Procesul de producție de bunuri și servicii necesită diverse tipuri de cheltuieli. În orice afacere, înțelegerea diferitelor tipuri de costuri este esențială pentru a determina profitabilitatea companiei. Există două tipuri principale de costuri: costurile de fabricație și costurile neproductive. Deși pot părea similare, există diferențe semnificative între cele două.
Costurile de fabricație sunt cheltuielile implicate în crearea unui produs fizic. Aceste costuri includ materialele directe, forța de muncă directă și cheltuielile generale de producție. Materialele directe se referă la materiile prime utilizate în procesul de producție. Manopera directă reprezintă costul plății angajaților care lucrează direct pe linia de producție. Cheltuielile generale de producție acoperă toate celelalte costuri asociate cu procesul de producție, cum ar fi chiria, utilitățile și întreținerea echipamentelor.
Pe de altă parte, costurile care nu țin de producție sunt cheltuielile de funcționare a afacerii care nu sunt direct legate de producția de bunuri. Aceste costuri includ cheltuielile de vânzare, generale și administrative (SG&A). Cheltuielile de vânzare sunt costurile de promovare și vânzare a produselor, cum ar fi publicitatea și salariile vânzătorilor. Cheltuielile generale sunt costurile asociate cu funcționarea afacerii, cum ar fi chiria, utilitățile și consumabilele de birou. Cheltuielile administrative reprezintă costurile de gestionare a afacerii, cum ar fi salariile directorilor executivi și taxele juridice.
Principala diferență între costurile de producție și cele neproductive constă în faptul că costurile de producție sunt direct legate de producerea bunurilor, în timp ce costurile neproductive nu sunt legate de acestea. Costurile de producție sunt, de obicei, costuri variabile, ceea ce înseamnă că se modifică în funcție de nivelul de producție. Costurile neproductive sunt, de obicei, costuri fixe, ceea ce înseamnă că rămân neschimbate indiferent de nivelul de producție.
O altă diferență între cele două tipuri de costuri este modul în care acestea sunt tratate în situațiile financiare. Costurile de producție sunt incluse în secțiunea Costul bunurilor vândute (COGS) din contul de profit și pierdere. Această secțiune prezintă cheltuielile directe implicate în producerea bunurilor vândute pe parcursul unei anumite perioade. Costurile neproductive sunt incluse în secțiunea cheltuielilor de exploatare din contul de profit și pierdere. Această secțiune prezintă costurile de funcționare a întreprinderii, cum ar fi cheltuielile de vânzare și administrative.
În concluzie, înțelegerea diferenței dintre costurile de producție și cele neproductive este esențială în gestionarea finanțelor unei întreprinderi. Costurile de producție sunt cheltuielile directe asociate cu producția de bunuri, în timp ce costurile neproductive sunt cheltuielile indirecte asociate cu gestionarea afacerii. Prin separarea acestor costuri, întreprinderile își pot înțelege mai bine profitabilitatea și pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri, producție și alte aspecte ale operațiunilor lor.
Costurile de fabricație și costurile de producție sunt doi termeni diferiți care sunt adesea folosiți în mod interschimbabil, dar au semnificații diferite.
Costul de fabricație se referă la cheltuielile ocazionate de crearea unui produs din materii prime sau componente. Acesta include costul materialelor, al forței de muncă și al cheltuielilor generale, cum ar fi chiria, utilitățile și echipamentele. Aceste costuri sunt de obicei asociate cu procesul de producție și sunt adesea denumite costuri directe.
Costul de producție, pe de altă parte, se referă la costul total de producție și de livrare a unui produs pe piață. Acesta include nu numai costurile de producție, ci și alte cheltuieli, cum ar fi costurile de expediere, de marketing și de distribuție. Aceste costuri sunt adesea denumite costuri indirecte.
Pe scurt, costul de fabricație reprezintă costul de producție a unui produs, în timp ce costul de producție reprezintă costul de producție și de livrare a unui produs pe piață. Înțelegerea diferenței dintre aceste două costuri este importantă pentru ca întreprinderile să își calculeze cu exactitate marjele de profit și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la strategiile de stabilire a prețurilor și de producție.
Costurile de fabricație sunt cheltuielile suportate în timpul procesului de producție a bunurilor. Aceste costuri includ trei categorii principale: materiale directe, forță de muncă directă și cheltuieli generale de producție.
Materialele directe sunt materialele care sunt utilizate în procesul de producție și care pot fi urmărite direct până la produsul finit. Printre exemplele de materiale directe se numără materiile prime, cum ar fi lemnul, oțelul și plasticul, precum și componentele și subansamblele.
Forța de muncă directă se referă la salariile și beneficiile plătite lucrătorilor care sunt implicați în procesul de producție. Aceasta include salariile lucrătorilor de pe linia de asamblare, ale operatorilor de mașini și ale oricărui alt personal implicat în procesul de producție.
Cheltuielile generale de producție includ toate celelalte costuri asociate cu procesul de producție, cum ar fi chiria, utilitățile, întreținerea echipamentelor și asigurările. Aceste costuri nu pot fi atribuite direct unui singur produs, dar sunt necesare pentru ca procesul de producție să se desfășoare fără probleme.
Pe scurt, costurile de producție includ materialele directe, forța de muncă directă și cheltuielile generale de producție. Înțelegerea diferitelor costuri de producție este importantă pentru ca întreprinderile să calculeze cu exactitate costul bunurilor vândute și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la prețuri, procese de producție și profitabilitate.
În afaceri, costurile neproductive sunt cheltuieli care nu sunt direct legate de producția de bunuri. Aceste costuri pot fi împărțite în două categorii principale:
1. Cheltuieli administrative: Acestea sunt cheltuieli legate de gestionarea și funcționarea unei întreprinderi care nu sunt direct legate de producția sau vânzarea de bunuri. Printre exemplele de cheltuieli administrative se numără salariile și retribuțiile personalului administrativ, chiria biroului, utilitățile, asigurările, onorariile juridice și contabile și consumabilele de birou.
2. Cheltuieli de vânzare: Acestea sunt cheltuieli suportate în procesul de vânzare a produselor sau serviciilor către clienți. Exemple de cheltuieli de vânzare includ salariile și comisioanele personalului de vânzări, cheltuielile de publicitate și de marketing, cheltuielile de deplasare pentru reprezentanții de vânzări și cheltuielile de deservire a clienților.
Este important ca întreprinderile să își monitorizeze și să își controleze cu atenție costurile care nu țin de producție pentru a maximiza profitabilitatea și a evita cheltuielile inutile.