În calitate de proprietar de afacere sau analist financiar, este important să înțelegeți elementele de bază ale contabilității. Creditele și debitele sunt componente esențiale ale contabilității, dar mulți oameni trec adesea cu vederea consecințele negative ale creditelor. Deși creditele pot fi benefice în anumite situații, ele pot fi, de asemenea, negative și pot avea un impact semnificativ asupra sănătății financiare a unei afaceri.
Creditele sunt asociate, de obicei, cu conturile de venituri, venituri și capitaluri proprii. Atunci când un credit este înscris într-un cont, acesta reprezintă o creștere a soldului contului. De exemplu, dacă o întreprindere primește o plată de la un client, contul de creanțe va fi creditat, reprezentând o creștere a sumei datorate întreprinderii. În mod similar, dacă o întreprindere câștigă dobândă la un cont de economii, contul de venituri din dobânzi va fi creditat, ceea ce reprezintă o creștere a veniturilor.
Cu toate acestea, creditele pot fi, de asemenea, negative în anumite situații. Un caz în care creditele pot fi negative este cel al conturilor de contrapartidă. Conturile de contrapartidă sunt conturi care sunt utilizate pentru a compensa soldul unui alt cont. De exemplu, o întreprindere poate avea un cont de contrapartidă pentru retururile și reducerile de vânzări. Atunci când un client returnează un produs, contul de retururi de vânzări și indemnizații este creditat, ceea ce reprezintă o scădere a veniturilor. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra sănătății financiare a întreprinderii.
Un alt caz în care creditele pot fi negative este cel al pasivelor. Atunci când un pasiv este achitat, contul de pasiv este creditat, ceea ce reprezintă o scădere a sumei datorate. Cu toate acestea, în cazul în care o datorie nu este achitată și se acumulează dobânzi, contul de cheltuieli cu dobânzile este creditat, ceea ce reprezintă o creștere a cheltuielilor. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra sănătății financiare a întreprinderii, deoarece crește costul total al pasivului.
În plus față de aceste exemple, creditele pot fi, de asemenea, negative în cazul amortizării. Atunci când o întreprindere achiziționează un activ, activul este înregistrat inițial la prețul său de achiziție. Cu toate acestea, în timp, valoarea activului scade din cauza uzurii. Pentru a reflecta această scădere a valorii, contul de active este creditat, iar contul de cheltuieli de depreciere este debitat. Acest lucru reprezintă o scădere a valorii globale a activului, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sănătății financiare a întreprinderii.
În concluzie, deși creditele pot fi benefice în anumite situații, este important să se înțeleagă potențialele consecințe negative ale creditelor în contabilitate. Conturile contractuale, pasivele și amortizarea sunt doar câteva exemple de situații în care creditele pot fi negative. Prin înțelegerea acestor concepte, proprietarii de afaceri și analiștii financiari pot lua decizii în cunoștință de cauză pentru a îmbunătăți sănătatea financiară a afacerii lor.
În contabilitate, creditele sunt, în general, utilizate pentru a înregistra creșteri ale pasivelor, ale capitalurilor proprii și ale conturilor de venituri, în timp ce debitele sunt utilizate pentru a înregistra creșteri ale activelor, ale cheltuielilor și ale conturilor de pierderi. Faptul că un credit este considerat pozitiv sau negativ depinde de contextul în care este utilizat.
În ceea ce privește prezentarea situațiilor financiare, creditele sunt de obicei prezentate ca numere pozitive în secțiunile de capitaluri proprii și pasive din bilanț și în secțiunea de venituri din contul de profit și pierdere. Pe de altă parte, creditele sunt prezentate ca numere negative în secțiunile de active și cheltuieli din bilanț și în secțiunea de venituri din contul de profit și pierdere.
De exemplu, atunci când o întreprindere primește o plată de la un client, tranzacția este înregistrată ca un credit în contul de numerar și un debit în contul de venituri. În acest caz, creditul în contul de numerar este considerat o valoare pozitivă deoarece mărește soldul contului, în timp ce debitul în contul de venituri este considerat o valoare negativă deoarece diminuează soldul contului.
Pe scurt, faptul că un credit este pozitiv sau negativ în contabilitate depinde de contul care este creditat și de contextul în care este utilizat.
În contabilitate și în evidența contabilă, creditele sunt utilizate pentru a înregistra creșteri în conturile de pasiv, de capitaluri proprii și de venituri, precum și scăderi în conturile de active și de cheltuieli. Prin urmare, în funcție de contul care este înregistrat, creditele pot fi fie o valoare pozitivă, fie una negativă.
De exemplu, dacă o întreprindere primește o plată pentru un serviciu prestat, tranzacția va fi înregistrată ca un credit în contul de venituri. În acest caz, creditul ar fi o valoare pozitivă, deoarece reprezintă o creștere a veniturilor. Pe de altă parte, dacă o întreprindere rambursează un împrumut, tranzacția ar fi înregistrată ca un credit în contul de pasiv. În acest caz, creditul ar fi o valoare negativă, deoarece reprezintă o scădere a pasivului.
Pe scurt, dacă creditele sunt considerate un plus sau un minus depinde de tipul de cont care este înregistrat și de direcția tranzacției.
În contabilitate, este important să știm dacă trebuie să înregistrăm o tranzacție ca debit sau credit. Regula generală este că debitele cresc activele și cheltuielile, în timp ce creditele cresc pasivele, capitalurile proprii și veniturile.
Pentru a determina dacă o tranzacție trebuie înregistrată ca debit sau credit, trebuie să înțelegeți tipurile de conturi. Există cinci tipuri principale de conturi în contabilitate:
1. Active - Acestea sunt lucruri pe care o companie le deține, cum ar fi numerar, stocuri și proprietăți.
2. Pasive - Acestea sunt obligații pe care o companie le datorează altora, cum ar fi împrumuturile și conturile de plătit.
3. Capitalul propriu - Acesta este valoarea activelor unei companii minus pasivele sale. Reprezintă interesul de proprietate în cadrul companiei.
4. Venituri - Reprezintă venitul obținut de o companie din operațiunile sale.
5. Cheltuieli - Acestea sunt costurile suportate de o companie pentru a genera venituri.
După ce cunoașteți tipurile de conturi, puteți aplica următoarele reguli:
- Pentru a majora un cont de activ, trebuie să înregistrați un debit.
- Pentru a diminua un cont de activ, trebuie să înregistrați un credit.
- Pentru a mări un cont de pasiv sau de capitaluri proprii, trebuie să înregistrați un credit.
- Pentru a diminua un cont de pasiv sau de capitaluri proprii, trebuie să înregistrați un debit.
- Pentru a majora un cont de venituri, trebuie să înregistrați un credit.
- Pentru a mări un cont de cheltuieli, trebuie să înregistrați un debit.
De exemplu, dacă achiziționați stocuri contra numerar, ar trebui să înregistrați un debit în contul de stocuri (un cont de activ) și un credit în contul de numerar (tot un cont de activ). Dacă vindeți inventarul în numerar, veți înregistra un debit în contul de numerar (un cont de activ) și un credit în contul de venituri (un cont de venituri).