Întreprinderile au nevoie de capital pentru a-și finanța operațiunile, pentru a-și extinde activitatea sau pentru a investi în proiecte noi. Cu toate acestea, obținerea combinației potrivite de finanțare prin datorii și capitaluri proprii poate fi o sarcină complexă și dificilă. Structura de capital țintă a unei companii reprezintă combinația dorită de finanțare prin datorii și capitaluri proprii care maximizează valoarea firmei, minimizând în același timp costul capitalului. În acest articol, vom discuta factorii pe care întreprinderile ar trebui să îi ia în considerare atunci când își stabilesc structura de capital țintă.
Riscul de afaceri se referă la gradul de incertitudine asociat cu veniturile și fluxurile de numerar viitoare ale unei companii. Companiile cu un risc de afaceri ridicat ar trebui să evite finanțarea excesivă prin îndatorare, deoarece aceasta crește riscul de neplată. Pe de altă parte, societățile cu fluxuri de numerar stabile și un risc de afaceri scăzut pot beneficia de un nivel mai ridicat de finanțare prin îndatorare. Valoarea datoriei pe care o companie o poate contracta în condiții de siguranță fără a crește riscul de neplată depinde de mai mulți factori, cum ar fi sectorul de activitate, dimensiunea și perspectivele de creștere ale companiei.
Flexibilitatea financiară se referă la capacitatea unei companii de a reacționa la evenimente neașteptate, cum ar fi recesiunea economică sau schimbările în condițiile de piață. Companiile cu o flexibilitate financiară ridicată pot profita de oportunitățile de creștere sau pot face față unor evenimente neașteptate, dispunând de rezerve de numerar sau de acces la lichidități. Structura de capital țintă a unei companii ar trebui să ia în considerare nevoile sale de flexibilitate financiară și să se asigure că aceasta dispune de suficiente rezerve de numerar sau de acces la linii de credit pentru a răspunde la evenimente neprevăzute.
Costul capitalului este rata de rentabilitate pe care o societate trebuie să o obțină din investițiile sale pentru a-și satisface acționarii și creditorii. Costul capitalului depinde de valoarea finanțării prin datorii și capitaluri proprii pe care o utilizează o societate, de costul finanțării prin datorii și capitaluri proprii, precum și de profilul general de risc al societății. Structura de capital țintă ar trebui să urmărească minimizarea costului capitalului prin găsirea combinației optime de finanțare prin datorii și capitaluri proprii.
Finanțarea prin îndatorare oferă un scut fiscal care reduce venitul impozabil al unei companii și îi crește profiturile după impozitare. Plățile de dobânzi la datorie sunt deductibile fiscal, în timp ce dividendele plătite acționarilor nu sunt deductibile. Prin urmare, companiile cu rate de impozitare ridicate pot beneficia de mai multe finanțări prin îndatorare, în timp ce companiile cu rate de impozitare scăzute pot prefera finanțarea prin capitaluri proprii.
În concluzie, stabilirea unei structuri de capital țintă este o decizie esențială pentru orice întreprindere. O structură de capital țintă bine concepută poate crește valoarea unei companii, poate minimiza costul de capital al acesteia și poate oferi flexibilitate financiară. Companiile ar trebui să ia în considerare riscul de afaceri, flexibilitatea financiară, costul capitalului și considerentele fiscale atunci când își stabilesc structura de capital țintă. Procedând astfel, acestea își pot optimiza mixul de finanțare și își pot atinge obiectivele strategice.