Sistemele de inventariere perpetuă sunt o metodă de urmărire continuă a nivelului stocurilor. Acest sistem oferă informații în timp real despre nivelul stocurilor, ceea ce este esențial pentru ca întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la achiziții și producție. Metoda LIFO (Last In, First Out - ultimul intrat, primul ieșit) este una dintre cele mai frecvent utilizate în sistemele de inventariere permanentă. Iată un ghid pas cu pas pentru a vă ajuta să înțelegeți cum funcționează metoda LIFO.
Pasul 1: Înțelegeți metoda LIFO
Metoda LIFO presupune că ultimele articole cumpărate sunt primele articole vândute. Acest lucru înseamnă că costul bunurilor vândute (COGS) este calculat pe baza costului celor mai recente articole achiziționate. Această metodă este adesea utilizată în industriile în care costurile stocurilor sunt în creștere, deoarece are ca rezultat un cost al bunurilor vândute mai mare și un venit impozabil mai mic.
Pasul 2: Înregistrați tranzacțiile de inventariere
Pentru a utiliza metoda LIFO, trebuie să înregistrați toate tranzacțiile de inventariere. Aceasta include achizițiile, vânzările și retururile. Fiecare tranzacție trebuie să fie înregistrată într-un jurnal sau registru, care va fi folosit pentru a calcula costul bunurilor vândute.
Pasul 3: Calcularea costului bunurilor vândute
Pentru a calcula costul bunurilor vândute utilizând metoda LIFO, trebuie să identificați costul celor mai recente achiziții de stocuri. Acest lucru se face prin înmulțirea cantității celei mai recente achiziții cu costul unitar al acesteia. Acest cost se adaugă apoi la costul celei mai recente achiziții următoare până când se ajunge la cantitatea totală vândută. Suma acestor costuri reprezintă costul total al bunurilor vândute.
Etapa 4: Reconcilierea nivelurilor stocurilor
La sfârșitul fiecărei perioade contabile, trebuie să reconciliezi nivelurile stocurilor folosind metoda LIFO. Aceasta presupune compararea costului total al bunurilor vândute cu costul total al stocurilor disponibile. Orice discrepanță trebuie investigată și rezolvată înainte de întocmirea situațiilor financiare.
În concluzie, metoda LIFO a sistemelor de inventariere perpetuă este un instrument util pentru ca întreprinderile să își gestioneze nivelurile stocurilor și să își urmărească costurile de producție. Urmând acești patru pași, vă puteți asigura că registrele de inventariere sunt exacte și actualizate. Este important să rețineți că metoda LIFO poate să nu fie potrivită pentru toate întreprinderile și ar trebui să vă consultați cu contabilul sau consilierul financiar pentru a stabili dacă aceasta este cea mai bună opțiune pentru afacerea dumneavoastră.
Un sistem de inventar permanent este o metodă de urmărire a nivelurilor de inventar în timp real prin actualizarea constantă a înregistrărilor tranzacțiilor de inventar, cum ar fi achizițiile, vânzările și returnările. Acest sistem oferă întreprinderilor informații exacte și actualizate despre inventar, ajutând la îmbunătățirea gestionării stocurilor, la reducerea costurilor de inventariere și la creșterea eficienței.
Există mai multe etape cheie implicate în implementarea unui sistem de inventariere permanentă:
1. Configurați un sistem: Primul pas în implementarea unui sistem de inventariere permanentă este de a stabili un sistem care să funcționeze pentru afacerea dumneavoastră. Acest lucru ar putea implica selectarea unui software sau hardware adecvat, stabilirea unor proceduri pentru urmărirea tranzacțiilor de inventariere și instruirea personalului cu privire la modul de utilizare a sistemului.
2. Stabiliți un punct de pornire: Înainte de a începe să utilizați sistemul de inventariere permanentă, va trebui să stabiliți un punct de pornire pentru nivelurile de inventariere. Acest lucru ar putea implica efectuarea unei numărători fizice a inventarului pentru a determina cantitățile reale ale fiecărui articol din stoc.
3. Înregistrați toate tranzacțiile de inventariere: Într-un sistem de inventar perpetuu, este esențial să înregistrați toate tranzacțiile de inventar, inclusiv achizițiile, vânzările, retururile și ajustările. Acest lucru poate fi făcut manual sau cu ajutorul unor sisteme automatizate, cum ar fi scanerele de coduri de bare sau etichetele RFID.
4. Actualizarea înregistrărilor de inventar: Pe măsură ce sunt înregistrate tranzacțiile de inventariere, registrele de inventariere ar trebui să fie actualizate în timp real. Acest lucru ajută la asigurarea faptului că nivelurile de inventariere sunt exacte și actualizate în orice moment.
5. Monitorizați nivelurile de inventariere: Cu un sistem de inventariere permanentă în vigoare, este mai ușor să monitorizați nivelurile de inventariere și să identificați problemele potențiale, cum ar fi epuizarea stocurilor sau stocarea excesivă. Acest lucru permite întreprinderilor să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la momentul în care trebuie să comande din nou articole sau să ajusteze nivelurile de inventar.
6. Efectuați audituri regulate: Pentru a asigura acuratețea sistemului de inventariere permanentă, este important să se efectueze audituri periodice ale înregistrărilor de inventar față de numărătorile fizice ale inventarului. Acest lucru ajută la identificarea oricăror discrepanțe și la asigurarea faptului că sistemul funcționează corect.
În general, un sistem de inventar permanent poate ajuta întreprinderile să îmbunătățească gestionarea stocurilor, să reducă costurile și să crească eficiența. Urmând acești pași cheie, întreprinderile pot implementa un sistem eficient de inventariere permanentă și pot profita de avantajele urmăririi în timp real a stocurilor.
LIFO, care vine de la Last-In, First-Out (ultima intrare, prima ieșire), este o metodă de contabilitate a inventarului care presupune că ultimele articole adăugate la inventarul unei companii sunt primele vândute. Cu alte cuvinte, costul celui mai recent inventar achiziționat este comparat mai întâi cu veniturile, chiar dacă costul acestor articole a crescut de când au fost cumpărate.
Pentru a înțelege cum funcționează metoda LIFO, să luăm un exemplu. Imaginați-vă că o companie vinde widget-uri și are următoarele tranzacții de inventariere:
- 1 ianuarie: Inventar inițial de 100 de widgeturi la un cost de 10 dolari fiecare, pentru o valoare totală de 1 000 de dolari.
- 1 martie: Achiziționarea a 200 de widgeturi la un cost de 12 dolari fiecare, pentru o valoare totală de 2.400 de dolari.
- 1 mai: Achiziționarea a 150 de widgeturi la un cost de 14 dolari fiecare, pentru o valoare totală de 2 100 de dolari.
- 1 august: a vândut 300 de widget-uri.
Utilizând metoda LIFO, presupunem că cele 300 de widgeturi vândute au fost cele mai recent achiziționate, adică cele 150 cumpărate la 1 mai și 150 din cele 200 cumpărate la 1 martie. Prin urmare, costul acestor 300 de widgeturi se calculează după cum urmează:
- 150 de widgeturi la 14 dolari fiecare = 2.100 dolari
- 150 de widgeturi la 12 dolari fiecare = 1.800 dolari
- Costul total al celor 300 de widgeturi vândute = 3.900 dolari
Costul stocului rămas în stoc la 1 august se calculează după cum urmează:
- 50 de widgeturi din achiziția de la 1 martie la 12 $ fiecare = 600 $
- 100 de widgeturi din inventarul inițial de la 1 ianuarie la 10 $ fiecare = 1.000 $
- Costul total al inventarului rămas = 1.600 $
Utilizând metoda LIFO, costul bunurilor vândute este mai mare deoarece inventarul cel mai recent achiziționat (și probabil mai scump) este comparat mai întâi cu veniturile. Acest lucru poate avea ca rezultat profituri și impozite raportate mai mici în perioadele de creștere a prețurilor. Cu toate acestea, metoda LIFO poate fi, de asemenea, avantajoasă în perioadele de inflație, deoarece poate contribui la reducerea valorii venitului impozabil raportat de o companie.