Insubordonarea este un termen care este adesea folosit la locul de muncă, dar ce înseamnă cu adevărat? În general, insubordonarea este un tip de comportament care se caracterizează prin refuzul de a se conforma unei solicitări rezonabile din partea unui supraveghetor sau manager. Acest lucru poate lua multe forme și este important ca angajatorii să recunoască insubordonarea atunci când apare, astfel încât să o poată aborda în mod corespunzător.
O formă comună de insubordonare este refuzul categoric de a urma ordinele unui supraveghetor. Acest lucru poate apărea atunci când un angajat nu este de acord cu o decizie care a fost luată sau când pur și simplu nu are chef să facă ceea ce i s-a spus. Acest tip de comportament poate fi foarte deranjant la locul de muncă, deoarece îngreunează sarcina managerilor de a delega sarcini și de a-i ține pe toți pe drumul cel bun.
O altă formă de insubordonare este rezistența pasivă. Aceasta apare atunci când un angajat pare să se conformeze unei solicitări, dar de fapt face acest lucru într-un mod care subminează autoritatea supervizorului sau obiectivele generale ale organizației. De exemplu, un angajat poate finaliza o sarcină care i-a fost atribuită, dar o face într-un mod deliberat lent sau neglijent. Acest lucru poate fi frustrant pentru manageri, deoarece face dificilă tragerea la răspundere a angajaților pentru munca lor.
Insubordonarea poate lua, de asemenea, forma unei sfidări deschise. Aceasta apare atunci când un angajat sfidează în mod activ autoritatea supervizorului său, fie prin cuvinte, fie prin acțiuni. De exemplu, un angajat poate refuza să participe la o ședință obligatorie sau se poate exprima împotriva unei decizii care a fost luată. Acest tip de comportament poate fi foarte deranjant la locul de muncă și poate crea o atmosferă toxică greu de depășit.
În cele din urmă, insubordonarea poate lua forma nesimțirii. Aceasta apare atunci când un angajat este de acord să facă ceva, dar nu o face cu intenție sau efort autentic. De exemplu, un angajat ar putea fi de acord să îndeplinească o sarcină, dar apoi nu acordă timpul sau atenția necesară pentru a o finaliza în mod corespunzător. Acest lucru poate fi frustrant pentru manageri, deoarece face dificil să se bazeze pe angajați pentru a duce lucrurile la bun sfârșit.
În concluzie, insubordonarea este o problemă serioasă la locul de muncă, care poate avea o varietate de consecințe negative. Este important ca angajatorii să recunoască diferitele forme pe care le poate lua insubordonarea și să ia măsuri pentru a o aborda atunci când apare. Procedând astfel, ei pot contribui la crearea unui mediu de lucru mai productiv și mai pozitiv pentru toți cei implicați.
Insubordonarea este o infracțiune gravă la locul de muncă care se referă la refuzul unui angajat de a se supune ordinelor sau de a respecta regulile sau politicile stabilite. Iată trei exemple de insubordonare:
1. Nesupunerea față de un ordin direct: Un angajat care refuză să îndeplinească o sarcină pe care a fost instruit în mod explicit să o facă de către superiorul său comite insubordonare. De exemplu, dacă un manager îi spune unui angajat să pregătească un raport până la un anumit termen limită, iar angajatul ignoră directiva și nu respectă termenul limită, se face vinovat de insubordonare.
2. Refuzul de a respecta politicile companiei: Angajatorii au politici pentru a asigura buna desfășurare a activității și pentru a menține un mediu de lucru sigur. Dacă un angajat alege să nu țină cont de aceste politici, acesta comite insubordonare. De exemplu, dacă un angajat nu ține cont de o politică a companiei care îi cere să poarte echipament de protecție în timp ce operează utilaje, acesta refuză să respecte politicile de siguranță ale companiei.
3. Afișarea unei atitudini lipsite de respect: Se așteaptă ca angajații să mențină un anumit nivel de respect față de superiorii și colegii lor. Dacă un angajat afișează o atitudine lipsită de respect față de șeful sau colegii săi, acest lucru este considerat insubordonare. Aceasta se poate manifesta în diverse moduri, cum ar fi replicarea, folosirea unui limbaj abuziv sau sfidarea deschisă a autorității.
Insubordonarea este o problemă serioasă la locul de muncă, care se referă la refuzul unui angajat de a se supune unui ordin rezonabil și legal dat de un supraveghetor sau manager. Iată câteva semne care arată că cineva poate fi insubordonat:
1. Refuzul de a urma instrucțiunile: Un angajat care refuză în mod constant să urmeze instrucțiunile date de supervizorul sau managerul său poate da dovadă de insubordonare.
2. Comportament lipsit de respect: Dacă un angajat se adresează supervizorului sau managerului său într-un mod lipsit de respect, acesta poate fi un semn de insubordonare.
3. Ignorarea politicilor și procedurilor: Dacă un angajat ignoră în mod constant politicile și procedurile stabilite de companie, acesta poate fi un semn de insubordonare.
4. Sfidarea deschisă: Dacă un angajat sfidează în mod deschis un ordin dat de supervizorul sau managerul său, acesta este un semn clar de insubordonare.
5. Refuzul de a lucra cu ceilalți: Dacă un angajat refuză să lucreze cu alți membri ai echipei sau subminează autoritatea supervizorului sau a managerului său, acesta poate fi un semn de insubordonare.
Este important de reținut că, pentru ca un comportament să fie considerat insubordonare, ordinul dat de către supervizor sau manager trebuie să fie legal și rezonabil. Dacă un ordin este ilegal, lipsit de etică sau nesigur, nu se așteaptă ca un angajat să se conformeze acestuia.
Insubordonarea se referă la refuzul unui angajat de a se conforma unei direcții sau unui ordin rezonabil și legal din partea unui supraveghetor sau manager. Următoarele acțiuni ar putea fi considerate insubordonare la locul de muncă:
1. Refuzul de a urma instrucțiunile: Un angajat care refuză în mod constant să urmeze instrucțiunile primite de la superiorul său ar putea fi considerat insubordonat.
2. Comportament lipsit de respect: Utilizarea unui limbaj nepoliticos, condescendent sau lipsit de respect față de un supervizor sau manager poate fi considerată insubordonare.
3. Refuzul de a îndeplini sarcinile atribuite: Dacă un angajat refuză să îndeplinească o sarcină care i-a fost atribuită de către managerul său, acest lucru poate fi considerat insubordonare.
4. Refuzul de a respecta politicile și procedurile de la locul de muncă: Un angajat care ignoră în mod constant politicile și procedurile companiei ar putea fi considerat insubordonat.
5. Refuzul de a lucra cu colegii: Un angajat care refuză să lucreze cu colegii sau să primească indicații de la alte persoane din echipă poate fi considerat insubordonat.
Este important de reținut că nu toate dezacordurile sau conflictele cu un supervizor sau manager constituie insubordonare. Cu toate acestea, în cazul în care comportamentul unui angajat este în mod constant perturbator sau dacă acesta refuză să se conformeze unor direcții sau ordine rezonabile, poate fi considerat insubordonare și ar putea duce la măsuri disciplinare.