Când vine vorba de finanțe personale, există o mulțime de termeni care pot fi derutanți. Doi dintre cei mai des neînțeleși termeni sunt insolvența și capitalul propriu negativ. Deși pot părea asemănători, ei sunt de fapt destul de diferiți. În acest articol, vom explica diferența dintre cele două și de ce este important să le înțelegem.
Insolvența este un termen utilizat pentru a descrie starea financiară a unei persoane sau a unei companii, atunci când aceasta nu este în măsură să își plătească datoriile la scadență. Acest lucru înseamnă că au mai multe datorii decât active și nu sunt în măsură să își îndeplinească obligațiile financiare. Insolvența poate duce la faliment, care este un proces legal care permite unei persoane sau companii să își elimine sau să își restructureze datoriile.
Pe de altă parte, capitalul propriu negativ este un termen utilizat pentru a descrie o situație în care o persoană datorează mai mult pentru un activ, cum ar fi o casă sau o mașină, decât valorează acesta în prezent. Acest lucru se poate întâmpla atunci când valoarea activului scade sau când persoana datorează mai mult la un împrumut decât valorează activul. Capitalul propriu negativ poate reprezenta o problemă dacă persoana trebuie să vândă bunul sau dacă nu își plătește împrumutul.
Deși insolvența și capitalul propriu negativ sunt concepte diferite, ele pot fi legate între ele. De exemplu, dacă o persoană are un capital propriu negativ în locuința sa și nu reușește să țină pasul cu plățile ipotecare, ea poate deveni insolvabilă. În mod similar, o companie cu capitaluri proprii negative poate avea dificultăți în a-și plăti datoriile și poate deveni insolvabilă.
Este important să înțelegeți diferența dintre insolvență și capital propriu negativ, deoarece acestea pot avea consecințe diferite. Insolvența poate duce la faliment, care poate avea efecte pe termen lung asupra scorului de credit și a viitorului financiar al unei persoane. Capitalul propriu negativ, deși nu este la fel de grav, poate fi totuși o problemă dacă persoana trebuie să vândă bunul sau dacă nu își plătește creditul.
În concluzie, deși insolvența și capitalul propriu negativ pot părea similare, ele sunt de fapt destul de diferite. Insolvența este o stare financiară în care o persoană sau o companie este incapabilă să își plătească datoriile la scadență, în timp ce capitalul propriu negativ este o situație în care o persoană datorează mai mult pentru un activ decât valorează acesta în prezent. Este important să înțelegem diferența dintre cele două, deoarece pot avea consecințe diferite și necesită soluții diferite.
Da, companiile cu capitaluri proprii negative sunt expuse riscului de insolvență. Capitalul propriu reprezintă valoarea activelor unei companii minus pasivele sale, iar atunci când pasivele unei companii depășesc activele sale, se spune că aceasta are capitaluri proprii negative. Acest lucru înseamnă că societatea are datorii mai mari decât deține și poate întâmpina dificultăți în a-și plăti datoriile și în a-și menține activitatea.
Capitalul propriu negativ poate fi un semn de avertizare că o companie se confruntă cu dificultăți financiare și poate fi un indiciu că societatea nu generează suficiente venituri sau profituri pentru a-și acoperi cheltuielile. De asemenea, poate îngreuna obținerea de împrumuturi sau de alte forme de finanțare pentru companie, deoarece creditorii pot considera capitalul propriu negativ ca fiind un factor de risc ridicat.
În cazul în care o companie cu capitaluri proprii negative nu reușește să își redreseze situația financiară, aceasta poate fi expusă riscului de insolvență. Insolvența apare atunci când o societate este incapabilă să își plătească datoriile la scadență și poate duce la faliment sau lichidare.
Cu toate acestea, este important de reținut că un capital propriu negativ nu înseamnă neapărat că o companie este destinată insolvenței. Unele companii pot avea capitaluri proprii negative din cauza unor factori temporari, cum ar fi o scădere a valorii activelor lor sau o cheltuială mare care nu a fost încă contabilizată. În aceste cazuri, compania poate fi capabilă să își revină și să recâștige o poziție pozitivă a capitalurilor proprii în timp.
Atunci când capitalul propriu devine negativ, înseamnă că valoarea activelor dumneavoastră (cum ar fi casa sau investițiile) este mai mică decât valoarea datoriei pe care o aveți pentru acestea. Această situație este denumită în mod obișnuit "underwater" sau "upside down" în ceea ce privește împrumuturile dumneavoastră.
Există mai multe consecințe potențiale ale faptului de a avea un capital propriu negativ:
1. Dificultatea de a vă vinde activele: Dacă aveți un capital propriu negativ într-o casă sau o mașină, poate fi dificil să o vindeți, deoarece este posibil să nu puteți achita împrumutul cu veniturile din vânzare.
2. Rate mai mari ale dobânzii: Creditorii vă pot considera un debitor cu un risc mai mare și vă pot percepe rate ale dobânzii mai mari dacă aveți capital propriu negativ.
3. Opțiuni de împrumut limitate: Dacă aveți nevoie să contractați un împrumut în viitor, faptul că aveți capital propriu negativ vă poate limita opțiunile sau poate duce la rate mai mari ale dobânzii.
4. Taxe suplimentare: Dacă aveți un capital propriu negativ într-o locuință și trebuie să o vindeți, este posibil să fiți responsabil pentru plata unor taxe suplimentare, cum ar fi costurile de încheiere sau comisioanele imobiliare.
În general, a avea capital propriu negativ poate fi o situație financiară dificilă. Este important să colaborați cu creditorul dumneavoastră sau cu un consilier financiar pentru a vă explora opțiunile și pentru a dezvolta un plan de îmbunătățire a poziției dvs. de capital propriu în timp.
Capitalul propriu negativ, adică atunci când valoarea unui activ, cum ar fi o casă sau o mașină, valorează mai puțin decât soldul împrumutului restant, este în general considerat un lucru rău, deoarece înseamnă că proprietarul datorează mai mult pentru activ decât valorează în prezent. Cu toate acestea, există câteva scenarii în care capitalul propriu negativ poate fi un lucru bun:
1. Nerespectarea strategică a obligațiilor de plată: În unele cazuri, proprietarii de locuințe pot alege în mod strategic să nu-și plătească ipoteca dacă datorează mai mult decât valorează casa lor. Acesta poate fi un lucru bun dacă proprietarul este capabil să negocieze o modificare mai bună a împrumutului sau dacă este capabil să părăsească proprietatea fără a se confrunta cu consecințe financiare semnificative.
2. Oportunități de investiții: Capitalul propriu negativ poate prezenta, de asemenea, oportunități de investiții pentru investitorii pricepuți. De exemplu, un investitor poate fi dispus să achiziționeze o proprietate cu capitaluri proprii negative dacă crede că proprietatea se va aprecia în timp.
3. Beneficii fiscale: În anumite situații, capitalul propriu negativ poate duce la beneficii fiscale. De exemplu, proprietarii de locuințe care reușesc să își vândă locuința pentru un preț mai mic decât soldul restanțier al creditului ipotecar pot fi capabili să deducă pierderea din impozitele lor.
În general, în timp ce capitalul propriu negativ este în general considerat o situație negativă, există câteva scenarii în care acesta poate fi un lucru bun. Cu toate acestea, aceste situații sunt relativ rare și ar trebui să fie evaluate cu atenție înainte de a lua orice decizie.