Când vine vorba de conducerea unei afaceri în Statele Unite, există două tipuri principale de corporații: S Corporations și C Corporations. Deși pot părea similare la prima vedere, există de fapt mai multe diferențe cheie între cele două, inclusiv modul în care acestea raportează veniturile către IRS prin intermediul formularelor 1099.
În primul rând, este important să înțelegem ce sunt o S Corporation și o C Corporation. O Corporație C este o entitate juridică separată de proprietarii săi, ceea ce înseamnă că societatea poate deține proprietăți, poate încheia contracte și își poate asuma datorii. Întreprinderea însăși plătește impozite pe profiturile sale, iar orice dividende plătite acționarilor sunt, de asemenea, impozitate. Pe de altă parte, o corporație S este o entitate de tip "pass-through", ceea ce înseamnă că profiturile companiei sunt transferate acționarilor săi, care apoi raportează aceste venituri în declarațiile lor personale de impozit.
Când vine vorba de raportarea 1099, există câteva diferențe esențiale între S Corporations și C Corporations. Pentru început, corporațiile S nu sunt obligate să emită 1099 pentru plățile efectuate către acționarii lor. Acest lucru se datorează faptului că profiturile companiei sunt deja raportate în declarațiile fiscale personale ale acționarilor, deci nu este nevoie de un formular suplimentar. Cu toate acestea, în cazul în care S Corporation efectuează plăți către contractori sau alte întreprinderi, este posibil să fie necesară emiterea de formulare 1099.
Corporațiile C, pe de altă parte, sunt obligate să emită 1099 pentru o gamă mai largă de plăți. Aceasta include plățile efectuate către vânzători, contractori și furnizori de servicii, precum și orice dividende plătite acționarilor. Compania este obligată să emită 1099 pentru orice plăți efectuate peste 600 de dolari într-un an calendaristic.
În plus față de aceste diferențe, există, de asemenea, unele reguli unice care se aplică corporațiilor S când vine vorba de raportarea 1099. De exemplu, dacă o corporație S efectuează plăți către o corporație care este deținută de unul dintre acționarii săi, este posibil să fie necesar să emită un 1099 atât pentru corporație, cât și pentru acționar. Acest lucru se datorează faptului că IRS consideră aceste plăți ca fiind "dividende constructive", care fac obiectul unor cerințe suplimentare de raportare.
În general, înțelegerea diferențelor dintre corporațiile S și corporațiile C în ceea ce privește raportarea 1099 este crucială pentru orice proprietar de afacere. Deși regulile pot părea complexe, dacă vă acordați timpul necesar pentru a le învăța, vă puteți ajuta să rămâneți în conformitate cu IRS și să evitați orice potențiale penalități sau amenzi.
Nu, corporațiile C nu sunt scutite de raportarea 1099. Cerințele de raportare 1099 se aplică tuturor întreprinderilor, indiferent de structura lor juridică, inclusiv corporațiilor C. Dacă o corporație C face plăți de 600 de dolari sau mai mult către un non-angajat, cum ar fi un contractant sau un furnizor, trebuie să depună un formular 1099-MISC la IRS și să furnizeze o copie beneficiarului plății până la data de 31 ianuarie a anului următor. Scopul raportării 1099 este de a se asigura că veniturile primite de persoane fizice și întreprinderi sunt raportate în mod corespunzător la IRS în scopuri fiscale. Nerespectarea cerințelor de raportare 1099 poate duce la penalități și amenzi. Prin urmare, este important ca societățile C să rămână conforme cu aceste obligații de raportare.
Nu, o corporație S nu este scutită de raportarea 1099. De fapt, corporațiile S sunt obligate să depună formularele 1099 pentru orice plăți efectuate către furnizori de servicii sau vânzători care nu sunt angajați pentru servicii prestate în cadrul activității. Această cerință se aplică pentru orice plăți care totalizează 600 de dolari sau mai mult în timpul anului fiscal.
Scopul raportării 1099 este de a se asigura că IRS este la curent cu toate veniturile obținute de un contribuabil, inclusiv cu veniturile care ar putea să nu fie raportate pe un formular W-2. Nedepunerea formularelor 1099 poate duce la penalități și amenzi din partea IRS.
Este important ca societățile S să țină o evidență exactă a tuturor plăților efectuate către furnizorii de servicii și vânzătorii și să se asigure că dispun de informațiile necesare pentru a completa și depune formularele 1099. Aceasta include obținerea numelui, a adresei și a numărului de identificare a contribuabilului (TIN) al furnizorului de servicii.
Decizia dacă un angajat 1099 ar trebui să creeze o corporație S este una complexă, care depinde de diverși factori. O corporație S este un tip de corporație care este de tip "pass-through", ceea ce înseamnă că profiturile și pierderile sunt transferate acționarilor, care le raportează în declarațiile fiscale personale. Acest lucru poate duce la economii fiscale semnificative, deoarece corporația în sine nu plătește impozit federal pe venit, ci mai degrabă acționarii plătesc impozite pe profiturile companiei.
Cu toate acestea, crearea unei corporații S necesită o cantitate semnificativă de documente și taxe legale, precum și cerințe permanente de întreținere și conformitate. În plus, eligibilitatea pentru statutul de corporație S este limitată la anumite tipuri de întreprinderi și există restricții privind numărul și tipul de acționari.
Dacă un angajat 1099 ia în considerare crearea unei corporații S, ar trebui să se consulte cu un profesionist în domeniul fiscal sau cu un avocat pentru a-și evalua situația unică și pentru a determina dacă beneficiile corporației S depășesc costurile și complexitatea. Printre factorii care trebuie luați în considerare se numără nivelul venitului lor, natura muncii lor, obiectivele pe termen lung ale afacerii și capacitatea lor de a respecta cerințele legale și fiscale permanente.
În unele cazuri, poate fi mai avantajos pentru un angajat 1099 să funcționeze ca proprietar unic sau LLC, care oferă structuri organizatorice mai simple și mai puțin costisitoare. În cele din urmă, decizia de a crea sau nu o corporație S ar trebui să se bazeze pe o analiză atentă a potențialelor beneficii și costuri, precum și pe o înțelegere aprofundată a cerințelor juridice și fiscale implicate.