Disciplinarea și concedierea angajaților este o parte inevitabilă a conducerii unei afaceri. Cu toate acestea, angajatorii trebuie să se asigure că respectă legile federale ale muncii atunci când iau astfel de măsuri. Nerespectarea acestui lucru poate duce la procese, penalități și la afectarea reputației companiei. Acest articol discută principalele legi federale ale muncii pe care angajatorii trebuie să le cunoască atunci când disciplinează sau concediază angajați.
Titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964 interzice angajatorilor să discrimineze angajații pe baza unei caracteristici protejate, cum ar fi rasa, sexul, religia sau originea națională. Acest lucru înseamnă că angajatorii nu pot disciplina sau concedia angajați pe baza acestor factori. De exemplu, un angajator nu poate concedia un angajat din cauza rasei, religiei sau sexului său. Făcând acest lucru ar fi o încălcare a titlului VII și ar putea duce la un proces.
Legea privind americanii cu dizabilități (Americans with Disabilities Act - ADA) interzice, de asemenea, angajatorilor să discrimineze angajații cu dizabilități. Angajatorii trebuie să ofere acomodări rezonabile pentru angajații cu dizabilități, cum ar fi programe de lucru sau echipamente modificate, cu excepția cazului în care acest lucru ar cauza greutăți nejustificate. Angajatorii nu pot disciplina sau concedia angajații din cauza handicapului lor sau a necesității de adaptare.
Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) stabilește cerințele privind salariul minim și orele suplimentare pentru angajați. Angajatorii nu pot lua măsuri disciplinare sau concedia angajații pentru că își afirmă drepturile în temeiul FLSA, cum ar fi faptul că se plâng că nu sunt plătite orele suplimentare sau că primesc un salariu mai mic decât salariul minim. Angajatorii care încalcă FLSA se pot confrunta cu sancțiuni, inclusiv plata retroactivă și amenzi.
Legea națională privind relațiile de muncă (National Labor Relations Act - NLRA) protejează drepturile angajaților de a se angaja în activități concertate în scopul negocierii colective sau al altor forme de ajutor sau protecție reciprocă. Angajatorii nu pot disciplina sau concedia angajații pentru că se angajează în activități concertate protejate, cum ar fi discutarea salariilor sau a condițiilor de muncă cu colegii de muncă sau participarea la un sindicat. Angajatorii care încalcă NLRA se pot confrunta cu sancțiuni și pot fi obligați să reintegreze angajații concediați.
În concluzie, angajatorii trebuie să fie bine informați cu privire la legile federale ale muncii atunci când disciplinează sau concediază angajați. Încălcarea acestor legi poate avea consecințe grave, inclusiv procese, penalități și afectarea reputației companiei. Prin înțelegerea și respectarea acestor legi, angajatorii se pot asigura că acțiunile lor sunt corecte și legale.
Cele 4 etape ale acțiunii disciplinare în domeniul resurselor umane sunt::
1. Avertismentul verbal: Prima etapă a acțiunii disciplinare este un avertisment verbal. În această etapă, angajatul este informat cu privire la problemă și primește un avertisment verbal pentru a-și corecta comportamentul.
2. Avertisment scris: În cazul în care angajatul nu își corectează comportamentul după avertismentul verbal, a doua etapă este un avertisment scris. În această etapă, angajatul primește un avertisment scris, care este plasat în dosarul său personal.
3. Suspendare: În cazul în care angajatul nu își corectează comportamentul nici după avertismentul scris, a treia etapă este o suspendare. În această etapă, angajatul este suspendat de la serviciu pentru o perioadă de timp fără plată.
4. Concedierea: În cazul în care angajatul tot nu își corectează comportamentul după suspendare, ultima etapă este concedierea. În această etapă, angajatul este concediat din cauza faptului că nu și-a corectat comportamentul.
Este important de reținut că severitatea acțiunii disciplinare poate varia în funcție de gravitatea problemei și de politicile și procedurile companiei. În plus, unele companii pot avea etape suplimentare ale acțiunii disciplinare sau o terminologie diferită pentru fiecare etapă.
În anumite circumstanțe, concedierea poate fi considerată o formă de disciplină. Disciplina este definită ca fiind acțiunea corectivă luată de o organizație sau de un angajator pentru a aplica regulile și reglementările sale, pentru a menține ordinea la locul de muncă și pentru a se asigura că angajații îndeplinesc standardele de performanță. Concedierea poate fi o măsură disciplinară luată atunci când un angajat a încălcat politicile companiei sau nu a reușit să îndeplinească standardele de performanță după ce a primit avertismente sau măsuri corective.
Cu toate acestea, nu toate concedierile sunt de natură disciplinară. Un angajat poate fi concediat din motive cum ar fi reducerea personalului, restructurarea sau eliminarea postului, care nu au legătură cu performanța sau comportamentul angajatului. În astfel de cazuri, concedierea nu este considerată disciplinară.
Este important ca angajatorii să dispună de politici și proceduri clare în ceea ce privește acțiunile disciplinare, inclusiv concedierea, și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare în mod consecvent și echitabil. Acest lucru poate contribui la minimizarea riscului de contestații legale din partea angajaților care consideră că au fost concediați sau sancționați pe nedrept.
Pe scurt, în timp ce concedierea poate fi o formă de disciplină, nu este întotdeauna considerată de natură disciplinară și ar trebui să fie luată numai după o analiză atentă și respectarea politicilor companiei și a cerințelor legale.
Un angajator nu poate concedia un angajat pentru anumite caracteristici sau activități protejate. Acestea includ:
1. Discriminarea: Angajatorii nu pot concedia un angajat pe motiv de rasă, sex, religie, vârstă, origine națională, handicap sau orientare sexuală.
2. Represalii: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru că s-a angajat în activități protejate, cum ar fi depunerea unei cereri de discriminare sau raportarea unei activități ilegale.
3. Concediul familial și medical: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru că și-a luat concediu în temeiul Legii privind concediul medical și familial (FMLA).
4. Concediul militar: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru că și-a luat concediu militar.
5. Denunțare: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru că a raportat o activitate ilegală sau lipsită de etică.
6. Discurs protejat: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare sau alte forme de exprimare protejate de Primul Amendament.
7. Afilierea politică: Angajatorii nu pot concedia un angajat pentru afilierea sau convingerile sale politice.
Este important de reținut că, deși angajatorii nu pot concedia angajații pentru acești factori sau activități protejate, pot exista și alte motive valide pentru concediere, cum ar fi performanțele slabe sau încălcarea politicilor companiei.