Când vine vorba de contabilitate, există două opțiuni principale pe care întreprinderile trebuie să le ia în considerare: contabilitatea permanentă și cea temporară. Alegerea între aceste două opțiuni poate avea un impact semnificativ asupra afacerii dvs., așa că este esențial să înțelegeți diferențele și să determinați care este cea mai potrivită pentru nevoile dvs. specifice.
Contabilitatea permanentă se referă la funcțiile contabile permanente, de zi cu zi, de care întreprinderile au nevoie pentru a-și gestiona finanțele. Aceasta include sarcini precum contabilitatea, procesarea salariilor, raportarea financiară și pregătirea impozitelor. Contabilitatea permanentă este de obicei gestionată de o echipă de contabilitate internă sau externalizată către o firmă de contabilitate terță.
Pe de altă parte, contabilitatea temporară se bazează pe proiecte și este utilizată de obicei doar pentru perioade sau proiecte specifice. Aceasta ar putea include sarcini precum efectuarea unui audit financiar, implementarea unui nou software de contabilitate sau furnizarea de asistență în timpul unei fuziuni sau achiziții.
Dacă sunteți în căutarea unui sprijin continuu pentru nevoile dvs. de contabilitate, contabilitatea permanentă este probabil cea mai bună opțiune. Aceasta vă oferă o echipă dedicată pentru a vă gestiona finanțele, asigurându-se că totul este corect și actualizat. De asemenea, permite o planificare financiară mai strategică, deoarece echipa dvs. de contabilitate vă poate oferi informații despre sănătatea financiară a afacerii dvs. și vă poate ajuta să luați decizii în cunoștință de cauză.
Pe de altă parte, dacă aveți un proiect specific sau aveți nevoie de sprijin temporar, contabilitatea temporară poate fi calea de urmat. Acest lucru vă permite să obțineți sprijinul de care aveți nevoie fără a vă angaja la servicii permanente. De asemenea, poate fi o opțiune rentabilă, deoarece plătiți doar pentru serviciile de care aveți nevoie atunci când aveți nevoie de ele.
În cele din urmă, alegerea între contabilitatea permanentă și cea temporară se reduce la nevoile și obiectivele dvs. specifice. Luați în considerare dimensiunea afacerii dvs., bugetul dvs. și nivelul de asistență de care aveți nevoie atunci când luați o decizie. Cu sprijinul contabil adecvat, vă puteți asigura că finanțele dvs. sunt în ordine și că afacerea dvs. este pregătită pentru succes.
În contabilitate, un cont permanent este un tip de cont care înregistrează tranzacțiile care nu sunt închise la sfârșitul unui an fiscal. Aceste conturi păstrează o înregistrare continuă a tranzacțiilor pe parcursul mai multor perioade contabile. Soldul conturilor permanente se reportează de la o perioadă contabilă la alta. Printre exemplele de conturi permanente se numără conturile de active, cum ar fi conturile de numerar, de creanțe și de imobilizări corporale. Aceste conturi nu sunt închise la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, deoarece ele reprezintă active sau pasive permanente ale întreprinderii. În schimb, conturile temporare sunt închise la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar pentru a le transfera soldurile în conturile permanente. Printre exemplele de conturi temporare se numără conturile de venituri, cheltuieli și dividende.
Contabilitatea temporară se poate referi la câteva concepte diferite.
În primul rând, contabilitatea temporară se poate referi la utilizarea conturilor temporare în ciclul contabil. Aceste conturi sunt utilizate pentru a urmări tranzacțiile care nu fac parte din operațiunile zilnice normale ale unei întreprinderi, cum ar fi înregistrările de regularizare la sfârșitul unei perioade contabile. Aceste conturi sunt de obicei închise la sfârșitul perioadei contabile, iar soldurile lor sunt transferate în conturi permanente.
În al doilea rând, contabilitatea temporară se poate referi la utilizarea de lucrători temporari în departamentul de contabilitate. Acest lucru poate fi deosebit de frecvent în timpul perioadelor aglomerate, cum ar fi sezonul de impozitare sau închiderea de sfârșit de an. Lucrătorii temporari pot ajuta la sarcini cum ar fi introducerea de date sau reconcilieri și pot fi o modalitate rentabilă pentru întreprinderi de a-și gestiona nevoile de personal.
În cele din urmă, contabilitatea temporară se poate referi, de asemenea, la utilizarea de sisteme sau procese contabile temporare. Acest lucru se poate întâmpla în timpul unei actualizări de software sau al unei migrări, unde un sistem temporar este pus în funcțiune în timp ce noul sistem este implementat. În mod similar, procesele temporare pot fi puse în aplicare în timpul unei fuziuni sau al unei achiziții, atunci când două companii trebuie să își integreze sistemele de contabilitate în mod temporar până când o soluție permanentă poate fi pusă în aplicare.
În contabilitate, există două tipuri de conturi: conturi permanente și conturi temporare. Conturile permanente sunt cele care nu sunt închise la sfârșitul perioadei contabile, iar soldurile lor sunt reportate în perioada contabilă următoare. Printre exemplele de conturi permanente se numără conturile de active, de pasive și de capitaluri proprii.
Pe de altă parte, conturile temporare sunt cele care sunt închise la sfârșitul fiecărei perioade contabile. Aceste conturi sunt utilizate pentru a înregistra veniturile, cheltuielile, câștigurile și pierderile pentru o anumită perioadă. Soldurile acestor conturi sunt transferate în contul de rezultat reportat sau în contul de sinteză a veniturilor.
În cadrul categoriei de conturi temporare, există, de asemenea, conturi care sunt considerate ca fiind conturi temporare permanente. Aceste conturi sunt utilizate pentru a urmări tranzacțiile care sunt considerate temporare, dar care au loc în mod regulat. Printre exemplele de conturi temporare permanente se numără cheltuielile plătite în avans, cheltuielile acumulate și veniturile neîncasate.
Cheltuielile plătite în avans sunt considerate conturi temporare permanente deoarece reprezintă cheltuieli care au fost plătite în avans, dar care vor fi consumate în timp. Printre exemplele de cheltuieli plătite în avans se numără chiria, asigurările și consumabilele plătite în avans.
Cheltuielile acumulate sunt, de asemenea, considerate conturi temporare permanente, deoarece reprezintă cheltuieli care au fost suportate, dar care nu au fost încă plătite. Exemple de cheltuieli acumulate includ salariile, dobânzile și utilitățile.
În cele din urmă, veniturile nerealizate sunt considerate conturi temporare permanente, deoarece reprezintă venituri care au fost încasate în avans, dar care vor fi obținute în timp. Printre exemplele de venituri neîncasate se numără chiria, abonamentele și onorariile.
În concluzie, conturile temporare permanente sunt conturi care sunt utilizate pentru a urmări tranzacțiile considerate temporare, dar care au loc în mod regulat. Printre exemplele de conturi temporare permanente se numără cheltuielile plătite în avans, cheltuielile acumulate și veniturile neîncasate.