Maximizarea eficienței în producție: Un ghid pentru calcularea orelor de muncă directă și a bazei de alocare

Calcularea orelor de muncă directă și a bazei de alocare sunt sarcini esențiale în producție. Aceste calcule sunt necesare pentru a determina costul de producție al unui produs, ceea ce reprezintă un element fundamental în determinarea profitabilității acestuia. Dacă nu sunteți familiarizat cu acești termeni, nu vă faceți griji. Acest articol vă va ghida prin procesul de calculare a orelor de muncă directă și a bazei de alocare.

Orele de muncă directă se referă la numărul de ore de care are nevoie un angajat pentru a produce un articol. Pentru a calcula orele de muncă directă, trebuie să determinați numărul total de ore lucrate de fiecare angajat implicat în procesul de producție. Aceasta include timpul petrecut în activități precum asamblarea, testarea și ambalarea. Puteți determina numărul total de ore de muncă directă prin însumarea orelor lucrate de fiecare angajat.

Baza de alocare, pe de altă parte, este costul total de producție care este utilizat pentru a aloca costurile indirecte unui produs. Aceste costuri indirecte pot include chiria, utilitățile și alte cheltuieli generale care nu pot fi atribuite direct producției unui singur articol. Pentru a calcula baza de alocare, trebuie să determinați costul total de producție. Acesta include toate costurile directe, cum ar fi materialele și forța de muncă, precum și costurile indirecte.

Pentru a calcula baza de alocare, trebuie să împărțiți costul total de producție la numărul total de ore de muncă directă. Astfel veți obține costul pe oră de producție. Puteți utiliza apoi această cifră pentru a aloca costurile indirecte fiecărui articol produs. De exemplu, în cazul în care costul pe oră de producție este de 10 USD, iar producția unui articol durează 5 ore, baza de alocare pentru acel articol va fi de 50 USD.

Este important să rețineți că baza de alocare nu este o cifră fixă. Ea se poate modifica în funcție de procesul de producție și de nivelul de activitate. Prin urmare, este important să revizuiți și să actualizați periodic baza de alocare pentru a vă asigura că aceasta rămâne exactă.

Calcularea orelor de manoperă directă și a bazei de alocare poate părea descurajantă la început, dar este o parte esențială a gestionării unei operațiuni de producție de succes. Înțelegând aceste concepte și aplicându-le în procesul de producție, vă puteți asigura că produsele dvs. au un preț corect și că afacerea dvs. rămâne profitabilă.

FAQ
Cum se calculează baza de alocare?

Baza de alocare este un termen utilizat în contabilitatea managerială care se referă la metrica sau driverul utilizat pentru a aloca costurile generale la produse, servicii sau alte obiecte de cost. Baza de alocare este, de obicei, o măsură a cantității de resurse consumate de obiectul de cost în raport cu cantitatea totală de resurse consumate de toate obiectele de cost.

Pentru a calcula baza de alocare, trebuie să urmați următorii pași:

1. Identificați costurile generale care trebuie alocate. Acestea pot include costuri precum chiria, utilitățile, amortizarea și alte costuri indirecte.

2. Determinați valoarea totală a bazei de alocare. Aceasta ar putea fi numărul total de ore de muncă prestate, numărul total de ore de mașină utilizate sau orice altă măsură a activității care este relevantă pentru costurile generale care se alocă.

3. Se calculează rata cheltuielilor generale. Acest lucru se face prin împărțirea costurilor generale totale la valoarea totală a bazei de alocare. De exemplu, dacă totalul costurilor generale este de 100 000 de dolari și numărul total de ore-mașină utilizate este de 10 000, rata costurilor generale va fi de 10 dolari pe oră-mașină.

4. Alocați costurile de regie pe obiecte de cost. Acest lucru se face prin înmulțirea ratei cheltuielilor generale cu valoarea bazei de alocare utilizată de fiecare obiect de cost. De exemplu, în cazul în care un anumit produs utilizează 1 000 de ore mașină, costurile generale alocate acelui produs ar fi de 10 000 USD (10 USD pe oră mașină x 1 000 de ore mașină).

În concluzie, baza de alocare este o măsură a activității care este utilizată pentru a aloca costurile de regie obiectelor de cost. Urmând pașii descriși mai sus, puteți calcula baza de alocare și aloca cu exactitate costurile de regie la diferite obiecte de cost.

Care este baza de alocare pentru manopera directă?

Baza de alocare pentru forța de muncă directă se referă la metoda utilizată pentru alocarea costurilor generale la un produs sau serviciu. Manopera directă este costul forței de muncă implicate direct în producția unui produs sau serviciu. Pentru a aloca costurile generale la un produs/serviciu, o companie trebuie să identifice factorii de cost care sunt legați de procesul de producție. În cazul manoperei directe, baza de alocare ar putea fi numărul de ore lucrate de angajați, numărul de unități produse sau numărul de tranzacții de muncă procesate.

De exemplu, dacă o companie are un cost de regie de 100 000 de dolari pentru un proces de producție și baza de alocare pentru forța de muncă directă este de 5 000 de ore, atunci costul de regie pe oră de muncă directă va fi de 20 de dolari. Dacă un produs necesită 10 ore de muncă directă pentru a fi produs, atunci costul general alocat acelui produs ar fi de 200 USD.

Este important pentru o întreprindere să aleagă baza de alocare adecvată pentru forța de muncă directă, deoarece aceasta poate avea un impact asupra acurateței costului bunurilor vândute și, în cele din urmă, asupra rentabilității întreprinderii.

Cum se utilizează orele de manoperă directă pentru baza de alocare?

Orele de manoperă directă pot fi utilizate ca bază de alocare pentru a distribui costurile generale pe produsele sau serviciile produse de o întreprindere. Această metodă de alocare a costurilor generale se numește metoda orelor de muncă directă.

Pentru a utiliza orele de muncă directă ca bază de alocare, se pot urma următorii pași:

1. Determinați costurile generale totale: Costurile generale totale includ toate costurile indirecte suportate de întreprindere care nu pot fi atribuite direct unui produs sau serviciu.

2. Determinați numărul total de ore de muncă directă: Acesta este numărul total de ore lucrate de toți angajații care contribuie direct la producerea unui produs sau serviciu.

3. Calculați rata predeterminată a cheltuielilor generale: Această rată se calculează prin împărțirea cheltuielilor generale totale la numărul total de ore de muncă directă.

4. Alocarea costurilor generale pentru produse sau servicii: Pentru a aloca costurile generale la un anumit produs sau serviciu, rata predeterminată a costurilor generale se înmulțește cu numărul de ore de muncă directă necesare pentru a produce acel produs sau serviciu.

De exemplu, dacă o întreprindere are costuri generale totale de 100.000 de dolari și un total de 10.000 de ore de muncă directă, rata predeterminată a costurilor generale ar fi de 10 dolari pe oră de muncă directă (100.000 de dolari ÷ 10.000). Dacă un produs necesită 5 ore de muncă directă pentru a fi produs, atunci 50 de dolari (10 $ × 5) din costurile de regie vor fi alocate acelui produs.

Utilizarea orelor de manoperă directă ca bază de alocare poate oferi o reflectare mai exactă a costurilor generale reale suportate de fiecare produs sau serviciu. Cu toate acestea, este important de reținut că această metodă ar putea să nu fie potrivită pentru toate întreprinderile, iar alte baze de alocare, cum ar fi orele de mașină sau unitățile produse, ar putea fi mai adecvate, în funcție de natura întreprinderii.