Raportarea creditelor este un instrument puternic pentru întreprinderile mici care doresc să se protejeze de riscurile financiare. Prin raportarea plăților la timp către agențiile de credit, întreprinderile mici își pot construi un istoric de credit solid care poate fi folosit pentru a asigura împrumuturi și pentru a atrage noi clienți. Dar cum rămâne cu raportarea neplății? Poate o întreprindere mică să raporteze agențiilor de credit conturile neplătite? Răspunsul este da, dar cu unele limitări.
În primul rând, este important să înțelegem rolul agențiilor de raportare a creditelor. Aceste companii colectează informații financiare de la creditori, creditori și alte surse pentru a crea rapoarte de credit pentru persoane fizice și juridice. Aceste rapoarte sunt folosite de bănci, proprietari și alți creditori pentru a determina solvabilitatea și a lua decizii de creditare.
Întreprinderile mici pot raporta neplata către agențiile de credit, dar numai dacă au un cont de credit cu clientul rău-platnic. De exemplu, dacă o întreprindere mică acordă un credit unui client pentru un produs sau un serviciu, iar clientul respectiv nu plătește, întreprinderea mică poate raporta agențiile de credit. Cu toate acestea, în cazul în care mica întreprindere operează numai cu numerar, nu are un cont de credit cu clientul respectiv și nu poate raporta neplata.
În plus, întreprinderile mici trebuie să respecte anumite orientări atunci când raportează neplata. Legea privind raportarea corectă a creditelor (Fair Credit Reporting Act - FCRA) reglementează raportarea creditelor și stabilește standarde de acuratețe, exhaustivitate și confidențialitate. Întreprinderile mici trebuie să se asigure că informațiile pe care le raportează sunt exacte și actualizate și trebuie să informeze clientul înainte de a raporta neplata. Nerespectarea reglementărilor FCRA poate duce la răspundere juridică pentru mica întreprindere.
Există, de asemenea, anumite limitări în ceea ce privește raportarea neplății. Agențiile de raportare a creditelor acceptă, de obicei, numai rapoartele privind conturile neplătite care au depășit 90 de zile de întârziere. Aceasta înseamnă că întreprinderile mici trebuie să aștepte cel puțin 90 de zile înainte de a raporta neplata. În plus, întreprinderile mici trebuie să ia în considerare impactul potențial al raportării neplății asupra relației lor cu clientul. Raportarea neplății poate afecta scorul de credit al clientului și îi poate îngreuna obținerea de împrumuturi sau credite în viitor. Acest lucru poate duce la relații tensionate și la pierderi de afaceri pentru întreprinderile mici.
În concluzie, întreprinderile mici pot raporta neplata către agențiile de credit, dar numai dacă au un cont de credit cu clientul rău-platnic și dacă respectă reglementările FCRA. De asemenea, întreprinderile mici trebuie să ia în considerare impactul potențial asupra relației cu clientul înainte de a raporta neplata. Raportarea creditelor poate fi un instrument puternic pentru întreprinderile mici, dar trebuie utilizat cu atenție și în mod responsabil pentru a evita răspunderea juridică și pentru a menține relații pozitive cu clienții.
Dacă aveți un debitor care nu a efectuat plata pentru un cont de credit, puteți raporta neplata la o agenție de credit. Raportarea neplății poate ajuta alți creditori să evite să facă afaceri cu împrumutatul în viitor și, de asemenea, poate avertiza împrumutatul asupra faptului că scorul său de credit poate fi afectat în mod negativ.
Pentru a raporta o neplată la o agenție de credit, trebuie să urmați acești pași:
1. Contactați agenția de credit: Contactați agenția de credit la care doriți să raportați neplata. Cele trei agenții de credit majore din Statele Unite sunt Equifax, Experian și TransUnion.
2. Furnizați informațiile necesare: Va trebui să furnizați agenției de credit numele, adresa și numărul de asigurare socială ale debitorului. De asemenea, va trebui să furnizați informații despre contul care nu a fost plătit, cum ar fi numărul de cont și suma datorată.
3. Furnizați documente: Dacă aveți documente privind neplata, cum ar fi e-mailuri, scrisori sau facturi, puneți-le la dispoziția agenției de credit.
4. Așteptați răspunsul agenției de credit: După ce ați raportat neplata, agenția de credit va investiga problema și va stabili dacă va include sau nu informația în raportul de credit al debitorului.
5. Urmăriți situația: În cazul în care agenția de credit nu include informația în raportul de credit al împrumutatului, urmăriți cu agenția pentru a afla de ce. În cazul în care agenția include informațiile, puteți monitoriza raportul de credit al împrumutatului pentru a vedea dacă neplata afectează scorul de credit al acestuia.
Este important să rețineți că raportarea unei neplăți către o agenție de credit poate avea consecințe grave pentru împrumutat, așa că nu ar trebui să faceți acest lucru decât în ultimă instanță. Dacă este posibil, încercați să elaborați un plan de plată cu împrumutatul înainte de a raporta neplata la o agenție de credit.
Birourile de credit colectează și păstrează informații de credit despre persoane fizice și juridice. Informațiile colectate de birourile de credit sunt utilizate pentru a crea rapoarte de credit care sunt folosite de creditori, angajatori și alte entități pentru a evalua bonitatea unei persoane.
În ceea ce privește cine poate raporta la birourile de credit, de obicei, creditorii, creditorii și alte instituții financiare sunt principalele entități care raportează la birourile de credit. Acestea includ bănci, companii de carduri de credit, creditori ipotecari, creditori auto și alte tipuri de creditori.
Cu toate acestea, și alte entități pot raporta la birourile de credit. De exemplu, proprietarii pot raporta informații despre plățile de chirie ale unui chiriaș, iar agențiile de colectare pot raporta informații despre colectarea datoriilor. În plus, înregistrările publice, cum ar fi falimentele, privilegiile fiscale și hotărârile judecătorești, pot fi, de asemenea, raportate la birourile de credit de către instanțe sau alte agenții guvernamentale.
Este important de reținut că nu toate tranzacțiile financiare sunt raportate la birourile de credit și că nu toate birourile de credit primesc aceleași informații. Cele trei birouri de credit majore din Statele Unite sunt Equifax, Experian și TransUnion și, deși toate acestea colectează informații de credit, este posibil să nu primească aceleași informații din toate sursele.