În economie, stabilirea prețurilor marginale se referă la practica de stabilire a prețului unui produs sau serviciu la costul său marginal, care reprezintă costul de producție a unei unități suplimentare. Această strategie de stabilire a prețurilor este utilizată de întreprinderi pentru a-și maximiza profiturile, asigurându-se că prețul unui produs sau serviciu este egal cu costul de producție al acestuia. Prețurile marginale pot fi întâlnite într-o varietate de industrii, inclusiv în industria prelucrătoare, transporturi și telecomunicații, printre altele. În acest articol, vom explora câteva exemple de prețuri marginale și modul în care acestea sunt utilizate în diferite industrii.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de stabilire a prețurilor marginale este cel din industria aeronautică. Companiile aeriene utilizează o strategie dinamică de stabilire a prețurilor în care costul unui loc în avion este stabilit în funcție de cererea pentru acel loc. Acest lucru înseamnă că prețul unui loc se poate schimba rapid în funcție de câte locuri au fost deja vândute, câte mai sunt disponibile și cât de aproape este zborul de plecare. Prin stabilirea prețului unui loc la costul marginal de furnizare a acestuia, companiile aeriene își pot maximiza profiturile, asigurându-se în același timp că ocupă cât mai multe locuri posibil.
Un alt exemplu de stabilire a prețurilor marginale poate fi văzut în industria telecomunicațiilor. Multe planuri de telefonie mobilă oferă convorbiri și mesaje nelimitate, dar taxează clienții în funcție de cantitatea de date pe care o utilizează. Acest lucru înseamnă că prețul de utilizare a datelor este stabilit la costul marginal al furnizării acestora, care este mult mai mic decât costul furnizării de convorbiri și mesaje nelimitate. Prin stabilirea prețului datelor la costul marginal al acestora, companiile de telecomunicații pot încuraja clienții să utilizeze mai multe date, obținând în același timp un profit.
În industria prelucrătoare, prețul marginal poate fi utilizat pentru a stabili prețul materiilor prime. De exemplu, un producător de oțel poate stabili prețul oțelului la costul său marginal, care reprezintă costul de producție a unei tone suplimentare de oțel. În acest fel, se asigură că prețul oțelului este competitiv față de alți producători de oțel, permițând în același timp companiei să obțină un profit.
În cele din urmă, prețurile marginale pot fi observate și în industria transporturilor. De exemplu, companiile de taxi își pot stabili prețurile în funcție de distanța parcursă și de timpul necesar pentru a finaliza călătoria. Prin stabilirea prețului la costul marginal de furnizare a serviciului, companiile de taxi se pot asigura că realizează un profit, menținând în același timp prețurile competitive față de alte opțiuni de transport.
În concluzie, stabilirea prețurilor marginale este o strategie de stabilire a prețurilor utilizată de întreprinderi pentru a-și maximiza profiturile, oferind în același timp prețuri competitive clienților. Ea poate fi observată într-o varietate de industrii, inclusiv în companiile aeriene, telecomunicații, producție și transport. Prin stabilirea prețului unui produs sau serviciu la costul marginal al acestuia, întreprinderile se pot asigura că realizează un profit, oferind în același timp un preț corect clienților.
În afaceri, termenul marginal se referă la unitatea suplimentară de produs sau serviciu pe care o produce sau vinde o companie. Un exemplu de marginal în afaceri ar fi o companie care produce și vinde carcase pentru smartphone-uri. Să presupunem că firma produce și vinde 100 de carcase pentru smartphone-uri la prețul de 10 dolari fiecare, iar venitul total generat este de 1.000 de dolari. Venitul marginal ar fi venitul generat de vânzarea unei carcase suplimentare.
Dacă societatea decide să producă și să vândă încă o carcasă de smartphone, ar câștiga încă 10 $, ceea ce face ca venitul marginal să fie de 10 $. Cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare și costul marginal al producerii și vânzării acelei carcase suplimentare. Dacă costul marginal al producerii și vânzării unei carcase suplimentare este de 8 $, atunci profitul marginal al companiei ar fi de 2 $.
Prin urmare, pe scurt, în afaceri, marginal se referă la unitatea suplimentară a unui produs sau serviciu produs sau vândut și este important să se ia în considerare atât venitul marginal, cât și costul marginal atunci când se iau decizii de afaceri.
Stabilirea prețurilor marginale este o strategie de stabilire a prețurilor în care prețul unui produs sau serviciu este stabilit pe baza costului marginal al producerii sau livrării unei unități suplimentare. Cu alte cuvinte, prețul este determinat de costul incremental al producerii unei unități în plus.
De exemplu, dacă o companie produce 100 de unități ale unui produs la un cost de 5 dolari pe unitate, costul total va fi de 500 de dolari. Dacă societatea decide să producă 101 unități, costul marginal al producerii unei unități suplimentare poate fi de numai 2 USD. Prin urmare, prin utilizarea prețurilor marginale, societatea poate stabili prețul pentru cea de-a 101-a unitate la 7 USD, care reprezintă suma costului inițial de 5 USD plus costul marginal de 2 USD.
Prețurile marginale sunt adesea utilizate în industriile în care costul producerii sau livrării de unități suplimentare este scăzut, cum ar fi în cazul produselor sau serviciilor digitale. Aceasta permite companiilor să maximizeze profiturile prin stabilirea unor prețuri care se bazează pe costul real de producție, mai degrabă decât pe o marjă fixă.
Cu toate acestea, este important ca întreprinderile să ia în considerare și alți factori atunci când stabilesc prețurile, cum ar fi concurența, cererea și comportamentul consumatorilor. Prețurile marginale ar trebui să fie utilizate ca un instrument care să contribuie la fundamentarea deciziilor de stabilire a prețurilor, dar nu ca unic factor determinant.
Analiza marginală este un instrument de luare a deciziilor care analizează costul și beneficiul incremental al unei decizii. În categoria tehnologiei de afaceri și asistență pentru clienți, iată câteva exemple de utilizare a analizei marginale:
1. Decizii de stabilire a prețurilor: Analiza marginală poate ajuta întreprinderile să determine prețul optim pentru produsele sau serviciile lor. Analizând costul și venitul fiecărei unități suplimentare vândute, întreprinderile pot decide dacă să crească sau să scadă prețurile.
2. Gestionarea stocurilor: Analiza marginală poate ajuta, de asemenea, întreprinderile să își gestioneze nivelul stocurilor. Analizând costul deținerii de stocuri suplimentare față de costul epuizării stocurilor, întreprinderile pot decide care este nivelul optim de stocuri pe care trebuie să-l mențină.
3. Asistență pentru clienți: Analiza marginală poate fi utilizată pentru a determina nivelul optim de asistență pentru clienți care trebuie oferit. Analizând costul furnizării de asistență suplimentară față de beneficiul de a păstra un client, întreprinderile pot decide asupra nivelului de asistență care trebuie oferit.
4. Dezvoltarea produselor: Analiza marginală poate ajuta, de asemenea, întreprinderile să decidă cu privire la caracteristicile optime care trebuie incluse într-un produs. Analizând costul și beneficiul fiecărei caracteristici suplimentare, întreprinderile pot determina ce caracteristici merită investiția.
În general, analiza marginală este un instrument util pentru ca întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză prin cântărirea costurilor și beneficiilor incrementale ale fiecărei decizii.