În contabilitate, o cheltuială de venituri este un tip de cheltuială care este efectuată în cursul normal al operațiunilor comerciale pentru a genera venituri pentru companie. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, pe termen scurt și sunt efectuate în mod regulat pentru a menține sau îmbunătăți operațiunile zilnice ale afacerii. Cheltuielile de venituri sunt considerate a fi o parte esențială a funcționării unei întreprinderi și, prin urmare, sunt deductibile din venitul impozabil.
Printre exemplele de cheltuieli de venituri se numără salariile și indemnizațiile, chiria, utilitățile, cheltuielile de publicitate și marketing, reparațiile și întreținerea, precum și consumabilele de birou. Aceste cheltuieli sunt suportate pe parcursul desfășurării normale a operațiunilor comerciale și sunt necesare pentru a menține buna funcționare a afacerii. Deși cheltuielile legate de venituri nu duc la achiziționarea unui activ, ele sunt necesare pentru producția de bunuri sau servicii care generează venituri.
Cheltuielile cu veniturile sunt înregistrate în contul de profit și pierdere ca și cheltuieli în perioada în care sunt suportate. Aceasta înseamnă că aceste cheltuieli sunt deduse din venituri pentru a obține venitul net al perioadei. Este important să se facă distincția între cheltuielile de venituri și cheltuielile de capital, care sunt cheltuieli care sunt suportate pentru a achiziționa sau îmbunătăți un activ pe termen lung, cum ar fi imobilizările corporale. Cheltuielile de capital nu sunt deductibile în perioada curentă, ci sunt capitalizate și amortizate pe durata de viață utilă a activului.
Un considerent important atunci când se contabilizează cheltuielile de venituri este conceptul de semnificație. Pragul de semnificație se referă la importanța unui element sau eveniment în raport cu situațiile financiare în ansamblu. Dacă o cheltuială nu este semnificativă, ceea ce înseamnă că este prea mică pentru a avea un impact asupra situațiilor financiare, ea poate fi trecută la cheltuieli în perioada în care este efectuată. Cu toate acestea, dacă o cheltuială este semnificativă, ceea ce înseamnă că ar putea avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare, ea trebuie să fie capitalizată și amortizată în timp.
În concluzie, cheltuielile legate de venituri reprezintă o parte esențială a conducerii unei afaceri și sunt necesare pentru a genera venituri. Aceste cheltuieli sunt deductibile din venitul impozabil și sunt înregistrate în contul de profit și pierdere în perioada în care sunt suportate. Este important să se facă distincția între cheltuielile de venituri și cheltuielile de capital și să se ia în considerare conceptul de semnificație atunci când se contabilizează aceste cheltuieli. Prin înțelegerea cheltuielilor de venituri și a rolului lor în contabilitate, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la operațiunile lor zilnice și la raportarea financiară.
Cheltuielile cu veniturile se referă la cheltuielile suportate de o întreprindere în mod regulat pentru a genera venituri și a-și menține operațiunile zilnice, cum ar fi salariile, chiria, utilitățile și inventarul.
Cheltuielile cu veniturile se referă la cheltuielile suportate de o întreprindere în cursul operațiunilor sale zilnice. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, suportate pentru a genera venituri pentru întreprindere și, prin urmare, sunt deduse din veniturile obținute pentru a determina venitul net sau profitul întreprinderii.
Există mai multe modalități de clasificare a cheltuielilor cu veniturile, dar cea mai frecventă metodă este de a le clasifica în funcție de natura sau scopul lor. În continuare sunt prezentate câteva categorii comune de cheltuieli de venituri:
1. Costul bunurilor vândute: Acesta se referă la costurile directe asociate cu producția sau achiziționarea de bunuri sau servicii care sunt vândute de către întreprindere. Printre exemple se numără materiile prime, costurile cu forța de muncă și cheltuielile de expediere.
2. Cheltuieli de exploatare: Acestea sunt cheltuielile generale suportate în cursul normal al operațiunilor comerciale, cum ar fi chiria, utilitățile, salariile și consumabilele de birou.
3. Cheltuieli de marketing și publicitate: Acestea sunt costurile asociate cu promovarea afacerii și a produselor sau serviciilor sale, cum ar fi publicitatea, relațiile publice și promovarea vânzărilor.
4. Cheltuieli de cercetare și dezvoltare: Acestea sunt costurile asociate cu dezvoltarea de noi produse sau cu îmbunătățirea celor existente, inclusiv cercetarea, proiectarea și testarea.
5. Dobânzi și cheltuieli financiare: Acestea sunt costurile asociate cu împrumutul de bani sau cu finanțarea afacerii, cum ar fi dobânzile la împrumuturi sau cheltuielile aferente cărților de credit.
6. Deprecierea și amortizarea: Acestea sunt costurile asociate cu uzura activelor în timp, cum ar fi deprecierea echipamentelor sau amortizarea activelor necorporale.
Pe scurt, cheltuielile cu veniturile sunt clasificate în funcție de natura sau scopul lor și sunt deduse din veniturile obținute pentru a determina venitul net sau profitul afacerii. Clasificarea corectă a cheltuielilor cu veniturile este esențială pentru o raportare și o analiză financiară corectă.
Cheltuielile de capital și cheltuielile de venituri sunt două tipuri diferite de cheltuieli pe care o întreprindere le suportă în timpul operațiunilor sale. Principala diferență dintre ele este următoarea:
1. Cheltuieli de capital
Cheltuielile de capital se referă la cheltuielile suportate de o întreprindere pentru achiziționarea, îmbunătățirea sau întreținerea activelor sale fixe, care sunt utilizate pentru a genera venituri pe termen lung. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, mai mari ca valoare și au o durată de viață utilă mai lungă decât cheltuielile de venituri. Cheltuielile de capital sunt înregistrate în bilanț ca active și sunt amortizate în timp. Exemple de cheltuieli de capital includ achiziționarea de terenuri, clădiri, mașini și echipamente.
2. Cheltuieli de venituri
Cheltuielile de venituri, pe de altă parte, se referă la cheltuielile suportate de o întreprindere zi de zi pentru a-și menține operațiunile și pentru a genera venituri pe termen scurt. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, mai mici ca valoare și au o durată de viață utilă mai scurtă decât cheltuielile de capital. Cheltuielile cu veniturile sunt înregistrate în contul de profit și pierdere ca și cheltuieli și sunt complet deductibile în anul în care sunt suportate. Printre exemplele de cheltuieli de venituri se numără salariile, plățile, chiriile, utilitățile și consumabilele.
Pe scurt, principala diferență între cheltuielile de capital și cheltuielile de venituri este că cheltuielile de capital sunt utilizate pentru a achiziționa sau îmbunătăți activele fixe, în timp ce cheltuielile de venituri sunt utilizate pentru a menține operațiunile zilnice.