Raportarea financiară este o componentă esențială a operațiunilor oricărei organizații. Ea permite părților interesate să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea financiară și perspectivele viitoare ale organizației. Un aspect important al raportării financiare este bilanțul, care oferă o imagine instantanee a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale organizației la un anumit moment dat. O întrebare care apare adesea la întocmirea unui bilanț este dacă trebuie raportat numărul de acțiuni neemise.
Din punct de vedere juridic, nu există nicio obligație de a raporta numărul de acțiuni neemise în bilanț. Cu toate acestea, din perspectiva transparenței, poate fi benefică raportarea acestei informații. Raportarea numărului de acțiuni neemise poate oferi părților interesate o idee despre potențialul de creștere și extindere viitoare al organizației.
De exemplu, dacă o societate are un număr semnificativ de acțiuni neemise, acest lucru poate indica faptul că societatea intenționează să obțină capital suplimentar prin emiterea de noi acțiuni. Acest lucru ar putea fi benefic pentru părțile interesate care intenționează să investească în companie sau care au investit deja în companie. Pe de altă parte, în cazul în care o societate are un număr mic de acțiuni neemise, acest lucru poate indica faptul că societatea are un potențial limitat de creștere în viitorul apropiat.
Un alt motiv pentru a raporta numărul de acțiuni neemise este acela de a oferi părților interesate o imagine mai completă a sănătății financiare a organizației. În cazul în care o societate are un număr mare de acțiuni neemise, acest lucru poate indica faptul că societatea este stabilă din punct de vedere financiar și are capacitatea de a emite acțiuni suplimentare dacă este necesar. Acest lucru poate fi liniștitor pentru părțile interesate care sunt îngrijorate de capacitatea societății de a face față provocărilor financiare.
În cele din urmă, raportarea numărului de acțiuni neemise poate contribui la stabilirea încrederii și credibilității față de părțile interesate. Prin furnizarea de informații suplimentare cu privire la sănătatea financiară a organizației și la perspectivele viitoare ale acesteia, părțile interesate pot fi mai predispuse să investească în societate sau să sprijine operațiunile acesteia. Acest lucru poate contribui la construirea unei reputații pozitive pentru organizație și la creșterea succesului general al acesteia.
În concluzie, deși nu există nicio obligație legală de a raporta numărul de acțiuni neemise în bilanț, acest lucru poate fi benefic din punct de vedere al transparenței. Raportarea acestor informații poate oferi părților interesate informații valoroase cu privire la potențialul de creștere și sănătatea financiară a organizației. În plus, poate contribui la stabilirea încrederii și credibilității cu părțile interesate, ceea ce poate fi esențial pentru succesul pe termen lung al organizației.
Acțiunile neemise pot figura sau nu în bilanț, în funcție de metoda contabilă utilizată de companie. În general, acțiunile neemise nu sunt considerate active, deoarece nu au fost vândute sau emise către investitori.
Cu toate acestea, unele societăți pot alege să includă acțiunile neemise ca notă de subsol în bilanț pentru a oferi transparență și claritate investitorilor. Acest lucru poate fi deosebit de relevant pentru societățile care intenționează să emită acțiuni suplimentare în viitor sau care au în circulație opțiuni pe acțiuni sau warante care ar putea duce la emiterea de acțiuni suplimentare.
Indiferent dacă acțiunile neemise sunt sau nu incluse în bilanț, ele reprezintă un aspect important pentru planificarea și strategia de afaceri. Societățile trebuie să își gestioneze cu atenție capitalul social autorizat și să se asigure că au suficiente acțiuni disponibile pentru a-și satisface nevoile actuale și viitoare. În caz contrar, acest lucru ar putea duce la întârzieri sau complicații atunci când încearcă să obțină capital suplimentar sau să facă alte mișcări strategice.
Atunci când o societate emite acțiuni, aceasta vinde, în esență, dreptul de proprietate în cadrul societății. Acest lucru înseamnă că bilanțul societății este afectat în câteva moduri:
1. Creșterea capitalului propriu: Atunci când se emit acțiuni, societatea primește numerar în schimbul dreptului de proprietate asupra societății. Acești bani sunt înregistrați ca o creștere a capitalului propriu al societății, în special în contul "acțiuni ordinare".
2. Creșterea activelor: Numerarul primit din vânzarea de acțiuni este considerat un activ al societății și este înregistrat în bilanț ca o creștere a contului "numerar și echivalente de numerar".
3. Nicio modificare a pasivelor: Emisiunea de acțiuni nu afectează pasivele societății, deoarece aceasta nu își asumă nicio datorie sau obligație nouă.
În general, emisiunea de acțiuni conduce la o creștere atât a activelor, cât și a capitalurilor proprii ale societății, în timp ce pasivele rămân neschimbate. Acest lucru poate avea implicații asupra poziției financiare a societății, deoarece aceasta poate dispune de mai multe lichidități pentru a investi în oportunități de creștere, dar poate, de asemenea, să dilueze proprietatea acționarilor existenți.
Acțiunile emise sunt acțiunile unei societăți comerciale care au fost vândute sau emise către acționari și care sunt în prezent în circulație. Aceste acțiuni reprezintă proprietatea în cadrul societății și conferă acționarului anumite drepturi, cum ar fi dreptul de vot și dreptul de a primi dividende. Acțiunile emise sunt listate în bilanțul societății ca parte a capitalurilor proprii sau a capitalurilor proprii ale acționarilor.
Pe de altă parte, acțiunile neemise sunt acțiuni care au fost autorizate de către consiliul de administrație al societății, dar care nu au fost încă vândute sau emise către acționari. Acțiunile neemise nu figurează în bilanțul societății ca parte a capitalurilor proprii sau a capitalurilor proprii până când nu sunt efectiv emise.
Diferența dintre acțiunile emise și cele neemise constă în faptul că acțiunile emise au fost vândute și sunt deținute în prezent de acționari, în timp ce acțiunile neemise sunt autorizate, dar nu au fost încă vândute. Societățile pot autoriza emiterea de acțiuni suplimentare ca o modalitate de strângere de capital sau în alte scopuri strategice, cum ar fi achiziția altor societăți sau extinderea operațiunilor. Cu toate acestea, emiterea de noi acțiuni poate dilua proprietatea și puterea de vot a acționarilor existenți, astfel încât societățile trebuie să analizeze cu atenție impactul potențial al emiterii de acțiuni suplimentare.