Procesul de gestionare a retururilor poate fi o provocare semnificativă pentru companii, iar unul dintre cele mai frustrante aspecte este tratarea articolelor deteriorate. Atunci când un client returnează un produs, compania trebuie să îl inspecteze pentru a determina dacă poate fi revândut sau dacă este deteriorat iremediabil. Acest din urmă scenariu poate duce la o pierdere de venituri pentru companie, dar costurile asociate cu retururile deteriorate merg dincolo de pierderea imediată a vânzărilor.
Unul dintre costurile principale ale retururilor deteriorate este costul de procesare a returului. În multe cazuri, compania trebuie să plătească pentru transport și manipulare, reaprovizionare și reambalarea articolului. În cazul în care articolul este deteriorat, este posibil ca întreprinderea să fie nevoită să cheltuiască timp și resurse suplimentare pentru a determina cauza deteriorării, să inspecteze alte articole din același lot și să rezolve orice probleme de control al calității care au dus la deteriorare. Toate aceste costuri se pot aduna rapid și pot diminua profiturile companiei.
Un alt cost al returnărilor deteriorate este impactul asupra satisfacției clienților. Un articol deteriorat poate fi frustrant pentru clienți, mai ales dacă aceștia așteptau cu nerăbdare să îl folosească sau să îl ofere drept cadou. Dacă clientul trebuie să aștepte o înlocuire sau o rambursare, este posibil ca acesta să fie mai puțin dispus să mai facă afaceri cu compania în viitor. În plus, recenziile negative sau cuvântul din gură în gură pot afecta reputația companiei și pot duce la o pierdere de vânzări viitoare.
Deteriorarea retururilor poate crea, de asemenea, provocări logistice pentru companii. Atunci când un produs este returnat, este posibil ca acesta să trebuiască să fie trimis într-o altă locație pentru reparare sau eliminare. În cazul în care compania are mai multe locații sau parteneri, acest lucru poate crea o complexitate și costuri suplimentare. În unele cazuri, compania poate fi nevoită să lucreze cu un furnizor terț de logistică sau cu o companie de eliminare, ceea ce poate crește cheltuielile și reduce profitabilitatea.
În concluzie, retururile deteriorate pot fi costisitoare pentru companii într-o varietate de moduri. De la costurile directe de procesare și reaprovizionare până la impactul asupra satisfacției și reputației clienților, companiile trebuie să fie atente la costurile ascunse ale retururilor deteriorate. Investind în controlul calității și luând măsuri pentru a minimiza probabilitatea retururilor deteriorate, companiile pot reduce cheltuielile și își pot proteja profitul.
Atunci când companiile primesc retururi deteriorate de la clienți, primul pas pe care îl fac este să evalueze gradul de deteriorare. Dacă daunele sunt minore, compania poate alege să repare produsul și să îl revândă. Cu toate acestea, dacă deteriorarea este semnificativă sau dacă produsul nu poate fi reparat, compania poate avea mai multe opțiuni.
Una dintre opțiuni este eliminarea produsului deteriorat. Aceasta poate implica reciclarea produsului, dacă este posibil, sau eliminarea acestuia într-un mod responsabil față de mediu. De asemenea, compania poate alege să doneze produsul deteriorat unei organizații de caritate sau unei organizații nonprofit, dacă acesta are o anumită valoare.
O altă opțiune este de a oferi o reducere clienților care sunt dispuși să cumpere produsul deteriorat. Aceasta poate fi o modalitate eficientă de a recupera o parte din costul produsului, oferind în același timp un beneficiu pentru client.
În unele cazuri, este posibil ca societatea să fie nevoită să anuleze produsul deteriorat ca pierdere. Acest lucru implică scoaterea valorii produsului din registrele contabile ale companiei și recunoașterea pierderii în situațiile financiare.
În general, acțiunile specifice pe care le întreprinde o companie în cazul retururilor deteriorate vor depinde de amploarea deteriorării, de valoarea produsului și de politicile și procedurile companiei pentru gestionarea retururilor.
Suma pe care companiile o pierd din retururi depinde de mai mulți factori, cum ar fi industria, tipul de produs, politica de returnare și motivul returnării. Potrivit unui studiu realizat de National Retail Federation, rata medie de retur pentru comercianții cu amănuntul din Statele Unite este de aproximativ 10%. Acest lucru înseamnă că pentru fiecare 100 de dolari în vânzări, un comerciant cu amănuntul se poate aștepta la aproximativ 10 dolari în retururi.
Cu toate acestea, costul returnărilor merge dincolo de vânzările pierdute. Companiile suportă, de asemenea, costuri asociate cu procesarea retururilor, reaprovizionarea articolelor și expedierea acestora înapoi la depozit sau la furnizor. De asemenea, este posibil ca acestea să fie nevoite să emită rambursări sau credite de magazin pentru clienți, ceea ce le diminuează și mai mult profiturile.
În plus, retururile pot avea un impact negativ asupra loialității clienților și a reputației mărcii, ceea ce poate duce la scăderea vânzărilor în viitor. Unele studii au estimat că, pentru comercianții cu amănuntul, costul total al retururilor poate ajunge până la 20-30% din veniturile lor totale.
În general, suma pe care companiile o pierd din cauza retururilor poate fi semnificativă și poate avea un impact major asupra rezultatelor lor. Prin urmare, multe companii au implementat strategii de reducere a retururilor și de minimizare a costurilor asociate acestora. Aceste strategii pot include îmbunătățirea calității produselor, oferirea unui serviciu mai bun pentru clienți și înăsprirea politicilor de returnare.
Tratarea retururilor de bunuri deteriorate implică un set de proceduri pentru a se asigura că produsele returnate sunt contabilizate în mod corespunzător, iar clientul este mulțumit de rezolvare. Iată care sunt pașii implicați în gestionarea retururilor de bunuri deteriorate:
1. Stabiliți o politică de returnare: Primul pas în gestionarea retururilor de bunuri deteriorate este de a avea o politică de retur clară care să sublinieze condițiile în care clienții pot returna bunurile deteriorate. Politica ar trebui să precizeze termenul limită pentru retururi, starea acceptabilă a produselor și documentația necesară.
2. Inspectați produsele returnate: Atunci când clientul returnează produsele deteriorate, inspectați-le pentru a determina amploarea daunelor și dacă acestea îndeplinesc condițiile din politica de returnare. Inspecția trebuie să fie documentată pentru a se asigura că există o evidență clară a daunelor.
3. Determinați soluția adecvată: În funcție de amploarea daunelor și de preferințele clientului, există mai multe opțiuni de rezolvare a problemei. Acestea includ furnizarea unui înlocuitor, oferirea unei rambursări sau emiterea unei note de credit pentru achiziții viitoare.
4. Înregistrați tranzacția: După ce s-a convenit asupra soluției, înregistrați tranzacția în sistemul contabil. Aceasta ar trebui să includă data returnării, valoarea produsului returnat și rezoluția oferită.
5. Gestionați inventarul: Dacă produsul returnat nu este ireparabil, ar putea fi posibilă repararea acestuia și returnarea lui în inventar. Cu toate acestea, dacă produsul nu mai poate fi reparat, acesta trebuie scos din inventar și eliminat în mod corespunzător.
6. Analizați tendințele: Țineți evidența numărului de retururi și a motivelor acestora pentru a identifica tiparele și oportunitățile de îmbunătățire. Aceste informații vă pot ajuta să identificați domeniile în care calitatea produselor poate fi îmbunătățită sau în care serviciile pentru clienți pot fi îmbunătățite.
În concluzie, tratarea retururilor de bunuri deteriorate necesită politici clare, inspecții amănunțite, o rezolvare adecvată, o înregistrare exactă și o analiză continuă a tendințelor pentru a se asigura că afacerea satisface nevoile clienților și gestionează eficient stocurile.