Contabilitatea este un aspect esențial al fiecărei afaceri și este esențial să se țină evidența tranzacțiilor financiare cu exactitate. Este esențial să înțelegem cele două metode principale de contabilitate - contabilitatea de casă și contabilitatea de angajamente. GAAP (Principiile contabile general acceptate) acceptă contabilitatea pe bază de angajamente, deoarece oferă o reprezentare mai exactă a poziției financiare a unei companii.
Contabilitatea de angajamente înregistrează veniturile și cheltuielile în momentul în care acestea sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se încasează sau se plătește în numerar. Aceasta înseamnă că veniturile sunt înregistrate atunci când sunt obținute, chiar dacă plata nu este primită decât la o dată ulterioară. În mod similar, cheltuielile sunt înregistrate în momentul în care sunt suportate, chiar dacă plata nu este efectuată decât la o dată ulterioară. Această metodă oferă o reprezentare mai exactă a poziției financiare a unei societăți, deoarece reflectă activitatea economică reală care a avut loc.
Pe de altă parte, contabilitatea de casă înregistrează veniturile și cheltuielile numai atunci când se încasează sau se plătește în numerar. Această metodă este simplă și ușor de înțeles, dar nu oferă o reprezentare exactă a poziției financiare a unei companii. De exemplu, dacă o companie primește plata pentru un produs sau un serviciu în decembrie, dar nu furnizează produsul sau serviciul până în ianuarie, veniturile ar fi înregistrate în ianuarie, conform metodei contabilității de angajamente. Cu toate acestea, conform metodei contabilității de casă, venitul ar fi înregistrat în decembrie, atunci când plata a fost primită, chiar dacă produsul sau serviciul nu a fost furnizat până în ianuarie.
Metoda contabilității de angajamente este, de asemenea, preferată pentru că permite o mai bună corelare a veniturilor și cheltuielilor. Aceasta înseamnă că veniturile sunt corelate cu cheltuielile care au fost suportate pentru a genera acele venituri. De exemplu, dacă o companie vinde un produs în ianuarie, costul bunurilor vândute va fi înregistrat tot în ianuarie, chiar dacă plata pentru produs nu este primită până în februarie. Astfel, se asigură că situațiile financiare oferă o reprezentare exactă a rentabilității societății.
În concluzie, contabilitatea de angajamente este acceptată de GAAP deoarece oferă o reprezentare mai exactă a poziției financiare a unei companii. Aceasta înregistrează veniturile și cheltuielile în momentul în care acestea sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se încasează sau se plătește în numerar. Această metodă permite o mai bună corelare a veniturilor și cheltuielilor și oferă o reprezentare mai exactă a rentabilității unei societăți. Deși contabilitatea de casă este simplă și ușor de înțeles, ea nu oferă o reprezentare exactă a poziției financiare a unei companii. Prin urmare, este important să se înțeleagă importanța contabilității pe bază de angajamente și să se utilizeze în raportarea financiară.
Contabilitatea de angajamente este o metodă de contabilitate care înregistrează veniturile și cheltuielile în momentul în care sunt suportate, indiferent de momentul în care se face schimbul efectiv de numerar. Conceptul contabilității de angajamente este un principiu fundamental al GAAP (Principiile contabile general acceptate), care impune întreprinderilor să recunoască veniturile și cheltuielile în perioada în care sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se primesc sau se plătesc banii.
De exemplu, dacă o companie furnizează servicii unui client în decembrie, dar nu primește plata decât în ianuarie, conform principiului contabilității de angajamente, veniturile din acel serviciu ar trebui să fie recunoscute în decembrie, când serviciul a fost furnizat, nu în ianuarie, când s-a primit plata. În mod similar, în cazul în care o societate suportă o cheltuială în decembrie, dar nu o plătește până în ianuarie, cheltuiala ar trebui recunoscută în decembrie, când a fost suportată, nu în ianuarie, când a fost efectuată plata.
Conceptul contabilității de angajamente este important deoarece oferă o imagine mai precisă a performanței și poziției financiare a unei întreprinderi. Prin recunoașterea veniturilor și cheltuielilor atunci când sunt obținute sau suportate, mai degrabă decât atunci când se face schimbul de numerar, metoda contabilității de angajamente oferă o imagine mai realistă a profitabilității și a sănătății financiare a unei companii. Aceasta permite, de asemenea, o mai bună corelare a veniturilor și cheltuielilor, ceea ce poate ajuta întreprinderile să ia decizii mai bine informate cu privire la operațiunile lor și la investițiile viitoare.
Metoda contabilității de angajamente este adesea considerată a fi mai bună decât metoda de casă din mai multe motive. În primul rând, metoda contabilității de angajamente oferă o reprezentare mai exactă a performanțelor financiare ale unei companii pe o anumită perioadă de timp. Acest lucru se datorează faptului că înregistrează veniturile și cheltuielile în momentul în care sunt obținute sau suportate, și nu atunci când se încasează sau se plătește în numerar.
În al doilea rând, metoda contabilității de angajamente permite o mai bună urmărire a conturilor de încasat și de plătit. În cazul metodei de casă, poate fi dificil să se determine care facturi au fost plătite și care sunt restante. Acest lucru poate duce la situații financiare inexacte și la dificultăți în gestionarea fluxului de numerar.
În al treilea rând, metoda contabilității de angajamente este necesară pentru întreprinderile care depășesc anumite praguri de venituri, cum ar fi cele care trebuie să depună o declarație fiscală. Acest lucru înseamnă că utilizarea metodei contabilității de angajamente poate contribui la asigurarea conformității cu reglementările fiscale și la evitarea penalităților.
În general, în timp ce metoda de numerar poate fi mai simplu de utilizat, metoda contabilității de angajamente oferă o imagine mai precisă și mai cuprinzătoare a performanței financiare a unei companii și este necesară pentru ca multe întreprinderi să respecte reglementările fiscale.