În orice afacere, există costuri care trebuie suportate pentru a produce bunuri sau servicii. Înțelegerea tipurilor de costuri este crucială pentru proprietarii de afaceri pentru a gestiona cheltuielile și a maximiza profiturile. Două tipuri importante de costuri care trebuie înțelese sunt costurile pe etape și costurile fixe.
Costurile în trepte sunt cheltuieli care cresc în trepte pe măsură ce producția sau vânzările cresc. De exemplu, dacă o afacere produce widget-uri, este posibil să fie nevoie să angajeze lucrători suplimentari sau să achiziționeze mai multe utilaje odată ce atinge un anumit nivel de producție. Acesta ar fi considerat un cost în trepte. Costul crește doar atunci când se atinge un anumit nivel de producție sau de vânzări. Până atunci, costul rămâne constant.
Costurile fixe, pe de altă parte, sunt cheltuieli care rămân aceleași indiferent de nivelul producției sau al vânzărilor. Acestea sunt costuri care trebuie plătite indiferent dacă o afacere face sau nu profit. Printre exemple se numără chiria, utilitățile, salariile și asigurările. Costurile fixe sunt importante de luat în considerare atunci când se determină pragul de rentabilitate al unei afaceri.
Pentru a înțelege mai bine diferența dintre costurile etapizate și cele fixe, să luăm un exemplu. O companie produce tricouri și are un cost fix de 1.000 de dolari pe lună pentru chirie și utilități. În plus, au un cost pe etape de 2 dolari pe tricou pentru manoperă. Acest cost apare doar atunci când compania produce mai mult de 100 de tricouri pe lună. În cazul în care compania produce 50 de tricouri, costul total ar fi de 1 000 de dolari. Dacă produce 150 de tricouri, costul total ar fi de 1 300 de dolari (costul fix de 1 000 de dolari plus costul etapizat de 2 dolari pe tricou pentru 50 de tricouri suplimentare).
Prin înțelegerea acestor tipuri de costuri, proprietarii de afaceri pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri, niveluri de producție și cheltuieli generale. Este important să rețineți că atât costurile etapizate, cât și cele fixe pot varia în funcție de industrie și de modelul de afaceri. Prin urmare, este important ca fiecare afacere individuală să își analizeze costurile și să le ajusteze în consecință.
În contabilitate și în evidența contabilă, un cost în trepte este un tip de cheltuială care se modifică doar atunci când există o schimbare a nivelului de producție sau de activitate. De exemplu, dacă o companie produce 100 de unități ale unui produs și suportă un cost de 1.000 de dolari pentru manoperă, materiale și alte cheltuieli generale, iar apoi produce 200 de unități ale aceluiași produs, dar suportă un cost de 1.500 de dolari pentru aceleași cheltuieli, costul suplimentar de 500 de dolari este un exemplu de cost în trepte.
Un alt exemplu de cost în trepte ar putea fi costul achiziționării de noi echipamente sau instrumente pentru a crește capacitatea de producție. În cazul în care o companie trebuie să achiziționeze un utilaj nou pentru a-și dubla capacitatea de producție, costul noului utilaj ar fi un cost în trepte, deoarece apare numai atunci când are loc o modificare a nivelului de producție.
Costurile etapizate sunt diferite de costurile variabile, care cresc sau scad proporțional cu nivelul de producție sau de activitate. Costurile fixe, pe de altă parte, rămân constante indiferent de nivelul producției sau al activității. Înțelegerea costurilor etapizate este importantă pentru ca întreprinderile să își prognozeze cu exactitate cheltuielile și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la nivelurile și capacitățile de producție.
Costurile în trepte sunt cheltuieli care cresc în trepte pe măsură ce crește nivelul de producție sau de activitate. Aceste costuri nu sunt fixe și nu cresc proporțional cu nivelul de activitate. În schimb, ele sunt suportate în trepte sau etape, ceea ce înseamnă că costul rămâne constant până când se atinge un anumit nivel de activitate, moment în care costul crește la un nivel superior.
De exemplu, să presupunem că o întreprindere are o linie de producție care poate produce până la 100 de unități ale unui produs pe zi, iar costul de funcționare a liniei de producție este de 1 000 de dolari pe zi. Dacă întreprinderea produce doar 50 de unități pe zi, costul pe unitate ar fi de 20 de dolari (1000/50 de unități). Cu toate acestea, dacă afacerea crește producția la 100 de unități pe zi, costul pe unitate ar scădea la 10 USD (1000/100 de unități). Acest lucru se datorează faptului că costul rămâne constant până când nivelul de activitate ajunge la un anumit punct, moment în care crește la un nivel mai ridicat.
Costurile pe etape pot fi dificil de gestionat, deoarece pot fi dificil de prevăzut și de bugetat. Întreprinderile care se bazează pe costurile etapizate trebuie să își monitorizeze cu atenție nivelurile de producție și să își ajusteze bugetele în consecință pentru a se asigura că nu cheltuiesc prea mult sau subestimează costurile.
Un exemplu de cost variabil în trepte în contabilitate și contabilitate este costul forței de muncă într-o unitate de producție. În cazul în care fabrica funcționează sub capacitatea sa maximă, costul forței de muncă rămâne relativ constant. Cu toate acestea, în cazul în care fabrica atinge capacitatea maximă, costul forței de muncă crește semnificativ, deoarece trebuie angajați lucrători suplimentari sau trebuie plătite ore suplimentare. Acest cost este etapizat, deoarece se modifică doar ca răspuns la un anumit nivel de producție, și este variabil, deoarece se schimbă în funcție de nivelul de producție. Un alt exemplu de cost variabil în trepte ar putea fi costul materiilor prime într-un proces de producție, care poate crește doar atunci când nivelurile de producție ating un anumit prag.
În contabilitate și în evidența contabilă, costul fix și costul în trepte sunt două concepte importante. Costul fix este un cost care rămâne constant indiferent de nivelul producției sau de volumul vânzărilor, în timp ce costul în trepte este un cost care rămâne constant într-un anumit interval de producție sau de vânzări, dar care crește în trepte atunci când nivelul de activitate depășește un anumit prag.
Costul fix este un cost care nu variază în funcție de modificările nivelului de producție sau de vânzări. Printre exemplele de costuri fixe se numără chiria, asigurările și salariile personalului permanent. Costurile fixe sunt cunoscute și sub denumirea de costuri indirecte, deoarece nu pot fi ușor atribuite unui anumit produs sau serviciu.
Costul în trepte, pe de altă parte, este un cost care crește în mod progresiv pe măsură ce nivelul de activitate depășește un anumit prag. Un exemplu de cost în trepte este costul angajării de personal suplimentar pentru a face față cererii crescute. În acest caz, costul rămâne constant până când firma atinge un anumit nivel de activitate, după care trebuie angajat personal suplimentar, ceea ce duce la o creștere în trepte a costurilor.
Pe scurt, costul fix rămâne constant indiferent de nivelul de activitate, în timp ce costul în trepte crește în mod progresiv pe măsură ce nivelul de activitate depășește un anumit prag. Înțelegerea diferenței dintre aceste două tipuri de costuri este importantă pentru întocmirea corectă a bugetului și luarea deciziilor în contabilitate și contabilitate.