Metoda provizioanelor este o metodă contabilă populară utilizată pentru contabilizarea creanțelor neperformante. Este un instrument cheie pentru gestionarea riscului de credit în afaceri. Există două tipuri principale ale metodei provizioanelor: metoda provizioanelor bazate pe vânzările de credite și metoda provizioanelor bazate pe conturile de creanțe. Fiecare metodă are propriile avantaje și dezavantaje. În acest articol, vom compara cele două metode și vă vom ajuta să înțelegeți care este cea mai bună metodă pentru afacerea dumneavoastră.
Metoda provizioanelor bazată pe vânzările de credite este o metodă care este utilizată pentru a estima valoarea creanțelor neperformante care se preconizează că vor apărea în cursul unei anumite perioade. Această metodă se bazează pe ipoteza că un anumit procent din vânzările pe credit va deveni în cele din urmă irecuperabil. Acest procent este determinat pe baza experienței anterioare, a tendințelor din industrie și a altor factori.
Conform acestei metode, societatea estimează valoarea creanțelor neperformante care se preconizează că vor apărea în cursul perioadei și înregistrează această valoare ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. De asemenea, societatea constituie în bilanț un provizion pentru creanțe îndoielnice, care este un cont de contrapartidă la conturile de creanțe. Provizionul pentru creanțe îndoielnice este utilizat pentru a reduce valoarea creanțelor la valoarea de realizare netă estimată.
Metoda provizioanelor pe baza creanțelor este o metodă care este utilizată pentru a estima valoarea creanțelor neperformante care se preconizează că vor apărea pe baza statutului actual al creanțelor. Această metodă se bazează pe ipoteza că un anumit procent din creanțele de încasat va deveni în cele din urmă irecuperabil. Acest procent este determinat pe baza experienței anterioare, a tendințelor din industrie și a altor factori.
În cadrul acestei metode, societatea estimează valoarea creanțelor nerecuperabile care se așteaptă să apară pe baza situației curente a creanțelor. Societatea înregistrează apoi această sumă ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. De asemenea, societatea ajustează provizionul pentru creanțe îndoielnice din bilanț pe baza situației curente a creanțelor.
Ambele metode au propriile avantaje și dezavantaje. Metoda provizioanelor bazată pe vânzările pe credit este mai ușor de implementat și necesită mai puțină întreținere. Cu toate acestea, este posibil ca această metodă să nu reflecte cu exactitate situația actuală a creanțelor, ceea ce ar putea duce la o supraestimare sau subestimare a creanțelor neperformante.
Pe de altă parte, metoda de amortizare bazată pe conturile de creanțe este mai precisă, dar necesită mai multă întreținere și punerea în aplicare necesită mai mult timp. Această metodă necesită ca societatea să monitorizeze în mod constant situația creanțelor și să ajusteze în mod corespunzător provizionul pentru creanțe îndoielnice.
În concluzie, alegerea metodei depinde de natura afacerii dumneavoastră și de gradul de precizie de care aveți nevoie. Dacă aveți un număr mare de creanțe și doriți să mențineți un grad ridicat de acuratețe în estimarea creanțelor îndoielnice, metoda provizionului bazat pe creanțe este cea mai bună alegere. În cazul în care aveți un număr mai mic de creanțe și doriți o metodă mai simplă, metoda de amortizare bazată pe vânzările de credite poate fi cea mai bună alegere.
Metoda provizionului este o metodă contabilă utilizată în mod obișnuit pentru a contabiliza pierderile potențiale din cauza creanțelor neperformante. Ea se bazează pe principiul conservatorismului, care prevede că o companie trebuie să anticipeze și să contabilizeze pierderile potențiale, chiar dacă acestea nu s-au produs încă.
În cadrul metodei provizioanelor, o societate estimează valoarea creanțelor sale care nu vor fi încasate și creează o provizion pentru creanțe îndoielnice. Această provizion este un cont de contra-activ care reduce soldul creanțelor din bilanț. Valoarea provizionului se bazează pe ratele istorice de colectare, pe condițiile economice actuale și pe alți factori care pot avea un impact asupra capacității unei societăți de a-și colecta creanțele.
Metoda provizioanelor oferă o imagine mai precisă a poziției financiare și a performanței unei companii prin reflectarea în situațiile financiare a pierderilor potențiale cauzate de creanțele neperformante. Fără această metodă, soldul creanțelor unei societăți ar fi supraevaluat, iar situațiile sale financiare nu ar reflecta cu exactitate impactul creanțelor neperformante asupra operațiunilor sale.
În general, metoda provizioanelor este un instrument contabil important care ajută companiile să își gestioneze riscul de credit și să mențină evidențe financiare exacte.
Cele două metode de estimare a provizionului pentru creanțe îndoielnice sunt metoda procentului din vânzări și metoda vechimii creanțelor.
1. Metoda procentajului din vânzări: Această metodă estimează valoarea creanțelor neperformante pe baza unui procent din totalul vânzărilor pentru o anumită perioadă. Procentul utilizat se bazează pe experiența anterioară și pe standardele industriei. De exemplu, dacă o companie are vânzări de 1 milion de dolari, iar procentul de creanțe neperformante este estimat la 2%, provizionul pentru creanțe îndoielnice ar fi de 20.000 de dolari.
2. Metoda de îmbătrânire a conturilor de încasat: Această metodă estimează valoarea creanțelor neperformante pe baza vechimii creanțelor. Cu cât creanța este mai veche, cu atât este mai probabil ca aceasta să fie neîncasabilă. Această metodă presupune clasificarea creanțelor în funcție de vechime, cum ar fi 30 de zile, 60 de zile, 90 de zile și peste 90 de zile. Fiecărei categorii i se aplică apoi un procentaj pe baza experienței anterioare și a standardelor din industrie. De exemplu, dacă o companie are 100.000 de dolari în conturi de primit cu o vechime mai mare de 90 de zile, iar procentul de creanțe nerecuperabile pentru această categorie este estimat la 10%, provizionul pentru conturi îndoielnice ar fi de 10.000 de dolari.
Ambele metode sunt utilizate în mod obișnuit de către companii pentru a-și estima provizionul pentru creanțe incerte și pentru a se asigura că situațiile financiare reflectă cu exactitate pierderile preconizate din cauza conturilor neîncasabile.