Capitalizarea corporativă este suma totală a fondurilor pe care o companie le obține prin emiterea de acțiuni sau titluri de creanță către investitori. Această capitalizare cuprinde diverse tipuri de titluri de valoare, cum ar fi acțiuni ordinare sau preferențiale, obligațiuni și alte datorii pe termen lung. Regulile și reglementările reglementează modul în care companiile își pot crește capitalizarea și este esențial să înțelegeți aceste reglementări înainte de a investi într-o companie.
Una dintre normele care guvernează capitalizarea corporativă este Securities Act of 1933, care prevede că societățile trebuie să își înregistreze titlurile de valoare la Securities and Exchange Commission (SEC) înainte de a le oferi spre vânzare publicului. Legea are scopul de a se asigura că societățile furnizează publicului toate informațiile necesare cu privire la valorile mobiliare pe care intenționează să le vândă. Informațiile furnizate trebuie să fie veridice și să nu inducă în eroare.
O altă normă este Legea privind schimbul de valori mobiliare din 1934, care prevede că societățile trebuie să întocmească rapoarte periodice către SEC. Aceste rapoarte trebuie să conțină informații relevante cu privire la situația financiară, operațiunile și conducerea societății. Rapoartele au scopul de a oferi investitorilor mai multe informații pentru a-i ajuta să ia decizii de investiții în cunoștință de cauză.
Companiile trebuie să respecte, de asemenea, regulile stabilite de bursele de valori unde își listează titlurile de valoare. Regulile diferă de la o bursă la alta, iar societățile trebuie să respecte regulile bursei unde își listează valorile mobiliare. De exemplu, Bursa de Valori din New York (NYSE) cere companiilor să îndeplinească anumite cerințe financiare și operaționale înainte de a-și lista valorile mobiliare.
În concluzie, înțelegerea regulilor de capitalizare corporativă este crucială atât pentru investitori, cât și pentru companii. Companiile trebuie să respecte aceste reglementări pentru a proteja investitorii de activități frauduloase și pentru a le oferi informații relevante pentru a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză. Pe de altă parte, investitorii trebuie să înțeleagă aceste reguli pentru a ști la ce să se uite înainte de a investi într-o companie. Aceste norme asigură un nivel de transparență și responsabilitate pe piețele financiare, ceea ce le face mai sigure și mai fiabile pentru investitori.
Capitalizarea este procesul de înregistrare a anumitor cheltuieli ca active în bilanțul unei companii, în loc să le recunoaștem imediat ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere. Acest lucru se face pentru a repartiza costul activului pe durata sa de viață utilă și pentru a reflecta cu mai multă acuratețe poziția financiară a companiei.
Cele trei reguli generale de capitalizare sunt următoarele:
1. Pragul de semnificație: Cheltuiala care este luată în considerare pentru capitalizare trebuie să fie suficient de semnificativă pentru a avea un impact asupra situațiilor financiare ale societății. În cazul în care o cheltuială nu este semnificativă, aceasta poate fi trecută imediat pe cheltuieli, în loc să fie capitalizată.
2. Durata de viață utilă: Activul care se creează trebuie să aibă o durată de viață utilă mai mare de un an. În cazul în care activul are o durată de viață utilă mai mică de un an, acesta trebuie să fie trecut pe cheltuieli imediat.
3. Intenția: Societatea trebuie să aibă intenția de a utiliza activul pentru a genera beneficii economice viitoare. În cazul în care activul nu are intenția de a fi utilizat pentru a genera beneficii economice viitoare, acesta trebuie să fie trecut la cheltuieli imediat.
Aceste reguli ajută la asigurarea faptului că cheltuielile sunt înregistrate cu exactitate în situațiile financiare ale unei companii și că poziția financiară a companiei este reprezentată în mod corect.
Termenul "capitalizare" este utilizat în contabilitate și finanțe pentru a se referi la procesul de înregistrare a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale unei companii în bilanțul acesteia. Iată zece reguli de bază ale capitalizării pentru întreprinderi:
1. Capitalizați activele care au o durată de viață utilă mai mare de un an. Aceasta include lucruri precum clădiri, terenuri și echipamente.
2. Capitalizați costul îmbunătățirilor aduse activelor care le sporesc valoarea sau le prelungesc durata de viață utilă. Acest lucru ar putea include adăugarea unei aripi noi la o clădire sau modernizarea unui utilaj.
3. Capitalizați costul de achiziție a activelor necorporale, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor.
4. Nu capitalizați cheltuielile care sunt considerate cheltuieli de exploatare, cum ar fi salariile, chiria și utilitățile.
5. Nu capitalizați cheltuielile care sunt legate de cercetare și dezvoltare. Aceste cheltuieli ar trebui să fie trecute la cheltuieli în perioada în care au loc.
6. Capitalizați cheltuielile cu dobânzile suportate în timpul construirii unui activ pe termen lung.
7. Nu capitalizați cheltuielile cu dobânzile care sunt suportate pentru împrumuturi pe termen scurt sau linii de credit.
8. Capitalizați costul stocurilor care sunt achiziționate sau produse în vederea vânzării.
9. Nu capitalizați costul stocurilor care nu sunt destinate vânzării, cum ar fi consumabilele de birou.
10. Capitalizați costul software-ului care este dezvoltat intern și utilizat în scopuri proprii ale întreprinderii.
Cele 7 reguli de capitalizare sunt:
1. Scrieți cu majusculă primul cuvânt dintr-o propoziție
Această regulă este destul de auto-explicativă. Primul cuvânt din fiecare propoziție trebuie să fie scris cu majusculă.
2. Scrieți cu majusculă substantivele proprii
Substantivele proprii sunt nume specifice de persoane, locuri și lucruri. Acestea ar trebui să fie întotdeauna scrise cu majusculă.
3. Scrieți titlurile cu majusculă
Titluri precum domnul, doamna, doctorul și președintele trebuie să fie scrise cu majusculă atunci când sunt folosite înaintea numelui cuiva.
4. Scrieți cu majusculă primul cuvânt al unui citat
Dacă citați pe cineva, primul cuvânt al citatului trebuie să fie scris cu majusculă.
5. Scrieți cu majusculă numele lunilor și al zilelor
Numele lunilor și al zilelor săptămânii trebuie să fie întotdeauna scrise cu majusculă.
6. Scrieți cu majusculă cuvintele importante în titluri
Când scrieți titluri de cărți, filme, articole etc., scrieți cu majusculă cuvintele importante. Aceasta include substantive, verbe, adjective și adverbe.
7. Nu scrieți cu majuscule substantive comune sau articole
Substantivele comune, cum ar fi pisică, câine sau casă, nu trebuie scrise cu majuscule decât dacă fac parte dintr-un substantiv propriu-zis. Articolele precum a, an și the nu trebuie, de asemenea, să fie scrise cu majusculă decât dacă sunt primul cuvânt dintr-un titlu.