Profitabilitatea este un indicator cheie pentru orice afacere, iar înțelegerea diferitelor tipuri de marje este crucială pentru a evalua dacă o companie generează suficiente venituri pentru a-și acoperi costurile și a obține profit. Două măsurători utilizate în mod obișnuit sunt marja variabilă și marja brută. Deși ambele oferă o perspectivă asupra profitabilității unei companii, ele măsoară aspecte diferite ale performanței financiare a unei afaceri.
Marja brută este cea mai elementară măsură a profitabilității, calculată prin scăderea costului bunurilor vândute (COGS) din venituri și apoi prin împărțirea acestui număr la venituri. Această măsură oferă o perspectivă asupra profitului pe care o companie îl obține din fiecare vânzare, după luarea în considerare a costurilor directe de producție sau de cumpărare a produsului. O marjă brută mai mare indică faptul că o companie generează mai multe venituri pe vânzare, ceea ce poate fi un semn de putere de stabilire a prețurilor sau de eficiență a operațiunilor.
Marja variabilă, pe de altă parte, ia în considerare toate costurile variabile asociate cu producerea și vânzarea unui produs, cum ar fi forța de muncă, materialele și transportul. Acest indicator oferă o imagine mai detaliată a profitabilității unei companii prin luarea în considerare a tuturor costurilor care sunt direct legate de vânzarea unui produs. O marjă variabilă mai mare indică faptul că o companie este capabilă să își acopere costurile directe și că îi rămân bani pentru a-și acoperi costurile fixe și a genera profit.
O diferență esențială între marja brută și marja variabilă este nivelul de detaliu pe care acestea îl oferă. Marja brută ia în considerare doar costul bunurilor vândute, în timp ce marja variabilă ia în considerare toate costurile asociate cu producerea și vânzarea unui produs. Prin urmare, marja variabilă poate fi o reflectare mai exactă a profitabilității reale a unei companii, deoarece oferă o imagine mai completă a costurilor asociate cu generarea veniturilor.
O altă diferență esențială între cei doi indicatori este nivelul de variabilitate din calculele lor. Marja brută este un indicator relativ stabil, deoarece costul bunurilor vândute tinde să rămână constant în timp. Marja variabilă, pe de altă parte, poate fluctua semnificativ în funcție de schimbările în costul forței de muncă, al materialelor și al altor costuri variabile. Prin urmare, marja variabilă poate fi un indicator mai volatil, dar oferă, de asemenea, mai multe informații despre modul în care modificările costurilor pot avea un impact asupra profitabilității unei companii.
În concluzie, atât marja brută, cât și marja variabilă sunt parametri importanți pentru evaluarea profitabilității unei companii, dar ele măsoară aspecte diferite ale performanței financiare a unei întreprinderi. Marja brută oferă o perspectivă asupra profitabilității fiecărei vânzări, în timp ce marja variabilă oferă o imagine mai completă a costurilor și profitabilității unei companii. Înțelegând ambii parametri, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește prețurile, costurile de producție și profitabilitatea generală.
Marja de contribuție variabilă este o măsurătoare financiară importantă utilizată pentru a evalua rentabilitatea unui produs sau serviciu. Ea se calculează prin scăderea costurilor variabile asociate cu producerea unei unități de produs sau serviciu din veniturile generate de acea unitate.
Pentru a calcula marja de contribuție variabilă, trebuie să urmați următorii pași:
1. Determinați prețul de vânzare unitar al produsului sau serviciului: Acesta este prețul pe unitate pe care îl percepeți de la clienții dumneavoastră.
2. Determinați costul variabil pe unitate: Costurile variabile sunt costurile care variază în funcție de nivelul producției sau al vânzărilor. Acestea pot include forța de muncă directă, materialele directe și costurile generale variabile. Trebuie să adunați toate costurile variabile asociate cu producerea unei unități de produs sau serviciu.
3. Scădeți costul variabil pe unitate din prețul de vânzare unitar: După ce ați determinat prețul de vânzare unitar și costul variabil pe unitate, puteți să scădeți costul variabil din prețul de vânzare pentru a obține marja de contribuție variabilă.
Formula de calcul a marjei variabile de contribuție este următoarea:
Marja de contribuție variabilă = Prețul de vânzare unitar - Costul variabil pe unitate
De exemplu, dacă vindeți un produs cu 50 de dolari pe unitate și vă costă 30 de dolari în costuri variabile pentru a produce fiecare unitate, atunci marja de contribuție variabilă ar fi:
Marja de contribuție variabilă = 50 $ - 30 $ = 20 $ pe unitate
Aceasta înseamnă că pentru fiecare unitate vândută, veți avea o marjă de contribuție de 20 $ pentru a vă acoperi costurile fixe și a genera profit. Analizând marja de contribuție variabilă pentru diferite produse sau servicii, puteți lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la strategiile de stabilire a prețurilor, de producție și de marketing pentru a maximiza profitabilitatea.
În finanțe, marja se referă la suma de bani sau garanția cerută de un broker sau de o instituție financiară pentru ca un împrumutat să tranzacționeze valori mobiliare sau să investească în instrumente financiare. Există trei tipuri de marjă:
1. Marja inițială: Aceasta este suma de bani sau garanția pe care un împrumutat trebuie să o depună la un broker sau la o instituție financiară pentru a iniția o tranzacție sau o investiție. Este, de obicei, un procent din valoarea totală a tranzacției sau a investiției.
2. Marja de întreținere: Odată ce o tranzacție sau o investiție a fost inițiată, împrumutatul trebuie să mențină o anumită sumă de garanții sau numerar în contul său pentru a acoperi eventualele pierderi care pot apărea. Aceasta este cunoscută sub numele de marjă de întreținere. În cazul în care valoarea investiției scade sub marja de întreținere, împrumutatul poate fi obligat să depună mai multe fonduri pentru a acoperi pierderile.
3. Marja de variație: Aceasta se referă la fondurile suplimentare care pot fi solicitate de un broker sau de o instituție financiară pentru a acoperi orice pierderi care apar pe durata de viață a unei tranzacții sau investiții. Atunci când valoarea unei investiții fluctuează, împrumutatul poate fi obligat să depună fonduri suplimentare pentru a acoperi eventualele pierderi, iar acest lucru este cunoscut sub numele de marjă de variație.
Înțelegerea diferitelor tipuri de marjă este importantă pentru investitorii și traderii care se angajează în tranzacții în marjă, deoarece îi ajută să își gestioneze riscul și să evite apelurile în marjă sau lichidarea pozițiilor lor.