Căminele de bătrâni joacă un rol vital în societate prin furnizarea de îngrijire și sprijin pentru persoanele în vârstă și persoanele cu handicap. Cererea de cămine de bătrâni a fost în creștere, iar acest lucru a dus la înființarea atât a centrelor de îngrijire cu scop lucrativ, cât și a celor fără scop lucrativ. În timp ce căminele de bătrâni cu scop lucrativ se concentrează pe generarea de venituri, căminele de bătrâni fără scop lucrativ funcționează cu scopul de a oferi îngrijiri de calitate rezidenților lor. În acest articol, vom explora motivele pentru care căminele de bătrâni se califică pentru statutul de caritate publică fără scop lucrativ.
Azilele de bătrâni fără scop lucrativ diferă de omologii lor cu scop lucrativ în moduri semnificative. Azilele de bătrâni cu scop lucrativ sunt, de obicei, deținute de corporații private sau de persoane fizice care urmăresc să obțină un profit din serviciile pe care le oferă. Pe de altă parte, căminele de bătrâni fără scop lucrativ sunt organizații caritabile care sunt operate în beneficiul rezidenților lor. Acest lucru înseamnă că orice profit obținut este reinvestit înapoi în unitate pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire și dotările.
Statutul fără scop lucrativ al căminelor de bătrâni este important deoarece oferă o serie de beneficii atât unității, cât și rezidenților. În primul rând, căminele de bătrâni fără scop lucrativ sunt scutite de plata impozitelor, ceea ce le permite să aloce mai multe resurse pentru îmbunătățirea serviciilor de îngrijire. Acest lucru înseamnă că azilele de bătrâni fără scop lucrativ pot investi mai mult în furnizarea de servicii de îngrijire de înaltă calitate și în menținerea unor facilități de ultimă generație. În plus, căminele de bătrâni fără scop lucrativ sunt eligibile pentru subvenții și donații, care pot fi folosite pentru a finanța cercetarea, programele de educație și alte inițiative menite să îmbunătățească serviciile de îngrijire.
În al doilea rând, căminele de bătrâni fără scop lucrativ se angajează să ofere îngrijire tuturor rezidenților, indiferent de capacitatea lor de plată. Acest lucru înseamnă că azilele de bătrâni fără scop lucrativ oferă asistență financiară rezidenților care nu își permit să plătească serviciile de îngrijire. Acest lucru asigură faptul că toți rezidenții primesc aceeași calitate a îngrijirii, indiferent de situația lor financiară.
În concluzie, căminele de bătrâni fără scop lucrativ joacă un rol esențial în societate prin furnizarea de servicii de îngrijire de înaltă calitate pentru persoanele în vârstă și persoanele cu handicap. Statutul lor non-profit le permite să se concentreze pe furnizarea de servicii de îngrijire de calitate, pe îmbunătățirea facilităților și pe acordarea de asistență financiară rezidenților aflați în nevoie. Acest lucru face din căminele de bătrâni fără scop lucrativ un bun valoros pentru societate, iar contribuția lor ar trebui să fie recunoscută și sprijinită.
Organizațiile nonprofit pot deține unități de îngrijire pe termen lung, dar există anumite restricții care trebuie respectate. În cele mai multe cazuri, organizațiile nonprofit sunt eligibile pentru a deține și opera facilități de îngrijire pe termen lung, atâta timp cât îndeplinesc cerințele stabilite de guvernele de stat și federal.
Una dintre cerințele pentru ca organizațiile nonprofit să dețină unități de îngrijire pe termen lung este să obțină un certificat de necesitate (CON) din partea statului. Acest certificat se eliberează pe baza nevoilor comunității locale și garantează că există o nevoie pentru unitatea respectivă în zonă. În plus, organizațiile nonprofit trebuie să respecte toate reglementările de stat și federale legate de unitățile de îngrijire pe termen lung, inclusiv cerințele privind personalul, normele de siguranță și standardele de calitate a îngrijirii.
De asemenea, este important de reținut că organizațiile nonprofit se pot confrunta cu unele provocări atunci când vine vorba de finanțarea achiziționării și operării unităților de îngrijire pe termen lung. Spre deosebire de organizațiile cu scop lucrativ, organizațiile nonprofit nu au acces la acțiuni sau la alte forme de finanțare prin capitaluri proprii, ceea ce le poate îngreuna asigurarea finanțării necesare. Este posibil ca organizațiile nonprofit să fie nevoite să se bazeze pe donații, granturi sau alte forme de strângere de fonduri pentru a finanța achiziționarea și funcționarea continuă a unităților de îngrijire pe termen lung.
În concluzie, organizațiile nonprofit pot deține unități de îngrijire pe termen lung, dar trebuie să respecte diverse reglementări și cerințe pentru a face acest lucru. Deși finanțarea poate fi o provocare, organizațiile nonprofit se pot baza pe strângerea de fonduri și pe donații pentru a asigura finanțarea necesară.
Un azil de bătrâni este clasificat, de obicei, ca o unitate de îngrijire pe termen lung care oferă asistență și îngrijire medicală 24 de ore din 24 rezidenților vârstnici care nu sunt în măsură să se îngrijească pe deplin la domiciliu. Aceste facilități sunt adesea operate ca organizații cu scop lucrativ sau non-profit care sunt conduse de un consiliu de administrație sau de o echipă de management. Azilele de bătrâni pot face parte, de asemenea, dintr-un sistem mai mare de asistență medicală, cum ar fi un spital sau un lanț de azile de bătrâni, și pot oferi o varietate de servicii, inclusiv terapie fizică, terapie ocupațională și activități sociale pentru rezidenți. În ceea ce privește structura organizatorică, căminele de bătrâni au, de obicei, o structură de conducere ierarhică care include administratori, directori de asistență medicală și diverși alți profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi asistente medicale, terapeuți și asistenți. Structura organizațională a unui azil de bătrâni este concepută pentru a se asigura că rezidenții primesc îngrijire și sprijin de înaltă calitate și că unitatea funcționează în mod eficient și eficace.
Cel mai important sprijin financiar pentru căminele de bătrâni din Statele Unite provine de la Centers for Medicare & Medicaid Services (CMS), o agenție federală din cadrul Department of Health and Human Services. CMS oferă finanțare căminelor de bătrâni prin intermediul programelor Medicare și Medicaid, care sunt concepute pentru a ajuta persoanele în vârstă sau cu dizabilități să plătească pentru nevoile lor de asistență medicală. Medicare este un program federal de asigurare de sănătate pentru persoanele care au 65 de ani sau mai mult, sau pentru cele care au anumite dizabilități sau afecțiuni cronice. Medicaid, pe de altă parte, este un program federal-statal comun care oferă acoperire medicală persoanelor și familiilor cu venituri mici.
În plus față de finanțarea de la Medicare și Medicaid, căminele de bătrâni pot primi, de asemenea, sprijin financiar de la companiile de asigurări private, precum și de la persoanele și familiile care plătesc din buzunar pentru îngrijirea lor. Unele cămine de bătrâni pot primi, de asemenea, subvenții sau donații de la organizații caritabile, deși această sursă de finanțare este de obicei mai puțin semnificativă decât programele guvernamentale.
În general, cea mai mare parte a sprijinului financiar pentru căminele de bătrâni din Statele Unite provine din programe guvernamentale, CMS și Medicaid fiind cele mai mari surse de finanțare.