Când vine vorba de producție, există două tipuri principale de layout-uri care sunt utilizate în mod obișnuit: layout-uri de proces și layout-uri de produs. În timp ce ambele tipuri de layout-uri au avantajele și dezavantajele lor, este important să înțelegeți diferențele dintre ele pentru a determina care este cel mai potrivit pentru nevoile dumneavoastră specifice de fabricație.
O machetă de proces, cunoscută și sub denumirea de machetă funcțională, este cea în care procesele similare sunt grupate împreună. Acest tip de layout este ideal pentru întreprinderile care produc o varietate de produse, fiecare dintre acestea necesitând diferite procese pentru a fi finalizate. De exemplu, o companie care produce îmbrăcăminte poate avea o zonă a fabricii dedicată tăierii țesăturilor, o alta pentru cusut și o alta pentru ambalare. Acest lucru permite un grad ridicat de specializare în fiecare proces, ceea ce poate duce la creșterea eficienței și a calității.
Cu toate acestea, unul dintre dezavantajele unei organizări a proceselor este că poate duce la o mare cantitate de manipulare a materialelor între procese. Acest lucru poate duce la termene de execuție mai lungi și la creșterea costurilor asociate cu deplasarea materialelor în fabrică. În plus, deoarece fiecare proces este foarte specializat, poate fi dificil să se facă tranziția la produse noi sau să se facă schimbări în procesul de fabricație.
Pe de altă parte, un layout de produs, cunoscut și sub numele de layout de linie, este unul în care procesul de fabricație este dispus în mod liniar. Acest tip de layout este ideal pentru întreprinderile care produc cantități mari din același produs. De exemplu, o companie care produce mașini poate avea o linie de asamblare în care fiecare lucrător este responsabil pentru îndeplinirea unei sarcini specifice pe fiecare mașină pe măsură ce aceasta se deplasează pe linie.
Unul dintre avantajele unui layout de produs este acela că poate duce la o utilizare mai eficientă a materialelor și a forței de muncă. Deoarece fiecare lucrător este responsabil de o sarcină specifică, există mai puțină manipulare a materialelor și mai puțin timp petrecut cu deplasarea materialelor în fabrică. În plus, deoarece procesul este foarte standardizat, poate fi mai ușor să se facă schimbări în procesul de fabricație sau să se treacă la produse noi.
Cu toate acestea, unul dintre dezavantajele unui layout de produs este că poate duce la o lipsă de flexibilitate. Deoarece procesul este foarte standardizat, poate fi dificil să se facă schimbări sau modificări ale procesului de fabricație. În plus, deoarece fiecare lucrător este responsabil pentru o sarcină specifică, există un risc mai mare de epuizare sau de rănire a lucrătorilor din cauza mișcărilor repetitive.
În concluzie, atât configurația procesului, cât și cea a produsului au avantajele și dezavantajele lor. Atunci când decideți ce tip de dispunere să utilizați în procesul de producție, este important să luați în considerare factori precum tipul de produs pe care îl produceți, nivelul de specializare necesar și gradul de flexibilitate necesar în procesul de producție. În cele din urmă, decizia între un layout de proces și unul de produs va depinde de nevoile specifice ale afacerii dumneavoastră.
Amenajarea de proces și amenajarea celulară sunt două abordări diferite de organizare a amenajării fizice a unei unități de producție. Principala diferență dintre cele două constă în modul în care acestea grupează mașinile și posturile de lucru utilizate în procesul de producție.
Dispunerea proceselor, cunoscută și sub denumirea de dispunere funcțională, presupune gruparea tuturor mașinilor și posturilor de lucru care îndeplinesc o anumită funcție. De exemplu, toate mașinile de găurit pot fi grupate împreună, în timp ce toate mașinile de sudură se află într-o zonă separată. Într-o dispunere de proces, mașinile sunt aranjate în funcție de funcțiile lor, nu de produsele pe care le produc. Acest tip de dispunere este cel mai frecvent utilizat în instalațiile care produc o mare varietate de produse, fiecare cu propriul set unic de cerințe de fabricație.
Amenajarea celulară, pe de altă parte, presupune gruparea mașinilor și a posturilor de lucru necesare pentru fabricarea unui singur produs sau a unei familii de produse înrudite. Într-o dispunere celulară, fiecare grup de mașini și posturi de lucru este organizat într-o unitate autonomă, sau celulă, care este responsabilă pentru producerea unui anumit produs sau a unei familii de produse. Acest tip de dispunere este cel mai frecvent utilizat în instalațiile care produc un număr limitat de produse, fiecare cu un volum mare de producție.
Principalul avantaj al unei amenajări celulare este că permite o mai mare eficiență și productivitate, deoarece mașinile și posturile de lucru sunt dispuse astfel încât să reducă la minimum timpul și mișcările necesare pentru a produce fiecare produs. În plus, poate fi mai ușor de gestionat și controlat procesul de producție atunci când se utilizează o dispunere celulară, deoarece fiecare celulă este responsabilă pentru un set specific de sarcini.
În concluzie, principala diferență între dispunerea procesului și dispunerea celulară constă în modul în care sunt grupate mașinile și posturile de lucru. Dispunerea de proces grupează mașinile în funcție de funcție, în timp ce dispunerea celulară le grupează în funcție de produs sau de familia de produse. Alegerea dispunerii depinde de tipul de produse care se fabrică și de volumul de producție necesar.
Atunci când se înființează o nouă afacere, luarea unei decizii cu privire la amenajarea instalației este un aspect important. Două tipuri comune de amenajări sunt amenajarea procesului și amenajarea produsului. O dispunere de proces este cea în care echipamentele și lucrătorii sunt grupați în funcție de tipul de muncă pe care o efectuează. Pe de altă parte, o dispunere a produsului este cea în care echipamentele și lucrătorii sunt aranjați în funcție de succesiunea etapelor din procesul de producție.
Avantajele unei dispuneri de proces includ:
1. Flexibilitate: O schemă de proces este mai flexibilă decât o schemă de produs, deoarece permite schimbări în procesele de producție fără a afecta schema generală. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru întreprinderile care produc o mare varietate de produse sau care au un grad ridicat de personalizare.
2. Costuri mai mici: Un layout de proces poate fi mai puțin costisitor de configurat și de întreținut decât un layout de produs. Acest lucru se datorează faptului că echipamentul nu este specializat pentru un anumit produs sau proces, iar lucrătorii pot fi instruiți pentru a îndeplini mai multe sarcini.
3. Utilizare mai mare: Cu un layout de proces, echipamentele și lucrătorii pot fi utilizați mai eficient, deoarece nu sunt limitați la un anumit produs sau proces. Acest lucru poate duce la o productivitate și un randament mai mare.
4. Reducerea blocajelor: O dispunere a proceselor poate contribui la reducerea blocajelor în producție, deoarece permite ca mai multe procese să aibă loc simultan. Acest lucru poate contribui la prevenirea întârzierilor și la îmbunătățirea eficienței generale.
5. Un control mai bun al calității: O dispunere a proceselor poate facilita implementarea măsurilor de control al calității, deoarece fiecare proces poate fi monitorizat individual. Acest lucru poate contribui la asigurarea faptului că produsele îndeplinesc standardele necesare și la reducerea riscului de defecte sau erori.
Pe scurt, o dispunere a proceselor poate oferi mai multe avantaje față de o dispunere a produselor, inclusiv o mai mare flexibilitate, costuri mai mici, o utilizare mai mare, reducerea blocajelor și un control mai bun al calității. Cu toate acestea, alegerea aspectului depinde în cele din urmă de nevoile și obiectivele specifice ale întreprinderii.