Fabricarea produselor are o mulțime de costuri ascunse care merg dincolo de cheltuielile evidente, cum ar fi forța de muncă, materiile prime și cheltuielile generale. Proprietarii și managerii de afaceri trebuie să înțeleagă aceste costuri pentru a stabili cu exactitate prețul produselor lor și pentru a rămâne competitivi pe piață.
Există trei tipuri de costuri care sunt utilizate în mod obișnuit în fabricarea produselor: costuri directe, costuri indirecte și costuri generale.
Costurile directe sunt cheltuieli care sunt direct legate de producția unui produs. Printre exemple se numără costul materiilor prime, al forței de muncă și al echipamentelor. Aceste costuri sunt ușor de calculat și sunt de obicei incluse în costul bunurilor vândute (COGS).
Costurile indirecte sunt cheltuieli care nu sunt direct legate de producția unui produs, dar care sunt totuși necesare pentru procesul de fabricație. Printre exemple se numără utilitățile, chiria și întreținerea. Aceste costuri sunt mai greu de calculat și sunt incluse, de obicei, în cheltuielile generale de producție.
Cheltuielile generale de producție reprezintă totalul tuturor costurilor indirecte asociate cu producția unui produs. Acestea includ totul, de la chirie și utilități până la salarii și asigurări. Cheltuielile generale de producție se calculează de obicei ca procent din costurile directe și se adaugă la costurile de producție pentru a determina costul total al unui produs.
Este important ca întreprinderile să înțeleagă aceste costuri și modul în care acestea le afectează rezultatul final. Prin calcularea exactă a acestor costuri, întreprinderile pot stabili prețuri competitive care să le permită să rămână profitabile, menținând în același timp un avantaj competitiv pe piață.
În concluzie, fabricarea produselor implică o mulțime de costuri ascunse dincolo de cheltuielile evidente. Costurile directe, costurile indirecte și costurile generale sunt cele trei tipuri principale de costuri pe care întreprinderile trebuie să le înțeleagă pentru a stabili cu exactitate prețul produselor lor și pentru a rămâne competitive pe piață. Luând în considerare aceste costuri, întreprinderile pot rămâne profitabile și pot avea succes pe termen lung.
Cele trei tipuri principale de fabricație sunt:
1. Producția de proces: Acest tip de fabricație implică producția de bunuri care sunt supuse unui proces continuu, cum ar fi produsele chimice, produsele alimentare și produsele farmaceutice. Procesul de producție implică, de obicei, amestecarea diferitelor materiale, încălzirea, răcirea și alte reacții chimice, rezultând un produs final.
2. Fabricarea discretă: Acest tip de fabricație implică producția de articole distincte sau separate, cum ar fi automobilele, dispozitivele electronice și mobilierul. Procesul de producție implică, de obicei, asamblarea diferitelor componente sau piese pentru a crea un produs final.
3. Fabricarea la locul de muncă: Acest tip de fabricație implică producția de produse personalizate sau specializate în cantități mici. Procesul de producție implică, de obicei, un nivel ridicat de personalizare și flexibilitate, fiecare produs fiind unic și necesitând procese și materiale specifice. Exemplele includ piese de mașini personalizate, prototipuri și echipamente specializate.
Cele trei componente primare ale costului total de producție sunt costul materialelor, costul forței de muncă și costurile generale de producție.
1. Costul materialelor: Acesta include costul tuturor materiilor prime necesare pentru fabricarea unui produs. Acesta poate include costul materialelor utilizate în procesul de producție, cum ar fi substanțele chimice, metalele, materialele plastice și alte componente.
2. Costul forței de muncă: Acesta include costul întregii manopere necesare pentru fabricarea unui produs. Acesta include salariile și beneficiile plătite lucrătorilor care sunt implicați în procesul de producție, cum ar fi operatorii de mașini, asamblatorii și supraveghetorii.
3. Costurile generale de producție: Acesta include toate costurile indirecte suportate în procesul de fabricație. Acesta include costul chiriei, al utilităților, al întreținerii echipamentelor, al asigurărilor și alte cheltuieli care sunt necesare pentru a menține fabrica în funcțiune.
Prin calcularea costului total al acestor trei componente, un producător poate determina costul total al fabricării unui produs. Aceste informații sunt importante pentru a determina prețul produsului, precum și pentru a analiza rentabilitatea și performanța financiară a companiei.
Atunci când începeți o afacere, este important să înțelegeți diferitele tipuri de costuri implicate în funcționarea acesteia. Există trei elemente principale de cost pe care întreprinderile ar trebui să le ia în considerare:
1. Costurile fixe - Acestea sunt costuri care nu se modifică în funcție de nivelul producției sau al vânzărilor. Exemple de costuri fixe includ chiria, salariile, asigurările și impozitele pe proprietate.
2. Costuri variabile - Acestea sunt costuri care variază în funcție de nivelul producției sau al vânzărilor. Exemple de costuri variabile includ materiile prime, forța de muncă pentru producție și costurile de expediere.
3. Costuri semivariabile - Acestea sunt costuri care au atât componente fixe, cât și variabile. Exemple de costuri semivariabile includ utilitățile și cheltuielile de întreținere.
Prin înțelegerea acestor elemente de cost, întreprinderile își pot estima mai bine cheltuielile și pot determina strategiile de stabilire a prețurilor pentru a obține rentabilitate. Este important să analizați cu atenție fiecare element de cost și să luați decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul de gestionare a acestora pentru a maximiza profiturile și a asigura succesul pe termen lung.
Cheltuielile generale de fabricație se referă la costurile indirecte asociate cu producerea de bunuri într-o companie de producție. Aceste costuri nu sunt asociate în mod direct cu producția unui anumit produs, dar sunt necesare pentru ca procesul de producție să se desfășoare fără probleme. Cele trei costuri care sunt de obicei incluse în cheltuielile generale de producție sunt:
1. Chiria și utilitățile: Companiile de producție au nevoie de un spațiu pentru a funcționa, iar acest spațiu necesită chirie și utilități. Aceasta include costurile asociate cu instalația, cum ar fi chiria, electricitatea, apa și încălzirea.
2. Deprecierea: Deprecierea reprezintă scăderea valorii unui activ în timp din cauza uzurii, a uzurii, a obsolescenței sau a altor factori. Companiile de producție utilizează o mulțime de echipamente și utilaje, iar aceste active sunt supuse deprecierii. Costul amortizării este inclus în cheltuielile generale de producție.
3. Întreținere și reparații: Echipamentele și utilajele utilizate în producție necesită întreținere și reparații regulate pentru a le menține în stare bună de funcționare. Aceste costuri sunt incluse în cheltuielile generale de producție și acoperă cheltuieli precum reparațiile, piesele de schimb și costurile forței de muncă asociate cu întreținerea.