Pentru a vă calcula corect eficiența producției, este esențial să aveți o înțelegere exactă a stocului inițial de lucrări în curs de execuție (WIP). Inventarul WIP reprezintă valoarea materiilor prime, a forței de muncă și a costurilor generale care sunt imobilizate în produse neterminate la începutul unei perioade de producție. Prin determinarea cu exactitate a inventarului WIP de început, vă puteți urmări mai bine costurile de producție și puteți identifica oportunitățile de îmbunătățire a proceselor de producție. Iată un ghid pas cu pas pentru a vă calcula stocul WIP inițial.
Înainte de a vă putea calcula inventarul WIP de început, trebuie mai întâi să determinați componentele care alcătuiesc acest inventar. Aceste componente includ:
- Inventarul de materii prime: Aceasta include toate materialele care au fost achiziționate, dar care nu au fost încă utilizate în procesul de producție.
- Costurile cu forța de muncă: Aceste costuri includ salariile, sporurile și beneficiile plătite lucrătorilor din producție.
- Cheltuieli generale: Acestea includ orice costuri indirecte asociate cu procesul de producție, cum ar fi chiria, utilitățile și consumabilele.
Pentru a determina valoarea inventarului de materii prime, trebuie să înmulțițiți cantitatea fiecărei materii prime cu costul său unitar. De exemplu, dacă aveți 100 de unități de materie primă A care costă 1 dolar pe unitate, valoarea stocului de materii prime pentru materia primă A va fi de 100 de dolari.
Pentru a calcula costurile cu forța de muncă, trebuie să înmulțițiți numărul de ore lucrate de fiecare angajat cu rata salarială orară a acestuia. De asemenea, trebuie să includeți orice beneficii suplimentare, cum ar fi asigurarea de sănătate sau timpul liber plătit. De exemplu, dacă aveți trei angajați care au lucrat în total 80 de ore la un salariu orar de 15 dolari pe oră, costurile totale cu forța de muncă vor fi de 3.600 de dolari.
Pentru a determina costurile generale, trebuie să adunați toate costurile indirecte asociate cu procesul de producție. Acestea pot include chiria, utilitățile, consumabilele și orice alte costuri care nu sunt direct legate de producția unui anumit produs. De exemplu, dacă costurile indirecte pentru perioada respectivă au fost de 10 000 USD, acestea vor fi incluse în stocul inițial de producție în curs de execuție.
După ce ați determinat valoarea fiecărei componente a inventarului WIP, le puteți aduna pentru a determina inventarul WIP inițial. De exemplu, dacă stocul de materii prime este de 100 de dolari, costurile cu forța de muncă sunt de 3 600 de dolari, iar costurile de regie sunt de 10 000 de dolari, stocul WIP inițial va fi de 13 700 de dolari.
Prin calcularea cu exactitate a inventarului WIP inițial, puteți obține informații valoroase despre costurile de producție și puteți identifica zonele în care vă puteți îmbunătăți eficiența producției. Prin maximizarea eficienței producției, vă puteți crește profitabilitatea și vă puteți dezvolta afacerea.
Pentru a găsi inventarul inițial și final, trebuie să urmați acești pași:
1. Determinați metoda de evaluare a inventarului pe care o utilizați. Cele mai comune metode sunt First-In, First-Out (FIFO), Last-In, First-Out (LIFO) și Weighted Average.
2. La începutul perioadei contabile, trebuie să efectuați o numărătoare fizică a stocurilor disponibile. Acesta este inventarul inițial.
3. Pe parcursul perioadei contabile, veți achiziționa noi stocuri și veți face vânzări. Țineți evidența tuturor achizițiilor și vânzărilor de stocuri în sistemul dumneavoastră de gestionare a stocurilor.
4. La sfârșitul perioadei contabile, efectuați o altă numărătoare fizică a inventarului disponibil. Acesta este inventarul dumneavoastră final.
5. Calculați costul bunurilor vândute (COGS) pentru perioada contabilă. Aceasta se face prin însumarea costului tuturor stocurilor vândute în cursul perioadei.
6. Utilizați metoda de evaluare a inventarului pe care ați selectat-o în etapa 1 pentru a calcula valoarea inventarului inițial și final.
De exemplu, dacă folosiți metoda FIFO, costul primelor obiecte de inventar achiziționate va fi atribuit COGS, iar costul ultimelor obiecte de inventar achiziționate va fi atribuit inventarului final. Dacă utilizați metoda LIFO, costul ultimelor obiecte de inventar achiziționate va fi atribuit la costurile de producție, iar costul primelor obiecte de inventar achiziționate va fi atribuit la inventarul final.
Urmând acești pași, puteți determina cu exactitate inventarul inițial și final al afacerii dumneavoastră, ceea ce este esențial pentru calcularea costurilor de producție și pentru determinarea rentabilității afacerii dumneavoastră.
Inventarul inițial este un termen utilizat în contabilitate și se referă la valoarea inventarului la începutul unei perioade contabile. Această valoare include toate materialele, bunurile și produsele pe care o afacere le are în stoc la începutul perioadei. Cunoscând valoarea inventarului inițial, un proprietar de afacere poate calcula mai mulți indicatori și indicatori financiari importanți care îl pot ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la afacerea sa. Iată câteva exemple:
1. Costul mărfurilor vândute (COGS): COGS reprezintă costul bunurilor sau produselor pe care o afacere le vinde clienților săi. Prin scăderea valorii inventarului inițial din valoarea inventarului final, un proprietar de afacere poate calcula COGS pentru perioada respectivă. Aceste informații sunt esențiale pentru calcularea profitului brut, care reprezintă diferența dintre venituri și costurile de producție.
2. Rata de rotație a stocurilor: Acest raport măsoară rapiditatea cu care o afacere își vinde inventarul. Se calculează prin împărțirea costului bunurilor vândute la valoarea medie a stocurilor pe parcursul perioadei. Utilizând valoarea stocului inițial, proprietarul unei întreprinderi poate calcula valoarea medie a stocului pentru perioada respectivă și o poate folosi pentru a calcula rata de rotație a stocurilor.
3. Marja brută: Marja brută este procentul din venituri care rămâne după contabilizarea costului bunurilor vândute. Ea se calculează prin împărțirea profitului brut la venituri. Utilizând valoarea inventarului inițial, un proprietar de afacere poate calcula profitul brut pentru perioada respectivă și îl poate utiliza pentru a calcula marja brută.
În general, stocul inițial este un indicator financiar important care îi poate ajuta pe proprietarii de afaceri să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la afacerea lor. Utilizând această valoare pentru a calcula alți indici și indicatori financiari, aceștia pot obține informații despre performanța afacerii lor și pot identifica domeniile de îmbunătățire.