remunerare bazate pe performanță se pot baza pe performanța la nivel de echipă sau la nivelul întregii companii. Acest lucru înseamnă că remunerarea pe merit ia în considerare contribuțiile și realizările specifice ale unui angajat individual.
În al doilea rând, remunerarea pe merit se acordă, de obicei, ca o creștere permanentă a salariului de bază al unui angajat, mai degrabă decât ca un bonus sau stimulent unic. Acest lucru înseamnă că remunerarea pe merit este o investiție pe termen lung în performanța unui angajat și este menită să fie un stimulent permanent pentru menținerea unei performanțe ridicate.
În al treilea rând, salariul de merit este adesea legat de un proces formal de evaluare a performanței, care poate include parametri și obiective specifice de performanță. Acest proces de evaluare contribuie la asigurarea faptului că salariul de merit este acordat în mod corect și consecvent pe baza unor măsuri obiective de performanță.
În cele din urmă, remunerarea pe merit este adesea utilizată ca un instrument de păstrare a angajaților cu performanțe de top și de stimulare a acestora pentru a continua să contribuie la succesul organizației. Prin recompensarea angajaților pentru contribuțiile lor individuale, remunerarea pe merit ajută la crearea unei culturi de înaltă performanță și responsabilitate.