Leadershipul este arta de a conduce oamenii către un scop comun. Este abilitatea de a inspira, motiva și ghida angajații pentru a-și atinge potențialul, realizând în același timp obiectivele companiei. Teoria conducerii bazată pe obiective de parcurs este o abordare populară care se concentrează pe comportamentul liderului și pe nevoile angajaților pentru a obține rezultatele dorite.
Teoria conducerii bazată pe obiective de parcurs a fost elaborată de Robert House la începutul anilor 1970. Conform acestei teorii, rolul liderului este de a oferi sprijin și îndrumare angajaților pentru a-și atinge obiectivele. Liderul ar trebui să identifice nevoile angajaților și să le ofere resursele necesare pentru a-i ajuta să își atingă obiectivele. Teoria sugerează că comportamentul liderului ar trebui să fie flexibil și adaptabil pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale angajaților.
Teoria conducerii bazată pe obiective de parcurs identifică patru stiluri de conducere pe care un lider le poate adopta pentru a obține rezultatele dorite. Primul stil este leadershipul directiv, care presupune oferirea de instrucțiuni clare angajaților cu privire la ceea ce trebuie să facă. Al doilea stil este leadershipul de susținere, care presupune oferirea de sprijin emoțional și încurajare angajaților. Cel de-al treilea stil este leadershipul participativ, care presupune implicarea angajaților în procesul decizional. Al patrulea stil este leadershipul orientat spre realizare, care presupune stabilirea unor obiective provocatoare pentru angajați.
Teoria leadershipului orientat spre obiective este benefică în companii, deoarece îi ajută pe lideri să înțeleagă nevoile angajaților lor și să le ofere sprijinul necesar pentru a-și atinge obiectivele. Teoria îi ajută pe lideri să identifice cel mai eficient stil de leadership de adoptat, în funcție de situație. De exemplu, un lider poate folosi un stil de conducere directiv atunci când angajații sunt noi și au nevoie de instrucțiuni clare, și un stil de conducere participativ atunci când angajații au experiență și pot contribui la luarea deciziilor.
În concluzie, teoria conducerii bazată pe obiective de parcurs este o abordare eficientă pentru a conduce angajații din companii. Aceasta îi ajută pe lideri să înțeleagă nevoile angajaților lor și să le ofere sprijinul necesar pentru a-și atinge obiectivele. Teoria identifică patru stiluri de conducere pe care un lider le poate adopta, în funcție de situație. Cu această abordare, liderii pot conduce cu o viziune clară și pot obține rezultatele dorite, inspirându-și și motivându-și în același timp echipa.
Teoria path-goal este o abordare de leadership care îi ajută pe lideri să identifice cel mai eficient stil de leadership pe care îl pot folosi în funcție de situație și de nevoile angajaților. Această teorie poate fi aplicată unei organizații în următoarele moduri:
1. Identificați obiectivele organizației: Primul pas în aplicarea teoriei drumului-țintă este de a identifica obiectivele organizației. Acest lucru îl va ajuta pe lider să determine tipul de stil de conducere care va fi cel mai eficient în atingerea acestor obiective.
2. Identificarea nevoilor angajaților: Următorul pas este acela de a identifica nevoile angajaților. Acest lucru poate fi realizat prin sondaje, interviuri sau alte metode de colectare a feedback-ului. Înțelegerea nevoilor angajaților îl va ajuta pe lider să aleagă cel mai potrivit stil de conducere.
3. Alegeți stilul de conducere adecvat: Pe baza obiectivelor organizației și a nevoilor angajaților, liderul poate alege cel mai potrivit stil de conducere. Cele patru stiluri de conducere identificate în teoria obiectivelor de parcurs sunt: directiv, de susținere, participativ și orientat spre realizare.
4. Oferă sprijin și îndrumare: Odată ales stilul de conducere, liderul trebuie să ofere sprijin și îndrumare angajaților. Acest lucru poate include furnizarea de instruire, coaching și feedback pentru a-i ajuta pe angajați să își atingă obiectivele.
5. Monitorizați progresul: Liderul ar trebui să monitorizeze progresul angajaților și al organizației pentru a se asigura că obiectivele sunt atinse. Acest lucru îl va ajuta pe lider să facă ajustări ale stilului de conducere, dacă este necesar.
Prin aplicarea teoriei parcursului-țintă la o organizație, liderii pot crea un loc de muncă mai eficient și mai eficace, care se concentrează pe atingerea obiectivelor organizației, satisfăcând în același timp nevoile angajaților.
Path-goal theory este o teorie de leadership care sugerează că eficiența unui lider este determinată de capacitatea acestuia de a le oferi angajaților o cale clară pentru a-și atinge obiectivele. Teoria propune că sarcina unui lider este de a-i ajuta pe angajați să înțeleagă obiectivele care trebuie atinse, de a le oferi sprijinul și resursele de care au nevoie pentru a atinge aceste obiective și de a înlătura orice obstacol care le-ar putea sta în cale.
Cele patru stiluri de conducere ale teoriei scopurilor de parcurs sunt:
Cele patru stiluri de conducere ale teoriei scopurilor de parcurs sunt:
1. Conducerea directivă: În acest stil, liderul oferă o direcție clară și îndrumări specifice angajaților săi. Liderul le spune angajaților lor ce trebuie să facă, cum trebuie să o facă și când trebuie să o facă. Acest stil este eficient atunci când angajații nu sunt siguri de ceea ce se așteaptă de la ei sau când le lipsesc abilitățile sau cunoștințele necesare pentru a îndeplini o sarcină. De exemplu, un manager ar putea folosi conducerea directivă atunci când instruiește un nou angajat cu privire la o anumită sarcină.
2. Conducerea de susținere: Acest stil se concentrează pe crearea unui mediu de lucru pozitiv și pe construirea unor relații puternice între lider și angajații săi. Liderul se arată preocupat de bunăstarea angajaților săi, le ascultă preocupările și le oferă sprijin emoțional atunci când este nevoie. Acest stil este eficient atunci când angajații se confruntă cu niveluri ridicate de stres sau când se confruntă cu probleme personale care le pot afecta performanța la locul de muncă. De exemplu, un lider ar putea folosi conducerea de susținere atunci când un angajat trece printr-o perioadă dificilă în viața personală.
3. Leadership participativ: Acest stil implică faptul că liderul caută contribuția angajaților săi înainte de a lua decizii. Liderul apreciază opiniile angajaților lor și le încorporează ideile în procesul de luare a deciziilor. Acest stil este eficient atunci când angajații au un nivel ridicat de expertiză sau când sunt foarte motivați să atingă un anumit obiectiv. De exemplu, un lider ar putea utiliza conducerea participativă atunci când lucrează la un proiect care necesită contribuții din partea mai multor membri ai echipei.
4. Leadership orientat spre realizare: Acest stil se concentrează pe stabilirea unor obiective și așteptări provocatoare pentru angajați și pe încurajarea acestora de a atinge aceste obiective. Liderul oferă feedback cu privire la performanța angajaților săi și recunoaște realizările acestora. Acest stil este eficient atunci când angajații sunt foarte calificați și motivați să își atingă obiectivele. De exemplu, un lider ar putea folosi conducerea orientată spre realizare atunci când lucrează cu o echipă de vânzări foarte performantă.
În concluzie, teoria obiectivelor de parcurs propune că eficacitatea unui lider este determinată de capacitatea acestuia de a le oferi angajaților o cale clară pentru a-și atinge obiectivele. Cele patru stiluri de conducere ale teoriei "path-goal" - directiv, de susținere, participativ și orientat spre realizare - sunt folosite pentru a le oferi angajaților îndrumarea, sprijinul și resursele de care au nevoie pentru a-și atinge obiectivele.