Când vine vorba de urmărirea cheltuielilor de afaceri, este esențial să țineți o evidență detaliată a tuturor costurilor, inclusiv a celor asociate cu echipamentele. Costurile cu echipamentele pot reprezenta o investiție semnificativă pentru întreprinderi, iar înțelegerea modului de contabilizare corectă a acestora este esențială pentru menținerea unor evidențe financiare precise. O întrebare frecventă care apare este dacă costurile cu echipamentele ar trebui să fie incluse în contul de profit și pierdere.
Răspunsul la această întrebare este oarecum complex, deoarece depinde de tipul de echipament și de modul în care acesta este utilizat de către întreprindere. În general, costurile cu echipamentele pot fi incluse în contul de profit și pierdere în două moduri diferite: ca o cheltuială de capital sau ca o cheltuială de exploatare. Clasificarea costului echipamentului va depinde de circumstanțele specifice ale afacerii.
Dacă echipamentul este considerat o cheltuială de capital, acesta nu va fi inclus în contul de profit și pierdere ca o cheltuială în anul în care a fost achiziționat. În schimb, va fi adăugat în bilanț ca activ și va fi trecut treptat pe cheltuieli pe durata de viață utilă a echipamentului. Acest proces este cunoscut sub numele de depreciere. De exemplu, dacă o întreprindere achiziționează un utilaj de 10 000 USD cu o durată de viață utilă de cinci ani, întreprinderea va înregistra o cheltuială cu amortizarea de 2 000 USD pe an în contul de profit și pierdere pentru următorii cinci ani.
Pe de altă parte, dacă echipamentul este considerat o cheltuială de exploatare, acesta va fi inclus în contul de profit și pierdere ca o cheltuială în anul în care a fost achiziționat. Cheltuielile de exploatare sunt, de obicei, cheltuieli care sunt suportate în mod regulat pentru a menține buna funcționare a afacerii. Printre exemplele de cheltuieli de exploatare se numără chiria, utilitățile și salariile. În cazul în care o întreprindere achiziționează un echipament care este considerat o cheltuială de exploatare, costul total al echipamentului va fi trecut pe cheltuieli în anul în care a fost achiziționat.
Este esențial ca întreprinderile să înțeleagă clasificarea costurilor cu echipamentele pentru a asigura o raportare financiară corectă. Clasificarea eronată a costurilor cu echipamentele poate duce la situații financiare inexacte și la potențiale implicații juridice și fiscale. Prin urmare, este esențial să vă consultați cu un profesionist financiar sau cu un contabil pentru a asigura clasificarea și raportarea corectă a costurilor cu echipamentele.
În concluzie, urmărirea cheltuielilor de afaceri, inclusiv a costurilor cu echipamentele, este esențială pentru menținerea unor evidențe financiare precise. Este esențial să se înțeleagă clasificarea costurilor cu echipamentele și dacă acestea ar trebui să fie incluse în contul de profit și pierdere ca o cheltuială de capital sau de exploatare. Clasificarea și raportarea corectă a costurilor cu echipamentele pot duce la situații financiare mai precise și la o mai bună luare a deciziilor pentru întreprindere.
Consumabilele și echipamentele sunt două elemente diferite și, prin urmare, sunt tratate diferit în situațiile financiare.
Consumabilele, cum ar fi consumabilele de birou sau materiile prime, sunt considerate de obicei elemente de inventar și sunt înregistrate în bilanț ca active circulante. Atunci când consumabilele sunt utilizate, costul lor este recunoscut ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. De exemplu, dacă o companie cumpără consumabile de birou în valoare de 1 000 de dolari în ianuarie și folosește 600 de dolari până la sfârșitul lunii februarie, restul de 400 de dolari va fi înregistrat în continuare în bilanț ca activ circulant, iar cei 600 de dolari vor fi recunoscuți ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Pe de altă parte, echipamentele, cum ar fi mașinile sau vehiculele, sunt de obicei înregistrate în bilanț ca active fixe. Costul echipamentului este repartizat pe durata sa de viață utilă prin intermediul amortizării, care este recunoscută ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. De exemplu, dacă o companie cumpără un utilaj de 10 000 de dolari care are o durată de viață utilă de 5 ani, cheltuiala anuală cu amortizarea va fi de 2 000 de dolari, care va fi înregistrată în contul de profit și pierdere în fiecare an, în următorii cinci ani.
Pe scurt, consumabilele și echipamentele sunt ambele înregistrate în bilanț, dar costul lor este recunoscut ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere în moduri diferite.
De obicei, echipamentele nu sunt incluse în contul de profit și pierdere deoarece sunt considerate un activ pe termen lung și nu o cheltuială. Contul de profit și pierdere prezintă veniturile și cheltuielile înregistrate pe parcursul unei anumite perioade, de obicei un trimestru sau un an, și este utilizat pentru a determina venitul sau pierderea netă a companiei.
Pe de altă parte, echipamentul este o cheltuială de capital care se preconizează că va aduce beneficii societății timp de mai mulți ani, iar costul său este alocat pe durata sa de viață utilă prin amortizare. Amortizarea este o cheltuială fără numerar care reflectă uzura treptată a echipamentului și reduce valoarea contabilă a acestuia în timp.
În timp ce costul echipamentelor nu este inclus direct în contul de profit și pierdere, cheltuiala cu amortizarea acestora este inclusă ca un post în cadrul cheltuielilor de exploatare. Această cheltuială reduce venitul impozabil al societății și este reflectată în bilanț ca un cont de contra-activ.
Pe scurt, echipamentele nu sunt incluse în contul de profit și pierdere deoarece sunt active pe termen lung care oferă beneficii pe parcursul mai multor ani, iar costul lor este alocat pe durata de viață utilă prin amortizare.
Echipamentele sunt considerate, în general, ca fiind un activ de capital și, prin urmare, nu sunt clasificate nici ca o cheltuială, nici ca un venit. Activele de capital sunt elemente care se preconizează că vor fi utilizate într-o afacere pentru mai mult de un an și care nu sunt destinate revânzării.
Atunci când o întreprindere achiziționează echipamente, acestea sunt înregistrate ca active în bilanț, iar costul lor este de obicei amortizat pe durata de viață utilă. Acest lucru înseamnă că costul echipamentului este alocat ca o cheltuială pe o perioadă de timp, în loc să fie înregistrat ca o cheltuială unică în anul achiziției.
În timp ce echipamentul în sine nu este considerat o cheltuială sau un venit, utilizarea echipamentului poate genera cheltuieli sau venituri pentru o întreprindere. De exemplu, dacă o companie de construcții folosește un excavator pentru a săpa o fundație pentru o nouă clădire, costul excavatorului nu reprezintă o cheltuială, dar salariile plătite operatorului și combustibilul folosit pentru a alimenta excavatorul ar fi considerate cheltuieli. În mod alternativ, dacă o întreprindere închiriază echipamente altor companii, venitul din închiriere ar fi considerat venit pentru întreprindere.
În concluzie, în timp ce echipamentele nu sunt clasificate nici ca fiind cheltuieli, nici ca venituri, utilizarea lor poate genera una sau ambele, în funcție de circumstanțe.