Când vine vorba de standarde de contabilitate pentru raportarea financiară, ne gândim adesea la două organisme majore: Financial Accounting Standards Board (FASB) și Governmental Accounting Standards Board (GASB). Deși ambele organizații au ca scop îmbunătățirea practicilor de raportare financiară, abordările lor variază foarte mult datorită diferitelor tipuri de entități pe care le deservesc. Acest articol va aprofunda diferențele dintre FASB și GASB și modul în care standardele lor respective afectează situația fluxurilor de numerar.
FASB este o organizație privată care stabilește standarde de contabilitate și raportare financiară pentru companiile publice și private din Statele Unite. Standardele lor au ca scop furnizarea de informații financiare utile și relevante pentru investitori, creditori și alte părți interesate. Pe de altă parte, GASB este o organizație guvernamentală care stabilește standarde de contabilitate pentru administrațiile de stat și locale, precum și pentru alte entități guvernamentale, cum ar fi districtele școlare și utilitățile publice. Scopul GASB este de a se asigura că informațiile financiare sunt prezentate într-un mod transparent și comparabil în scopul luării deciziilor.
Diferențele dintre standardele stabilite de FASB și GASB sunt reflectate în situațiile respective ale fluxurilor de numerar. O diferență majoră este tratamentul fluxurilor de numerar din activitățile de exploatare. FASB cere companiilor să raporteze dobânzile primite și plătite ca fluxuri de numerar din exploatare, în timp ce GASB nu o face. Acest lucru se datorează faptului că dobânda la investiții este considerată o activitate de investiții pentru entitățile GASB. O altă diferență este tratamentul fluxurilor de numerar provenite din activitățile de capital și din activitățile de finanțare aferente. Pentru entitățile FASB, aceste fluxuri de numerar sunt raportate separat în situația fluxurilor de numerar. Cu toate acestea, pentru entitățile GASB, acestea sunt combinate într-o singură categorie numită "fluxuri de numerar neexploatare".
În plus, GASB solicită entităților să raporteze fluxurile de numerar din tranzacțiile fără schimb, cum ar fi donațiile și subvențiile, separat de tranzacțiile de schimb, cum ar fi vânzările și serviciile. Acest lucru nu este impus de FASB, care tratează toate intrările și ieșirile de numerar ca tranzacții de schimb. În plus, GASB cere ca entitățile să raporteze fluxurile de numerar pe fonduri, în timp ce FASB cere ca entitățile să raporteze fluxurile de numerar pentru entitate ca întreg.
În concluzie, în timp ce atât FASB, cât și GASB au același obiectiv de îmbunătățire a practicilor de raportare financiară, abordările lor diferite de stabilire a standardelor de contabilitate duc la diferențe în modul în care sunt raportate fluxurile de numerar în situația fluxurilor de numerar. Ca atare, este important ca contabilii și analiștii financiari să înțeleagă diferențele dintre standardele stabilite de FASB și GASB atunci când analizează situațiile financiare.
Consiliul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB) este responsabil pentru stabilirea standardelor de contabilitate în Statele Unite. Conform FASB, scopul principal al situației fluxurilor de trezorerie este de a furniza informații relevante despre intrările și ieșirile de numerar ale unei companii pe parcursul unei anumite perioade. Această situație ajută părțile interesate, inclusiv investitorii, creditorii și conducerea, să evalueze lichiditatea, solvabilitatea și sănătatea financiară generală a unei societăți, analizând sursele și utilizările de numerar.
Situația fluxurilor de numerar raportează activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare ale unei societăți. Activitățile de exploatare includ intrările și ieșirile de numerar din principalele operațiuni comerciale ale societății, cum ar fi vânzările și achizițiile de stocuri. Activitățile de investiții includ intrările și ieșirile de numerar legate de achiziționarea și vânzarea de active pe termen lung, cum ar fi imobilizările corporale. Activitățile de finanțare includ intrările și ieșirile de numerar legate de emiterea și rambursarea de instrumente de datorie și de capitaluri proprii.
FASB subliniază faptul că situația fluxurilor de trezorerie este un instrument esențial pentru evaluarea capacității unei companii de a genera numerar și de a-și îndeplini obligațiile financiare. De asemenea, acesta ajută părțile interesate să înțeleagă motivele pentru modificările în timp ale soldului de numerar al unei companii. Furnizând informații despre fluxul de numerar al unei societăți, situația fluxurilor de numerar completează alte situații financiare, cum ar fi contul de profit și pierdere și bilanțul, și oferă o imagine cuprinzătoare a performanței financiare a unei societăți.
GASB (Governmental Accounting Standards Board) și FASB (Financial Accounting Standards Board) sunt ambele organizații independente care stabilesc standardele de contabilitate în Statele Unite. Cu toate acestea, ele au domenii de autoritate și responsabilități diferite.
GASB este responsabil pentru stabilirea standardelor de contabilitate și de raportare financiară pentru administrațiile de stat și locale, inclusiv pentru districtele școlare și autoritățile publice. Standardele GASB au scopul de a oferi transparență și responsabilitate în raportarea financiară pentru entitățile guvernamentale.
Pe de altă parte, FASB este responsabil de stabilirea standardelor de contabilitate pentru companiile private și organizațiile fără scop lucrativ. Standardele FASB urmăresc să ofere informații financiare utile investitorilor, creditorilor și altor părți interesate din aceste organizații.
În ciuda competențelor lor diferite, GASB și FASB colaborează în ceea ce privește diverse aspecte contabile care afectează atât entitățile guvernamentale, cât și cele neguvernamentale. De exemplu, GASB și FASB au lucrat împreună la elaborarea standardului de contabilitate a contractelor de leasing, care afectează atât entitățile guvernamentale, cât și pe cele neguvernamentale.
Pe scurt, GASB și FASB sunt două organizații distincte de stabilire a standardelor de contabilitate, care au domenii de autoritate și responsabilități diferite. Cu toate acestea, ele colaborează în probleme contabile care afectează atât entitățile guvernamentale, cât și pe cele neguvernamentale.