Cheltuielile generale de producție alocate sunt o componentă crucială în calcularea costului total de producție a unui produs. Aceasta include toate cheltuielile indirecte suportate în timpul producției, cum ar fi chiria, utilitățile, întreținerea și deprecierea. Companiile folosesc această cifră pentru a determina costul produselor lor și, în cele din urmă, profitabilitatea lor. Prin urmare, este vital să aveți o alocare exactă a cheltuielilor generale de producție. Iată un ghid pentru calcularea cheltuielilor generale de producție alocate.
Pasul 1: Determinați costul total al cheltuielilor generale de fabricație
Primul pas în calcularea cheltuielilor generale de fabricație alocate este de a determina costul total al cheltuielilor generale de fabricație. Acesta include toate cheltuielile suportate în timpul procesului de producție. De exemplu, chiria, utilitățile, întreținerea și deprecierea. Aceste cheltuieli sunt costuri indirecte care nu pot fi ușor atribuite unui anumit produs, așa că trebuie să fie repartizate între toate produsele.
Pasul 2: Determinarea unei baze de alocare
După ce se determină costul total al cheltuielilor generale de producție, următorul pas este identificarea unei baze de alocare. Acesta este un factor care poate fi utilizat pentru a aloca costurile generale de fabricație la produse specifice. Bazele comune de alocare includ orele de muncă directă, orele de mașină și costul direct al materialelor.
Pasul 3: Calcularea ratei de alocare
Odată ce baza de alocare este identificată, următorul pas este calcularea ratei de alocare. Aceasta este rata la care costurile generale de producție sunt alocate produselor specifice. Pentru a calcula rata de alocare, se împarte costul total al cheltuielilor generale de producție la baza de alocare aleasă. De exemplu, în cazul în care costul total al cheltuielilor generale de producție este de 500 000 USD, iar baza de alocare este reprezentată de 10 000 de ore de muncă directă, rata de alocare este de 50 USD pe oră de muncă directă.
Pasul 4: Alocarea cheltuielilor generale de producție
Ultimul pas constă în alocarea cheltuielilor generale de producție pentru produse specifice. Pentru a face acest lucru, se înmulțește rata de alocare cu cantitatea reală a bazei de alocare utilizată în producția fiecărui produs. De exemplu, dacă un produs necesită 100 de ore de muncă directă, costul alocat al cheltuielilor generale de producție ar fi de 5 000 USD (50 USD pe oră de muncă directă x 100 de ore de muncă directă).
În concluzie, alocarea cheltuielilor generale de producție este o componentă vitală în determinarea costului total de producție a unui produs. Urmând acești patru pași, companiile pot asigura o alocare precisă a cheltuielilor generale de producție și pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri și profitabilitate.
Alocarea cheltuielilor generale de fabricație la o anumită lucrare este o parte importantă a calculării costului real al unui produs sau serviciu. Pentru a calcula cheltuielile generale de fabricație alocate, trebuie să urmați anumiți pași:
1. Determinați costul total al cheltuielilor generale de fabricație suportate în timpul unei anumite perioade. Aceasta poate include elemente precum chiria, utilitățile, salariile și amortizarea.
2. Determinați driverul de cost care va fi utilizat pentru a aloca costurile generale de fabricație la anumite locuri de muncă. Adesea, factorul de cost utilizat este reprezentat de orele de muncă directă, orele de mașină sau costurile materialelor.
3. Calculați rata pe unitate a factorului de cost. Acest lucru se face prin împărțirea costului total al cheltuielilor generale de producție la numărul total de unități pentru factorul de cost. De exemplu, în cazul în care costul total al cheltuielilor generale de producție este de 10 000 USD, iar numărul total de ore de muncă directă este de 5 000, tariful pe oră de muncă directă este de 2 USD.
4. Determinați valoarea factorului de cost care este asociat cu o anumită lucrare. Acest lucru se poate face prin înmulțirea numărului de unități ale factorului de cost cu rata pe unitate.
5. Adăugați costurile generale de producție alocate la costul direct al materialelor și costul direct al forței de muncă pentru a determina costul total al lucrării.
Urmând acești pași, veți putea să calculați cu exactitate costul unei anumite lucrări și să determinați rentabilitatea afacerii dumneavoastră.
Costurile generale alocate se referă la cheltuielile indirecte care sunt suportate de o afacere pentru a funcționa, dar care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs sau serviciu. Aceste costuri sunt de obicei variabile și includ elemente precum chiria, utilitățile, asigurările și taxele de întreținere. Pentru a determina cu exactitate costul de producție a unui produs sau serviciu, întreprinderile trebuie să aloce aceste costuri generale pentru fiecare produs sau serviciu pe care îl oferă.
O metodă obișnuită de alocare a costurilor generale este utilizarea unei rate de cheltuieli generale prestabilite. Această rată se calculează luând totalul costurilor generale estimate pentru o perioadă (cum ar fi o lună sau un an) și împărțindu-l la un nivel de activitate estimat (cum ar fi numărul total de ore de muncă). Această rată se aplică apoi fiecărui produs sau serviciu în parte, pe baza utilizării estimate a resurselor de cheltuieli generale.
Alocarea corectă a cheltuielilor generale este importantă pentru întreprinderi pentru a se asigura că își stabilesc corect prețul produselor sau serviciilor și că obțin profit. De asemenea, ajută întreprinderile să identifice domeniile în care ar putea suporta costuri generale excesive și să facă ajustări pentru a reduce aceste cheltuieli.
Alocarea costurilor de regie este un aspect important al înființării unei noi întreprinderi, deoarece ajută la determinarea costului real al produselor și serviciilor. Există mai multe metode de alocare a costurilor generale, iar cea mai bună metodă depinde de natura și complexitatea afacerii.
O metodă obișnuită de alocare a costurilor generale este metoda tradițională, în care costurile generale sunt alocate pe baza unei rate prestabilite care se calculează prin împărțirea costurilor generale totale la un factor de cost ales, cum ar fi forța de muncă directă sau orele de mașină. Această metodă este simplă și ușor de calculat, dar este posibil să nu reflecte cu exactitate utilizarea reală a resurselor, în special dacă există variații semnificative în ceea ce privește valoarea costurilor generale suportate.
O altă metodă de alocare a costurilor indirecte este metoda de calculație a costurilor pe activități (ABC), care presupune identificarea activităților care consumă resurse și alocarea costurilor pentru aceste activități pe baza utilizării lor. Această metodă oferă o alocare mai precisă a costurilor indirecte, deoarece ia în considerare activitățile specifice care generează costurile, dar poate fi mai complexă și necesită mai mult timp pentru implementare.
O a treia metodă de alocare a costurilor generale este metoda alocării directe, în care costurile generale sunt alocate direct produselor sau serviciilor care le-au generat. Această metodă este utilă în întreprinderile în care costurile generale sunt relativ scăzute și pot fi ușor atribuite unor produse sau servicii specifice, dar este posibil să nu fie fezabilă în întreprinderile în care costurile generale sunt ridicate și dificil de atribuit unor produse sau servicii specifice.
În cele din urmă, cea mai bună metodă de alocare a cheltuielilor generale depinde de nevoile și caracteristicile specifice ale întreprinderii. Este important să se analizeze cu atenție opțiunile și să se aleagă o metodă care să reflecte cu exactitate costul real al produselor și serviciilor, fiind în același timp practică și fezabilă pentru implementare.