Consolidarea în contabilitatea avansată se referă la procesul de combinare a situațiilor financiare ale societăților-mamă și ale filialelor într-un singur document în scopul raportării. Acesta este un proces necesar atunci când o societate-mamă deține o participație de control într-o filială, iar societatea-mamă dorește să prezinte părților interesate o imagine cuprinzătoare a operațiunilor sale. Consolidarea oferă o modalitate de a elimina tranzacțiile intercompanii între societatea-mamă și filială, care pot denatura situațiile financiare.
Există diferite metode de consolidare, inclusiv metoda punerii în echivalență, metoda costului și metoda achiziției. Metoda punerii în echivalență este utilizată atunci când societatea-mamă are o influență semnificativă asupra filialei, dar nu și o participație de control. Conform acestei metode, societatea-mamă înregistrează partea sa din profitul sau pierderea netă a filialei în propriile situații financiare. Metoda costului este utilizată atunci când societatea-mamă are o participație minoră în filială. Conform acestei metode, societatea-mamă își înregistrează investiția în filială la cost. În cele din urmă, metoda achiziției este utilizată atunci când societatea-mamă deține o participație majoritară în filială. Conform acestei metode, societatea-mamă înregistrează activele și pasivele filialei în propriile situații financiare, precum și orice fond comercial rezultat în urma achiziției.
Un exemplu de consolidare în contabilitatea avansată este atunci când o societate-mamă deține o participație majoritară într-o filială care funcționează într-o țară străină. Consolidarea asigură faptul că situațiile financiare ale filialei sunt convertite în moneda de raportare a societății-mamă, care poate fi diferită de moneda funcțională a filialei. Aceasta oferă o imagine cuprinzătoare a operațiunilor societății-mamă, inclusiv a operațiunilor sale din străinătate.
Un alt exemplu de consolidare în contabilitatea avansată este atunci când o societate-mamă achiziționează o filială cu un sfârșit de an fiscal diferit. Consolidarea asigură că situațiile financiare ale filialei sunt ajustate pentru a se alinia la sfârșitul anului fiscal al societății-mamă. Acest lucru oferă o imagine completă a operațiunilor societății-mamă, inclusiv a operațiunilor filialelor sale.
Consolidarea în contabilitatea avansată este un proces complex care necesită o analiză atentă a mai multor factori, cum ar fi relația dintre societatea-mamă și filială, metoda de consolidare și diferențele de sfârșit de an fiscal. Cu toate acestea, consolidarea oferă o imagine cuprinzătoare a operațiunilor unei societăți-mamă, inclusiv a operațiunilor filialelor sale, și elimină tranzacțiile intercompanii care pot denatura situațiile financiare.
Consolidarea în AP (Accounts Payable) este un proces de combinare a datelor financiare ale mai multor entități într-un singur set de situații financiare. Acest lucru se face de obicei atunci când o societate-mamă are mai multe filiale care funcționează ca entități juridice separate, dar care sunt controlate în cele din urmă de societatea-mamă.
În contextul PA, consolidarea presupune combinarea soldurilor conturilor de plată ale fiecărei filiale într-un singur sold pentru societatea-mamă. Acest lucru se realizează prin însumarea sumelor datorate de fiecare filială vânzătorilor și furnizorilor respectivi, iar apoi prin agregarea acestor sume într-un singur sold pentru societatea-mamă.
Scopul consolidării în cadrul PA este de a oferi o imagine mai precisă a poziției și performanței financiare a societății-mamă. Prin combinarea datelor financiare ale filialelor sale, societatea-mamă poate obține o mai bună înțelegere a pasivelor sale totale și a fluxului de numerar și poate lua decizii mai informate cu privire la modul de alocare a resurselor și de gestionare a finanțelor sale.
Consolidarea în AP se face de obicei cu ajutorul unui software de contabilitate specializat care poate gestiona complexitatea combinării datelor financiare de la mai multe entități. Procesul poate consuma mult timp și necesită o atenție deosebită la detalii, dar este o parte esențială a gestionării finanțelor unei organizații cu mai multe entități.
Situația financiară consolidată este un tip de situație financiară care prezintă informațiile financiare ale unui grup de companii ca și cum acestea ar fi o singură entitate. Situațiile financiare consolidate se întocmesc atunci când o societate-mamă deține o participație de control în una sau mai multe societăți subsidiare. Scopul unei situații financiare consolidate este de a oferi o imagine cuprinzătoare a performanței financiare și a poziției financiare a grupului de societăți ca întreg.
De exemplu, să spunem că societatea A deține 80% din acțiunile societății B. Societatea A este societatea-mamă, iar societatea B este filiala. În acest caz, societatea A va întocmi situații financiare consolidate care includ informațiile financiare atât ale societății A, cât și ale societății B.
Situațiile financiare consolidate vor prezenta veniturile, cheltuielile, activele și pasivele combinate ale celor două societăți. Acestea ar include orice tranzacții intercompanii între cele două societăți, cum ar fi vânzările sau împrumuturile. Situațiile financiare consolidate ar include, de asemenea, o secțiune privind participațiile care nu controlează, care arată partea din veniturile și activele filialei care nu este deținută de societatea-mamă.
Situațiile financiare consolidate sunt importante pentru investitorii și părțile interesate care doresc să înțeleagă performanța și poziția financiară globală a unui grup de societăți. Ele oferă o imagine mai completă a situației financiare a grupului decât situațiile financiare individuale pentru fiecare societate.