Lichidarea forțată este un proces prin care activele sunt vândute rapid din cauza unor circumstanțe neprevăzute, cum ar fi falimentul sau un ordin judecătoresc. Valoarea acestor active este determinată pe baza valorii lor de piață, care poate să nu reflecte întotdeauna adevărata lor valoare. Prin urmare, este important să se înțeleagă baza valorică a lichidării forțate pentru a se asigura că activele sunt vândute la un preț corect.
Baza valorică pentru lichidarea forțată este, de obicei, mai mică decât valoarea de piață. Acest lucru se datorează faptului că activele sunt vândute sub constrângere, ceea ce înseamnă că cumpărătorii pot ezita să facă oferte mari. În plus, intervalul de timp pentru vânzarea activelor este limitat, ceea ce înseamnă că s-ar putea să nu existe suficient timp pentru a găsi cel mai bun cumpărător sau pentru a negocia cel mai bun preț.
O metodă obișnuită de determinare a bazei valorice pentru lichidarea forțată este valoarea de lichidare ordonată (OLV). OLV este prețul estimat care poate fi obținut pentru active dacă acestea ar fi vândute în condiții normale de piață. Această valoare este apoi ajustată pentru a reflecta perioada de timp limitată și urgența vânzării. Rezultatul este valoarea de lichidare forțată (FLV), care reprezintă prețul estimat care poate fi obținut pentru active într-un scenariu de lichidare forțată.
O altă metodă de determinare a bazei valorice pentru lichidarea forțată este valoarea de vânzare forțată (FSV). FSV este prețul estimat care poate fi obținut pentru active într-un scenariu de vânzare forțată. Această valoare este, de obicei, mai mică decât FLV, deoarece ia în considerare doar urgența vânzării și nu și perioada de timp limitată.
Este important de reținut că baza valorică pentru o lichidare forțată poate varia în funcție de tipul de activ care se vinde. De exemplu, baza valorică pentru un bun imobil poate fi diferită de baza valorică pentru un utilaj. Prin urmare, este important să vă consultați cu experți în domeniu pentru a determina cea mai potrivită bază valorică pentru fiecare activ.
În concluzie, înțelegerea bazei valorice pentru lichidarea forțată este crucială pentru a se asigura că activele sunt vândute la un preț corect. OLV și FSV sunt două metode comune de determinare a bazei valorice, dar este important să se ia în considerare tipul de activ vândut și să se consulte cu experți în domeniu. Prin parcurgerea acestor pași, vânzătorii își pot minimiza pierderile, iar cumpărătorii pot obține active la un preț rezonabil.
Lichidarea forțată este un termen utilizat în industria financiară care se referă la procesul de vânzare a activelor, cum ar fi acțiunile, obligațiunile sau alte titluri de valoare, pentru a satisface un apel în marjă sau o altă obligație financiară. Acest lucru se poate întâmpla atunci când un investitor sau un trader a împrumutat bani pentru a investi, iar valoarea portofoliului său scade sub un anumit nivel, declanșând un apel în marjă din partea brokerului sau a creditorului. În cazul în care investitorul nu poate satisface apelul în marjă prin depunerea de fonduri sau active suplimentare, brokerul său poate fi obligat să vândă participațiile sale pentru a acoperi datoria.
În timp ce lichidarea forțată poate contribui la protejarea creditorilor și a investitorilor de pierderi, aceasta poate duce, de asemenea, la pierderi semnificative pentru împrumutat. Acest lucru se datorează faptului că activele pot fi vândute la un preț mai mic decât valoarea lor de piață curentă, ceea ce poate duce la o pierdere de capital și, eventual, chiar la un deficit de marjă. În plus, lichidarea forțată poate fi un semn de dificultate sau instabilitate financiară, ceea ce poate afecta și mai mult reputația și solvabilitatea unui investitor.
În general, lichidarea forțată este un risc de care investitorii și traderii ar trebui să fie conștienți atunci când împrumută bani pentru a investi și ar trebui să aibă un plan de gestionare a apelurilor în marjă și a altor obligații financiare pentru a evita potențialul de lichidare forțată.
Evaluarea bazată pe lichidare este o metodă utilizată pentru a determina valoarea activelor unei companii în caz de lichidare sau faliment. În cadrul acestei metode, activele societății sunt evaluate pe baza sumei pe care ar obține-o dacă ar fi vândute în cadrul unei vânzări de lichidare. Această metodă este o abordare conservatoare a evaluării, deoarece presupune că activele vor fi vândute rapid și la un preț redus.
Evaluarea bazată pe lichidare este adesea utilizată de investitorii sau creditorii care evaluează riscul de a investi sau de a acorda împrumuturi unei societăți. Această metodă le permite să determine valoarea activelor unei societăți în cel mai pesimist scenariu de lichidare, ceea ce îi ajută să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la riscurile și beneficiile potențiale ale unei investiții sau ale unui împrumut.
Este important de reținut că evaluarea bazată pe lichidare nu ia în considerare valoarea activelor necorporale ale unei companii, cum ar fi proprietatea intelectuală sau valoarea mărcii. Aceste active pot avea o valoare semnificativă care nu este reflectată într-o vânzare prin lichidare și, prin urmare, este posibil ca această metodă de evaluare să nu ofere o imagine completă a valorii unei companii.
În general, evaluarea bazată pe lichidare este un instrument util pentru investitori și creditori pentru a evalua riscurile și beneficiile potențiale ale investiției sau ale acordării de împrumuturi unei societăți. Cu toate acestea, ar trebui să fie utilizată împreună cu alte metode de evaluare pentru a asigura o înțelegere completă a valorii reale a unei societăți.
Evaluarea bazată pe lichidare este o metodă de determinare a valorii activelor unei companii dacă acestea ar fi vândute pe bani lichizi în caz de lichidare sau faliment. Deși această metodă nu este utilizată în mod obișnuit în operațiunile comerciale de zi cu zi, există anumite situații în care o societate ar trebui să ia în considerare evaluarea bazată pe lichidare:
1. Falimentul: În cazul în care o societate se confruntă cu falimentul, poate fi necesar să se determine valoarea activelor sale în scopul lichidării. Acest lucru poate ajuta creditorii și investitorii să înțeleagă ce se pot aștepta să primească în caz de lichidare.
2. Restructurare: Dacă o companie trece printr-o restructurare majoră, poate fi necesar să ia în considerare o evaluare bazată pe lichidare pentru a determina valoarea potențială a activelor sale în diferite scenarii. Acest lucru poate ajuta conducerea să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la activele pe care să le vândă sau să le păstreze.
3. Vânzarea unei întreprinderi: În cazul în care o societate ia în considerare vânzarea totală sau parțială a afacerii sale, ar putea avea nevoie să ia în considerare evaluarea bazată pe lichidare pentru a determina valoarea activelor sale în cazul unei vânzări. Acest lucru poate ajuta compania să negocieze un preț corect pentru activele sale.
4. Planificarea succesorală: Dacă un proprietar de afacere își planifică succesiunea, ar putea avea nevoie să ia în considerare evaluarea bazată pe lichidare pentru a determina valoarea potențială a activelor afacerii sale în cazul decesului său. Acest lucru poate contribui la asigurarea faptului că averea lor este distribuită în mod echitabil și că beneficiarii lor primesc o parte echitabilă din activele afacerii.
În toate aceste situații, evaluarea bazată pe lichidare poate oferi informații importante despre valoarea potențială a activelor unei întreprinderi în diferite scenarii. Aceste informații pot ajuta părțile interesate să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la viitorul întreprinderii.