Atunci când o persoană este arestată, i se oferă adesea opțiunea de a plăti o cauțiune pentru a fi eliberată din închisoare în așteptarea procesului. Cauțiunea este, în esență, o sumă de bani care este plătită ca garanție că acuzatul se va prezenta la termenele de judecată. Există două tipuri principale de cauțiune: cauțiuni de garanție și cauțiuni în numerar. Deși ambele opțiuni au același scop, există diferențe semnificative între ele.
O cauțiune de garanție este un tip de cauțiune în care o terță parte (adesea un agent de cauțiune) este de acord să plătească întreaga sumă a cauțiunii dacă acuzatul nu se prezintă la întâlnirile de la tribunal. În schimbul acestui serviciu, terțul percepe o taxă (de obicei, aproximativ 10% din valoarea cauțiunii). Această taxă nu este rambursabilă, chiar dacă acuzatul este găsit nevinovat. Terțul poate solicita, de asemenea, garanții (cum ar fi o proprietate sau o mașină) pentru a se asigura că își va putea recupera pierderile în cazul în care trebuie să plătească întreaga sumă a cauțiunii.
O cauțiune în numerar, pe de altă parte, necesită ca acuzatul (sau prietenii/familia acestuia) să plătească instanței întreaga sumă a cauțiunii în numerar. Acești bani sunt reținuți de instanță până la soluționarea cazului. Dacă acuzatul se prezintă la toate termenele de judecată, banii vor fi returnați (minus orice taxe sau amenzi). În cazul în care nu se prezintă, banii sunt pierduți în favoarea instanței.
Unul dintre principalele avantaje ale unei cauțiuni este că permite inculpatului să fie eliberat din închisoare chiar dacă nu dispune de întreaga sumă a cauțiunii în numerar. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru persoanele care nu pot împrumuta sau nu pot face rost de fondurile necesare. În plus, dacă acuzatul nu are multe garanții, o cauțiune de garanție poate fi o opțiune mai bună decât o cauțiune în numerar.
Cu toate acestea, există, de asemenea, unele dezavantaje ale cauțiunilor de garanție. După cum s-a menționat anterior, comisioanele percepute de către terți pot fi destul de mari (de obicei, în jur de 10% din valoarea cauțiunii). În plus, în cazul în care acuzatul nu se prezintă la termenele de judecată, terțul poate veni după el (și după garanția sa) pentru a-și recupera pierderile. Aceasta poate fi o experiență stresantă și dificilă pentru acuzat și pentru cei dragi acestuia.
În general, atât garanțiile de cauțiune, cât și cele în numerar au același scop: să se asigure că acuzatul se prezintă la întâlnirile cu instanța. Cu toate acestea, fiecare opțiune are propriile avantaje și dezavantaje. Este important să luați în considerare cu atenție acești factori atunci când decideți ce tip de cauțiune să folosiți.
Cauțiunile de garanție sunt instrumente financiare care oferă garanții clienților că un antreprenor sau un furnizor de servicii își va îndeplini obligațiile specificate într-un contract. Există trei tipuri principale de cauțiuni de garanție:
1. Cauțiuni contractuale: Acestea sunt cauțiuni de garanție care sunt utilizate în industria construcțiilor. Acestea garantează că un antreprenor va efectua lucrările descrise în contract și va plăti toți subcontractanții, furnizorii și muncitorii. Garanțiile contractuale includ garanții de licitație, garanții de bună execuție și garanții de plată.
2. Obligațiuni comerciale: Acestea sunt obligațiuni de garanție care sunt utilizate în alte industrii în afară de construcții. Ele garantează că o afacere va respecta reglementările și legile legate de industria lor, cum ar fi obligațiile de acordare a licențelor și obligațiile fiscale. Printre exemplele de obligațiuni comerciale se numără obligațiunile pentru licențe și autorizații, obligațiunile judiciare și obligațiunile de fidelitate.
3. Obligații judiciare: Acestea sunt obligațiuni de garanție care sunt utilizate în cazuri juridice. Ele garantează că o parte va respecta un ordin judecătoresc sau o hotărâre judecătorească. Exemple de obligațiuni judiciare includ obligațiuni de apel, obligațiuni de succesiune și obligațiuni de tutelă.
Pe scurt, cele trei tipuri de cauțiuni de garanție sunt obligațiunile contractuale, obligațiunile comerciale și obligațiunile judiciare. Fiecare tip de cauțiune oferă un tip diferit de garanție financiară clienților și este utilizat în diferite industrii și situații.
O cauțiune în numerar este, de asemenea, denumită cauțiune de garanție sau cauțiune. Este un acord financiar între un inculpat și o instanță de judecată care impune inculpatului să plătească o sumă de bani ca garanție pentru eliberarea sa din custodie în așteptarea procesului. În cazul în care inculpatul nu se prezintă în instanță așa cum a fost programat, instanța va păstra cauțiunea în numerar și se va emite un mandat de arestare pentru inculpat. Scopul unei cauțiuni în numerar este de a se asigura că inculpatul se prezintă la toate procedurile judiciare și nu fuge din jurisdicție.
De obicei, garanțiile de cauțiune nu vă afectează creditul. Cu toate acestea, procesul de solicitare a unei cauțiuni de garanție poate necesita o verificare a creditului, ceea ce ar putea duce la o scădere temporară a scorului dvs. de credit. Acest lucru se datorează faptului că anchetele de credit pot avea un impact asupra scorului dvs. de credit, în special dacă aveți un istoric de credit limitat sau un număr mare de anchete recente.
Dacă vi se aprobă o cauțiune de garanție, aceasta nu va avea un impact direct asupra scorului dvs. de credit. Cu toate acestea, dacă nu reușiți să vă îndepliniți obligațiile legate de cauțiune, cum ar fi efectuarea plăților sau îndeplinirea obligațiilor contractuale, aceasta ar putea duce la o reclamație împotriva cauțiunii. Acest lucru ar putea să vă afecteze creditul dacă nu rezolvați cererea în timp util.
În general, impactul unei cauțiuni de garanție asupra scorului dvs. de credit va depinde de situația dvs. financiară individuală și de modul în care vă gestionați obligațiile în cadrul cauțiunii. Este important să înțelegeți termenii cauțiunii și să vă îndepliniți obligațiile pentru a evita orice consecințe negative.
Când vine vorba de investiția în obligațiuni în numerar, este important să înțelegeți riscurile și recompensele asociate cu acest tip de investiție.
Obligațiunile în numerar sunt, în esență, împrumuturi făcute de investitori către guverne sau corporații. Investitorul cumpără o obligațiune la un anumit preț și primește plăți de dobânzi pe o perioadă de timp stabilită până la scadența obligațiunii, moment în care investitorului i se rambursează suma investită inițial.
Un avantaj al investiției în obligațiuni în numerar este acela că acestea sunt considerate, în general, investiții cu risc mai scăzut în comparație cu alte tipuri de investiții, cum ar fi acțiunile sau fondurile mutuale. Acest lucru se datorează faptului că plățile dobânzilor sunt fixe, iar returnarea investiției principale este garantată, presupunând că emitentul nu intră în incapacitate de plată a obligațiunii.
Cu toate acestea, este posibil ca obligațiunile în numerar să nu fie cea mai bună opțiune pentru toți investitorii. Obligațiunile în numerar oferă, de obicei, randamente mai mici decât alte tipuri de investiții, iar plățile dobânzilor pot să nu țină pasul cu inflația. În plus, valoarea unei obligațiuni în numerar poate scădea dacă ratele dobânzilor cresc, deoarece investitorii pot găsi randamente mai mari în altă parte.
În cele din urmă, decizia de a investi în obligațiuni cash va depinde de obiectivele financiare, de toleranța la risc și de strategia generală de investiții a unei persoane. Este important să se analizeze cu atenție riscurile și recompensele potențiale asociate cu acest tip de investiții și să se consulte cu un consilier financiar, dacă este necesar.