Conceptul de regularizare este unul dintre principiile fundamentale ale contabilității care ajută întreprinderile să înregistreze cu exactitate tranzacțiile. Este o metodă de contabilitate care recunoaște și înregistrează veniturile și cheltuielile atunci când sunt câștigate sau suportate, indiferent de momentul în care se încasează sau se plătește în numerar. Conceptul contabilității de angajamente este important pentru întreprinderi, deoarece le ajută să creeze o imagine mai realistă a poziției și performanței lor financiare.
În termeni simpli, conceptul de angajamente înseamnă că tranzacțiile sunt înregistrate în momentul în care au loc, nu atunci când se schimbă banii. De exemplu, dacă o întreprindere furnizează servicii unui client, aceasta înregistrează veniturile în momentul în care serviciile sunt furnizate, chiar dacă clientul nu a plătit încă. În mod similar, dacă o întreprindere achiziționează bunuri sau servicii de la un furnizor, întreprinderea înregistrează cheltuiala atunci când primește bunurile, chiar dacă nu a plătit încă furnizorul.
Conceptul contabilității de angajamente se bazează pe principiul corespondenței, care impune întreprinderilor să compare veniturile și cheltuielile în aceeași perioadă contabilă pentru a determina venitul sau pierderea netă. Prin recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în momentul în care acestea sunt obținute sau suportate, întreprinderile se pot asigura că situațiile lor financiare reflectă cu exactitate poziția și performanța lor financiară.
Unul dintre avantajele utilizării conceptului contabilității de angajamente este acela că oferă o imagine mai precisă a performanței financiare a unei întreprinderi în timp. Prin înregistrarea veniturilor și a cheltuielilor în momentul în care acestea au loc, întreprinderile își pot urmări progresul financiar cu mai multă acuratețe și pot lua decizii mai bine informate cu privire la operațiunile lor viitoare.
Cu toate acestea, conceptul de angajamente poate fi, de asemenea, mai complex decât alte metode contabile, cum ar fi contabilitatea de casă. Întreprinderile care utilizează conceptul de angajamente trebuie să țină o evidență atentă a tranzacțiilor lor, inclusiv a conturilor de încasat și a conturilor de plătit. De asemenea, ele trebuie să fie conștiente de momentul în care se efectuează tranzacțiile și să se asigure că acestea sunt înregistrate în perioada contabilă corectă.
În concluzie, conceptul de angajamente este un principiu esențial al contabilității care ajută întreprinderile să înregistreze cu exactitate tranzacțiile și să creeze o imagine mai realistă a poziției și performanței lor financiare. Deși poate fi mai complex decât alte metode de contabilitate, conceptul de angajamente oferă o imagine mai precisă și mai informativă a evoluției financiare a unei întreprinderi în timp.
Asumarea contabilității de angajamente este un concept contabil fundamental care se referă la practica de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor în perioada în care acestea sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care au loc tranzacțiile efective în numerar. Aceasta înseamnă că veniturile sunt înregistrate atunci când sunt obținute, nu atunci când se primește plata, iar cheltuielile sunt înregistrate atunci când sunt suportate, nu atunci când sunt plătite.
De exemplu, dacă o companie furnizează servicii unui client în decembrie, dar nu primește plata până în ianuarie, conform metodei contabilității de angajamente, veniturile ar fi recunoscute în decembrie, când serviciile au fost furnizate, nu în ianuarie, când se primește plata. În mod similar, dacă o societate suportă cheltuieli cu salariile, chiria sau alte costuri în decembrie, dar nu le plătește până în ianuarie, cheltuielile ar fi înregistrate în decembrie, atunci când au fost suportate.
Ipoteza contabilității de angajamente este importantă deoarece oferă o imagine mai exactă a performanței financiare și a poziției financiare a unei companii. Prin recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în momentul în care sunt realizate sau suportate, metoda contabilității de angajamente permite o mai bună corelare a cheltuielilor cu veniturile, ceea ce poate oferi o înțelegere mai clară a profitabilității și a sănătății financiare a unei companii.
Metoda contabilității de angajamente este un tip de ajustare contabilă care recunoaște veniturile sau cheltuielile atunci când acestea sunt suportate, indiferent de momentul în care banii sunt efectiv încasați sau plătiți. Iată câteva exemple de angajamente:
1. Venituri angajate: Atunci când o companie furnizează bunuri sau servicii, dar nu a facturat încă clientului, poate recunoaște venitul ca venit acumulat. De exemplu, în cazul în care o companie de construcții finalizează un proiect în decembrie, dar nu îl va factura clientului până în ianuarie, aceasta va înregistra venitul ca venit acumulat în decembrie.
2. Cheltuieli angajate: Acestea sunt cheltuieli care au fost suportate, dar care nu au fost încă plătite. De exemplu, dacă o companie primește o factură de utilități în ianuarie, dar plata este scadentă în februarie, aceasta ar înregistra cheltuiala ca o cheltuială angajată în ianuarie.
3. Dobânda acumulată: Dobânda la împrumuturi sau investiții care a fost câștigată, dar nu a fost încă primită, este înregistrată ca dobândă acumulată. De exemplu, dacă o societate deține o obligațiune care plătește o dobândă la fiecare șase luni, aceasta ar înregistra dobânda acumulată pentru partea de dobândă care a fost câștigată, dar care nu a fost încă primită.
4. Salarii acumulate: Atunci când angajații au lucrat, dar nu au fost încă plătiți, salariile lor sunt înregistrate ca o cheltuială acumulată. Acest lucru este obișnuit la sfârșitul unei perioade de plată, când pot exista câteva zile de lucru care nu au fost încă plătite.
Salariile angajate sunt importante pentru că ajută la asigurarea faptului că situațiile financiare oferă o imagine exactă a performanței și poziției financiare a unei companii. Prin recunoașterea veniturilor și a cheltuielilor în momentul în care acestea sunt suportate, mai degrabă decât atunci când se schimbă banii, companiile pot oferi o imagine mai completă a activității lor financiare.
Conceptul contabilității de angajamente este un principiu contabil fundamental care impune organizațiilor să înregistreze veniturile și cheltuielile în perioada în care acestea sunt suportate, mai degrabă decât atunci când numerarul este primit sau plătit. Aceasta înseamnă că veniturile sunt recunoscute atunci când sunt obținute, iar cheltuielile sunt recunoscute atunci când sunt suportate, indiferent dacă numerarul a fost încasat sau plătit.
Două exemple ale conceptului de angajamente sunt:
1. Vânzările efectuate pe credit: Atunci când o companie efectuează o vânzare către un client pe credit, veniturile sunt recunoscute la momentul vânzării, chiar dacă plata nu a fost primită. Acest lucru se datorează faptului că vânzarea a fost efectuată, iar societatea a obținut venitul, chiar dacă plata nu a fost încă primită.
2. Cheltuieli angajate: Cheltuielile angajate sunt cheltuieli care au fost suportate, dar care nu au fost încă plătite. De exemplu, dacă o companie are o factură lunară de electricitate de 1 000 de dolari, iar factura este scadentă pe data de 15 a lunii următoare, dar luna nu s-a încheiat încă, compania va înregistra cheltuiala de 1 000 de dolari ca o cheltuială angajată la sfârșitul lunii. Acest lucru se datorează faptului că cheltuiala a fost efectuată în perioada curentă, dar plata nu a fost încă efectuată.