Un management eficient al stocurilor este crucial pentru orice afacere care se ocupă cu produse sau bunuri. Cunoașterea cantității de inventar pe care o aveți la dispoziție și a costului de conversie a materiilor prime în produse finite vă poate ajuta să luați decizii informate cu privire la prețuri, producție și vânzări. În acest articol, vă vom ghida prin procesul de calculare a inventarului inițial și a costurilor de conversie.
Inventarul inițial este cantitatea de stocuri pe care o afacere o are în mână la începutul unei perioade contabile. Pentru a calcula inventarul inițial, trebuie să efectuați o numărătoare fizică a tuturor articolelor din inventarul dumneavoastră și să atribuiți un cost fiecărui articol. Acest cost poate fi prețul de achiziție, costul de fabricație sau orice alt cost asociat cu articolul respectiv.
De exemplu, să spunem că dețineți un magazin de îmbrăcăminte și doriți să calculați inventarul inițial pentru luna ianuarie. Ar trebui să numărați toate hainele din inventar și să atribuiți un cost fiecărui articol pe baza prețului de achiziție. Dacă aveți 100 de tricouri care costă 10 $ fiecare, stocul inițial de tricouri va fi de 1 000 $ (100 x 10 $).
Costurile de conversie sunt cheltuielile suportate pentru a transforma materiile prime în produse finite. Aceste costuri includ forța de muncă directă, materialele directe și cheltuielile generale de producție. Forța de muncă directă se referă la salariile plătite muncitorilor care lucrează direct la producția de bunuri. Materialele directe reprezintă costul materiilor prime care sunt transformate în produse finite. Cheltuielile generale de producție includ toate celelalte costuri asociate cu procesul de producție, cum ar fi chiria, utilitățile și amortizarea.
Pentru a calcula costurile de conversie, trebuie să adunați toate cheltuielile cu forța de muncă directă, materialele directe și cheltuielile generale de producție suportate în timpul procesului de producție. De exemplu, dacă producerea unui tricou costă 5 $ în manoperă directă și 10 $ în materiale directe, iar cheltuielile generale de producție sunt de 2 $ pe tricou, costul de conversie pentru un tricou va fi de 17 $ (5 $ + 10 $ + 2 $).
În concluzie, calcularea inventarului inițial și a costurilor de conversie este esențială pentru gestionarea eficientă a stocurilor. Urmărind cu exactitate nivelurile stocurilor și costurile de producție, puteți lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri, producție și vânzări. Sperăm că acest ghid v-a fost de ajutor în înțelegerea procesului de calculare a inventarului inițial și a costurilor de conversie.
Stocul inițial este valoarea stocului unei companii la începutul unei perioade contabile. Este o cifră importantă pentru calcularea diferiților indici și indicatori financiari care ajută la evaluarea performanței unei companii.
Utilizând stocul inițial, o întreprindere poate calcula costul bunurilor vândute (COGS) pentru o anumită perioadă. COGS reprezintă costul produselor sau serviciilor vândute pe parcursul unei anumite perioade și este o componentă esențială a contului de profit și pierdere. Prin scăderea valorii stocului inițial din suma achizițiilor și a altor adaosuri de stocuri pe parcursul unei anumite perioade, o întreprindere poate calcula costurile de producție și de desfacere pentru perioada respectivă.
În plus, stocul inițial este, de asemenea, utilizat la calcularea ratei de rotație a stocurilor. Rata de rotație a stocurilor este un indicator financiar care măsoară numărul de ori în care o companie își vinde și își înlocuiește stocurile într-o anumită perioadă. Se calculează împărțind costurile de producție și cheltuielile de exploatare la stocul mediu pentru perioada respectivă. Inventarul mediu se calculează prin adăugarea valorilor inventarului inițial și final și prin împărțirea rezultatului la doi.
În cele din urmă, stocul inițial poate fi utilizat, de asemenea, pentru a calcula marja brută, care reprezintă diferența dintre veniturile din vânzări și costurile de producție. Marja brută este o măsură crucială în evaluarea rentabilității unei companii, deoarece indică câți bani câștigă o companie din vânzarea produselor sau serviciilor sale după contabilizarea costurilor de producție.
COGS (Costul bunurilor vândute) este un indicator important pentru orice afacere care vinde produse fizice. Acesta reprezintă costurile directe suportate pentru producerea sau cumpărarea bunurilor care au fost vândute în cursul unei perioade.
Pentru a calcula CPV cu inventarul inițial și final, trebuie să țineți cont de trei factori: costul bunurilor achiziționate sau produse în cursul perioadei, inventarul inițial și inventarul final. Iată cum se face acest lucru:
1. Determinați costul bunurilor achiziționate sau produse în cursul perioadei: Acesta include costul materiilor prime, al forței de muncă și orice alte costuri directe suportate pentru producerea sau cumpărarea bunurilor. Puteți calcula acest lucru prin însumarea tuturor costurilor asociate cu producția sau achiziționarea de bunuri în timpul perioadei.
2. Calculați costul bunurilor disponibile pentru vânzare: Aceasta este suma dintre costul bunurilor achiziționate sau produse în cursul perioadei și stocul inițial.
3. Se determină stocul final: Aceasta este valoarea stocurilor care rămân nevândute la sfârșitul perioadei. Puteți calcula această valoare prin numărarea fizică a inventarului sau prin utilizarea unui sistem de inventar permanent.
4. Calculați costurile de producție: Acesta este costul bunurilor care au fost vândute în cursul perioadei. Îl puteți calcula scăzând stocul final din costul bunurilor disponibile pentru vânzare. Formula este următoarea:
COGS = Stocul inițial + Costul bunurilor achiziționate sau produse - Stocul final
Urmând acești pași, puteți calcula COGS cu ajutorul inventarului inițial și final. Aceste informații sunt esențiale pentru ca întreprinderile să poată lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește stabilirea prețurilor, gestionarea stocurilor și profitabilitatea.