În calitate de proprietar de afacere, vi se cere să păstrați diverse situații financiare pentru a ține evidența sănătății financiare a companiei dumneavoastră. Una dintre aceste situații este situația financiară pe bază de impozit. În acest articol, vom discuta ce sunt situațiile financiare pe bază de impozit și cum diferă ele de alte situații financiare.
Situațiile financiare pe bază de impozit sunt situații financiare care sunt întocmite pe baza legilor și reglementărilor fiscale ale țării în care își desfășoară activitatea întreprinderea. Aceste situații sunt utilizate în scopuri fiscale și sunt depuse la guvern împreună cu declarațiile fiscale.
Situațiile financiare pe bază de impozit diferă de alte situații financiare, cum ar fi situațiile financiare GAAP (Generally Accepted Accounting Principles - principii contabile general acceptate), prin faptul că acestea respectă mai degrabă legile și reglementările fiscale decât principiile contabile. Acest lucru înseamnă că situațiile financiare nu vor reflecta neapărat adevărata situație financiară a companiei, deoarece este posibil ca acestea să nu includă anumite cheltuieli care nu sunt deductibile în scopuri fiscale.
Situațiile financiare pe bază fiscală sunt importante din mai multe motive. În primul rând, legea impune ca acestea să fie depuse împreună cu declarațiile fiscale. Nedepunerea lor poate duce la penalități și amenzi.
În al doilea rând, situațiile financiare pe bază fiscală sunt utilizate pentru a calcula obligațiile fiscale ale companiei. Prin întocmirea corectă a acestor declarații, compania se poate asigura că plătește suma corectă a impozitelor și că evită orice potențiale probleme cu autoritățile fiscale.
În cele din urmă, situațiile financiare pe bază fiscală sunt utile și în scopuri interne. Compania le poate utiliza pentru a-și urmări obligațiile fiscale și pentru a planifica plățile fiscale viitoare.
Situațiile financiare pe bază de impozit sunt, de obicei, întocmite de un expert contabil autorizat (CPA) sau de un profesionist în domeniul fiscal. Procesul implică colectarea datelor financiare necesare, cum ar fi veniturile și cheltuielile, și organizarea acestora într-un mod care să respecte legile și reglementările fiscale.
Contabilul publicist sau profesionistul fiscal va face, de asemenea, toate ajustările necesare la situațiile financiare pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu legile fiscale. Acest lucru poate include ajustarea diferențelor dintre principiile fiscale și cele contabile, cum ar fi metodele de amortizare.
În concluzie, situațiile financiare pe bază fiscală reprezintă o parte importantă a cerințelor de raportare financiară ale unei companii. Prin înțelegerea a ceea ce sunt și a modului în care acestea diferă de alte situații financiare, proprietarii de afaceri se pot asigura că sunt în conformitate cu legile și reglementările fiscale și pot evita orice potențiale probleme cu autoritățile fiscale.
GAAP (Generally Accepted Accounting Principles - Principii contabile general acceptate) și tax-basis sunt două metode diferite utilizate pentru raportarea financiară. GAAP este un set de principii, standarde și proceduri contabile utilizate de companii pentru a-și pregăti și prezenta situațiile financiare. GAAP se utilizează pentru raportarea financiară către părțile interesate externe, cum ar fi investitorii, creditorii și autoritățile de reglementare.
Pe de altă parte, contabilitatea pe bază fiscală este o metodă utilizată pentru a calcula venitul impozabil în scopuri fiscale. Metoda contabilității pe bază de impozit este utilizată pentru a determina valoarea venitului impozabil pe care o societate trebuie să îl raporteze în declarația de impozit.
Principala diferență între GAAP și contabilitatea pe bază de impozit este momentul în care sunt recunoscute veniturile și cheltuielile. Conform GAAP, veniturile și cheltuielile sunt recunoscute în momentul în care sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se încasează sau se plătește în numerar. În schimb, contabilitatea pe bază de impozit recunoaște veniturile și cheltuielile în momentul în care se încasează sau se plătește în numerar.
În plus, GAAP impune companiilor să utilizeze contabilitatea de angajamente, ceea ce înseamnă că veniturile și cheltuielile sunt înregistrate atunci când sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se primește sau se plătește numerar. În schimb, contabilitatea pe bază de impozite permite companiilor să utilizeze contabilitatea pe bază de numerar, ceea ce înseamnă că veniturile și cheltuielile sunt înregistrate atunci când se încasează sau se plătește în numerar.
În general, principala diferență între GAAP și contabilitatea pe bază de impozit este momentul în care sunt recunoscute veniturile și cheltuielile, precum și principiile contabile utilizate pentru raportarea financiară față de raportarea fiscală.
Cele patru situații financiare de bază sunt:
1. Bilanțul: Un bilanț este o declarație a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Acesta arată ceea ce deține o companie (active), ceea ce datorează (datorii) și care este valoarea capitalului propriu.
2. Contul de profit și pierdere: O declarație de venituri, cunoscută și sub numele de declarație de profit și pierderi, arată veniturile și cheltuielile unei companii pe o anumită perioadă de timp. Acesta ajută la determinarea profitabilității unei companii prin scăderea cheltuielilor totale din veniturile totale.
3. Situația fluxurilor de numerar: O situație a fluxurilor de numerar arată intrările și ieșirile de numerar ale unei companii pe parcursul unei anumite perioade de timp. Aceasta ajută la determinarea lichidității unei companii, arătând câți bani are la îndemână pentru a-și plăti facturile și pentru a investi în afacerea sa.
4. Situația capitalurilor proprii: Situația capitalurilor proprii arată modificările intervenite în conturile de capitaluri proprii ale unei societăți pe o anumită perioadă de timp. Acesta include informații privind emiterea de acțiuni, răscumpărările de acțiuni, dividendele plătite și orice alte modificări ale conturilor de capitaluri proprii.